Arta compătimirii
Dacă nu mai pot de mâini, de picioare
sunt compătimit,
sunt tratat cu doctorii alese.
Dacă mă vindec și zburd ca un mânz,
sunt tratat cu indiferență.
Dacă am cancer,
sunt ținut pe palmă.
Dacă n-am cancer,
sunt pălmuit.
Dacă mor,
mă îneacă în lacrimi.
Dacă nu mor,
mă îneacă în lac.
M-au înnebunit de-a binelea
compătimitorii...
Pentru orice eventualitate,
ferește-mă, Doamne,
de cei care se oferă
să mă jelească:
mi-e teamă că,
nedorind să-i dezamăgesc,
aș putea muri
din politețe.
Aș putea muri
din politețe...
poezie de Vasile Romanciuc (1991)
Adăugat de Mădălina

Votează! | Copiază!
1 handraman [din public] a spus pe 31 august 2017: |
| Este foarte frumoasa poezia |
2 Cărbune Bianca [din public] a spus pe 7 noiembrie 2017: |
| SUPER.....Ești un poiet crescut prin razele soarelui. |