Ce vină are iarna?

Suflările tale
sunt moi și calde,
Inima îmi răvășește gândul
că pot înflori
în ninsoarea ta.

Copilăria mea umblă desculță
în freamătul nins al iernii
și lumea o iubește.
Iubesc ninsoarea asta...

Ce vină are iarna
că înfloresc
sub ninsoare ta?

Suntem între cer
și ninsoare,
suflările tale albe
îmi încălzesc
brațele de fildes.

Am scos din cufărul de ninsori
păpușa.
Ne cântă despre ghioceii
mai tineri ca noi
care ne-au înflorit tâmplele,
eu îi șoptesc ceva, un basm
despre luceafărul care
umbla desculț prin praful de stele.

Nu mai schimba povestea, îmi zise, e iarnă!
Și lasă-mă să cobor încet,
să alerg
prin zăpezile anotimpului;
sunt moi și calde
în ninsoarea ta.

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Citate similare

Copilăria mea umblă desculță
în freamătul nins al iernii
și lumea o iubește.
Iubesc ninsoarea asta...

în din poezia Ce vină are iarna? (30 august 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Adrian Păunescu

E ceva ascuns

Eu cred că nu căderea e scopul acestor fulgi, ci altceva
— o taina, o cauză adâncă, pare că
ninge pentru-a acoperi ceva,
si ninge cât lucrarea nu este gata incă.

E de ascuns o față pe care n-o vedem, o crimă
care-si află zăbava în ninsoare, o urmă
importantă, un lucru cautat, un drum de lut,
o faptă urât mirositoare?

Alerg de colo-colo și strig, sfidez, repet,
de ce zvirliti atăta ninsoare peste lume,
de ce ninsoarea creste, si ragusesc strigând —
ce-aveti de-ascuns, ce lucruri, ce fapte si ce urme?

Si-acum că stratul este suficient de-nalt,
că nepătrunsul iernii dubleaza nepătrunsu-mi,
pot spune că eu însumi aveam ceva de-ascuns,
pot spune că ninsoarea mi-ajută mie însumi.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Ninsoarea asta...

Ninge! Ninsoarea asta îmi acoperă sufletul...
La tâmple, nămeții cresc amenințător.
Nici nu mai știu dacă e primăvară
Sau doar visez la lucrul acesta.
Sufletul meu împrumută lucirea stelelor
Îmbibate în sânge, trecute prin foc...
Mi-am călit tăcerea.
Mi-am închis zăpada în tremurul sângelui
Tăvălindu-se prin nămeți.
Am presărat-o peste cuvintele
Ce purtau încrustate în ele
Patimile lumii.
Îngeri veniți în oglindă
Mi-au sărutat timpul.
S-a deschis cerul ca o fântână
Și din mine, a nins peste voi.
Ochiul-planetă a avut viziuni.
Petale de sânge s-au desfăcut
Și din pumnul cerului
Au alunecat verbele eternității - corăbii de vis.
Ninsoarea aceasta a ascuns
Războiul ignoranței
Și steagul durerii
Din sufletele, războindu-se cu stihiile
S-a eliberat de cuvinte.
Să ne bucurăm de libertate, de lumină și puritate!
Suntem ninsoare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teama de prima ninsoare

teama se ascunde în inimile noastre întinse peste masă
în pauza dintre două cuvinte
verdele e culoarea în care podurile se rup
de-aici oamenii sunt doar un decor din ce în ce mai lichid
povestea se întoarce
în noi cineva a aprins o lumină

despre mine tăceri despre tine
dar hai mai bine să mâncăm
să ne prindem clipa aceasta într-o bucată de pâine
rupe-mă
de lanul acesta de iarnă aștept încă ninsoarea dintâi
ca pe un șirag de perle nenuntite

despre noi am umplut spațiul
și niciodată nu vorbim despre asta
închipuim cu fețele întoarse ca două lumini ale unei singure umbre
brațe ale aceleiași cruci

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ninsoare târzie

Ninsoarea târzie, de astăzi mă doare
Și vise-amurgite din nou îmi trezește;
Vorbim despre toate, nimic de ninsoare,
Dar Zâna Zăpezii natura albește.

