Cântec (pre)sentimental

fiecare om este o colivie de aur
în care sunt ţinuţi captivi
îngerii.

dar va veni o zi
când toate uşile vor fi descuiate
cu agrafa de păr a Giocondei.

îngerii îşi vor legăna aripile
sus
cât mai sus
iar oamenii nu vor mai avea
nimic de ascuns...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor îngerii!

Mor îngerii! În ceruri e doar suspin şi plâns
Sunt trişti, tăcuţi şi gârbovi, li-i aripa lăsată,
Chiar aura din juru-i le e întunecată;
Li-s ochii în orbite; de lacrimi câte-au strâns!

Mor îngerii! Pământul e numai plâns şi jale;
Priviri fără lumină, destine retezate,
Au frunţile-n ţărână, au trupuri sfâşiate,
Şi-n drumul către ceruri n-au nici o lumânare!

Mor îngerii! Nimic nu mai e sfânt!
Mor îngerii! Şi-n Cer... şi pe Pământ!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îngerii iubesc...

Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc uşor
sub roua zorilor...

Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!

Cenuşa amurgului
îi mai răneşte uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.

Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenuşa apusurilor dureroase,
uită chiar şi barba lânoasă
şi glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
Şi iartă...

În cuiburile mici ale oamenilor,
lacrimile cristaline scot un clinchet ciudat –
când îngerii iubesc...

poezie de Elena Contoman (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare lucru te caut

În fiecare poem mor câte un pic de dragul tău,
când scriu, mă trec cruci de jar
şi cerul începe a mă ustura sub pleoape,
simt picioare de sfinţi, trecându-mi prin ochi
apăsând-i până la lacrimi,
dar eu nu mă opresc
până nu storc din cuvinte toată viaţa.

În fiecare piatră te caut cu dalta sufletului
şi te cioplesc până îţi simt zâmbetul că se zbate,
la fel ca pasărea din colivie, flămândă de cer,
apoi te pipăi cu toate simţurile
ca şi când aş sărută degetele lui Dumnezeu
în care stau atârnată...

În fiecare durere mă sprijin de tine
şi tot ce sunt mă transform
într-o pâine fierbinte, din care aş vrea
să rupă îngerii în fiecare dimineaţa,
să înfloresc la fiecare înghiţitură a lor,
fluturând in tine rochia de mireasă a cărnii mele.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine ar fi dacă oamenii ar înţelege că la piesa aceasta de teatru, care este viaţa de fiecare zi, spectatorii adevăraţi sunt îngerii şi Dumnezeu.

citat clasic din Francis Bacon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul în sărbătoare

În candele îngerii înfloresc
Lumina se revarsă sărbătoare –
Părinţii au NIMB CERESC
Pentru vieţile lor viitoare!
Acesta-i satul în care trăiesc
E satul în care nimeni nu moare –
În candele îngerii înfloresc
Lumina se revarsă sărbătoare!
E HRAM şi totul e firesc
Copiii sunt vii izvoare
Părinţii-i admiră, îi cresc
Făgăduinţă a FIRII fiecare
În candele îngerii înfloresc!

poezie de Constantin Anton din Credinţa din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare duminică îngerii bat cu aripile în cer, să nu ne îndoim de faptul că Dumnezeu ne priveşte.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii nu sunt creaturi înalte de doi metri, care au aripi. Ei sunt fiinţe care au învăţat să se cinstească şi să se preţuiască pe ei înşişi. Datorită faptului că au trecut prin uşă, ei pot ţine uşile deschise pentru voi.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul vieţii este... de a trăi, pur şi simplu. Şi nu putem trăi decât ţesând nişte legături cu toate existenţele care populează universul: spiritele naturii, dar şi îngerii, arhanghelii, toate divinităţile, până la Creatorul Însuşi care şi-a pus viaţa în fiecare fiinţă şi fiecare lucru. Tot ce este în noi şi în jurul nostru ne vorbeşte fără încetare de prezenţa divină. Este extraordinar, dar pentru oameni nu este de ajuns; ei ar vrea ca Dumnezeu să li se arate în persoană! Deşi, pentru mulţi nici aceasta nu le-ar fi de ajuns: ei s-ar preface că nu văd nimic, nu aud nimic, nu simt nimic. Ar trebui ca Dumnezeu să li se arate în mijlocul tunetelor şi al fulgerelor ca să le înlăture neîncrederea. Dar, El nu o face. El îi lasă pe oameni să caute în ei înşişi mijloacele de a-L descoperi.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocare

îngerii nu merg cu trenul
nu îşi ţin ziua numelui, par veşnic grăbiţi, apasă cu buzele pe fiecare cuvânt prins
în năvoadele aruncate în suflete. îngerii nu au nevoie de astrolab, busolă sau gps.
ei evită obstacolele cu eleganţă, agaţă viziunile nevăzătorilor de cozile cometelor ce-i traversează. îngerii nu se adresează cu dumneavoastră, nu spun pardon,
nu tulbură aerul cu mişcări neaşteptate. ei recoltează tăcerea ca pe o ectoplasmă a rostirii
şi o răsfiră în fuioare plutind spre însingurări ce răsună la atingere.

îngerii par să nu obosească dar adesea stau în jurul aceleiaşi mese
şi le dai răspunsuri urmând un destin rostit într-un singur cuvânt.

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii

va veni o zi în care
nicio rană nu mă doare
nici apus, nici răsărit
nici frumosu-ţi chip cernit

vântu-a spulberat petale
roşii sângerii în zare
cer spre mine s-a deschis
în culori de gri închis

voi pleca la închinare
simplu... cu o lumânare
pe-o eşarfă lunecând
aud îngerii cântând

timp va şterge-a mele urme
dar vor răsări în turme
fire verzi de iarbă crudă
când zăpezi vor vrea să curgă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când va veni, moartea va avea ochii tăi

Când va veni, moartea va avea ochii tăi, proprii tăi ochi –
această moarte care ne însoţeşte
de dimineaţa până noaptea târziu, insomniacă,
surdă, asemeni unei vechi remuşcări
sau unei obişnuinţe stupide. Ochii tăi
vor fi un cuvânt inutil,
un ţipăt mut, o tăcere.
Aşa cum îi vezi tu în fiecare dimineaţă
când, singur, te apleci spre
oglindă. O dulce speranţă,
speranţa că-n acea zi noi vom şti
că tu eşti viaţă şi că tu eşti nimic.

Pentru că fiecare viaţă are-o privire.
Când moartea va veni, va avea ochii tăi,
O obişnuinţă de care tocmai ai scăpat,
ca şi cum ai vedea-n oglindă
cum o faţă moartă reapare,
ca şi cum ai asculta, atent, nişte buze închise.
Vom coborî tăcuţi în abis.

poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii din cer

Îngerii din cer au început sa plîngă,
Pămîntul il inundă,
Altora le-a murit sufletul,
Le-a pierit zîmbetul...
Lipsiţi sunt de viaţă,
Şi plouă cu gheaţă.

Unii îngeri sunt condamnaţi,
O aripă le cade,
Cu cealaltă ei cad la pămînt zadarnic învartindu-se,
Şi iau naştere tornade...
Ceilalţi îngeri fără ambele aripi,
Cad mai iute decît vîntul,
Şi cutremură pămîntul.

Eu încă ma rog la ei,
Însă ce să le ofer...
Şi apoi ce să le cer?

Ei sunt îngerii din cer.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamnă îngerii zboară peste tot

ce şi cât ştiu eu despre lumea din care m-am născut
ştiu tot atât cât ştiu despre cea în care trăiesc
mai puţin decât ştiu stelele despre cerurile gri
şi mai puţin decât ştiu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopţii o dată am auzit un foşnet
alb-alb era ceva şi mi-a părut după formă
un fluture enorm fâlfâindu-şi aripile iluzie la geamul spart în bucăţi
ori era o singură aripă care plutea mai uşor fără înger

ce ştii tu despre lumea în care se nasc îngeri
ai văzut cumva locul în care se nasc şi mor stelele?
Cel Ce a văzut-o a venit şi neîntrebat a povestit
iar eu mă mulţumesc să cred că în toamnă îngerii zboară peste tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Crăciunului

Crăciunul este revelaţia de spirit
În care îngerii ne-aprobă prin colinde
Amintindu-ne de Coconul Sfânt Preamărit
Când crugul sideral pacea lumii cuprinde.

Cu focul bucuriei şi iubirii tresărit
Care-n sublimul sufletelor se aprinde,
Crăciunul este revelaţia de spirit
În care îngerii ne-aprobă prin colinde.

Cel mai însemnat dar, de toată lumea, dorit,
Când fiecare drum, spre acasă, descinde
Şi orice suflet, cu pasul întins şi zorit,
Cu cei îndrăgiţi, reuşeşte a-l cuprinde

Într-o frumoasă revelaţie de spirit.

hipersonet de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plantele sunt îngerii lui Dumnezeu care au venit pe pământ ca să vindece oamenii.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veste

În minunat-a raiului grădină
Au înflorit cireşii, dragul meu,
Când îngerii se joacă în lumină
L-auzi râzând pe bunul Dumnezeu.

În bucuria lor nestăvilită
Îşi scutură aripile spre noi
Şi dintr-o toamnă sumbră, ruginită
Încep să ningă flori în loc de ploi!

Şi tot pământul intră-n sărbătoare
Chiar de e iarnă afară şi e ger
Se-mbracă brazii în omăt de floare

Pe uliţă răsună lerui ler
Iar îngerii cântând încep să zboare
Căci Domnu-a coborât la noi din cer!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captivi în înfloriri discrete
Îngerii cu petale albe vor
Sărutul oarbelor sentimente
Durere şlefuită fior în fior

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihuiri

Pe spaţii astrale
Îngerii amplifică
Iubirea în versuri

Dau lumina divină
Pentru fiecare ins
Brazdă la brazdă
Revelaţie în vogă
Făcând din cuante
O şansă multiplă
De iniţiere sacră

Până la greabănul
Căii Lactee
Fiecare ar putea
Accesa infinitul
Peste vârful unor
Statui megalitice

În versetul următor
Îngerii ucid moartea
Cu săbii de foc.

poezie de David Boia (17 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glorie eternă

Când îngerii vor trâmbiţa
Gloria mundi
Va fi semnalul
De înălţare în văzduh.
Când îngerii
Vor ridica fanioane de lumină
Atunci să nu ne întoarcem din drum
O fantă cât de mică
Dar endemică
Ne va permite
Accesul spre eden.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii aveau impresia

că oraşul se scurge odată cu ploaia. rigolele erau pline de case
şi canalizările refulau cartiere întregi. nemestecate
e doar o ploaie, fără nici o legătură cu potopul
dar cu toate acestea oamenii sunt sceptici
e prea multă apă. copacii se înmoaie
crengile lor par acum alge brun-roşcate
unduindu-se în aşteptarea umpluturii de sushi
îngerii coboară şi-încep să măture totul
case, străzi, copaci, oraşe
ca să aibă unde arunca noile pietre
din care vor creşte alţi oameni, alte case, alte oraşe
impresia generală e că toate acestea ar avea un sens
dar totul este confuz. încă nedesluşit

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!