Și ninge, și ninge! Atâta de straniu
Zapada se-așterne – un voal de mireas㠖
Și-n lumea prea plină de-atâta uraniu
Mi-e dor de odihnă, mi-e dor de acasă.

Târzia ninsoare în ochi mă izbește,
Mă ninge sălbatic, mă ninge mereu,
Mă-apasă pe umeri și-o rabd nefirește
Că-mi spune ceva despre sufletul meu.

Mă doare năvalnic târzia ninsoare,
Așa precum toamna mă dor toți cocorii!
Pe sufletu-mi trist și fără-alinare
Zăpada se-așterne – protest al candorii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ninge în Rai

În grădina Lumii, Ceru-ngenunchează
Dumnezeu cu alb iarna o pictează
El o zugrăvește cu lumini perlate
Ca pe un tablou din vremuri uitate.

Ninge în Rai cu aripi de înger
Și-adie un colind, leru-i ler
Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane
Și cei ce zidesc troiene în Cer.

Lumânări din soare se aprind în zare
Munții se gătesc ca de sărbătoare
Zboară lin în stoluri albe flori de smirnă
Ca-ntr-o rugăciune, brazii se închină.

Ninge în Rai cu aripi de înger
Și-adie un colind, leru-i ler
Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane
Și cei ce zidesc troiene în Cer.

Iarnă, rugăciune, tu, albă minune
Zăpezile tale sunt veșminte rare
Straie de mătase, Dumnezeu îți coase
Și te înfășoară-n broderii frumoase.

Ninge în Rai cu aripi de înger
Și-adie un colind, leru-i ler
Sfântă-i ninsoarea ce cade-n icoane
Și cei ce zidesc troiene în Cer.

cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, versuri de (11 decembrie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Ninsoarea de la tâmplă

De pe bolta lui cerească
soarele cât e de soare,
nu poate ca să topească,
de pe cap, a mea ninsoare.

S-a așezat întâi la tâmplă.
Mi-a cuprins inteligența.
Rareori se mai întâmplă,
omul să-i simtă absența.

Odată ce s-a instalat,
peste toate e stăpână.
Din cap și-a făcut palat,
și-acolo vrea să rămână.

În zadar mă rog de soare
să mă scape de ninsoare.
Se străduiește, n-am ce spune.
Ninsoarea pe cap rămâne.

poezie de (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pastel

ninsoarea e albă
ninsoarea e gri
oglindă de gheață
pe lac se ivi.

o fată dansează
un vals, menuete
patine de argint
descriu piruete.

de-atâta încântare
cireșul înflori
petalele albe
petalele gri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Adrian Păunescu

Pictura de iarna

Sunt pictori, în cer, care lasă
Culorile lor să mai cadă
Pe-aci, pe pământ, pe acasă,
Și asta se cheamă zăpadă.

Sub burne albastre-celeste
Lumina privirii tresare,
Când strigătul nostru mai este
Zidit într-o sfântă ninsoare.

Mai vindem din fumul năpraznic
Al zilnicei noastre redute
Un bon de intrare la praznic
Când ninge din stelele mute.

Ninsoarea e-aproape abstractă,
Atâta-i de sfântă și mare,
Că tronuri sub regi se contractă
În sinucigașa ninsoare.

Dar, domnule pictor al iernii,
Ce rar te arăți de o vreme
Și noi te rugăm cu vecernii
Și noi îți trimitem poeme.

Pe fiece fulg se citește
Un chip de bărbat sau femeie
Și unele cad îngerește
Și loc își găsesc în muzee.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Iarna și curcubeul

Ninge, trec cu palmele pe coapsele tale,
Cioplite din albul unei statui
Zăpada iubirii îmi curge prin sânge ca roșul
Culorii din zâmbet acum și atunci
Iarna zidește în mine lumina și visul ninge
Întinde-ți brațele să alungăm uitarea
Iarnă, nu există iarnă perfectă
Ninsoarea e foc atins de lumină
Pomul sădit al inimii mele ți-l dărui ție
Curcubeu din aura mea
Ninge! Se nasc culori alb și negru ca timpul ceasului oprit
Când întind brațele către tine până la adâncul cuvintelor.

poezie de din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Gânduri de iarnă

Cad în spirală fluturi albi din cer,
Cresc flori de gheață-n nopțile cu ger
Pe geamuri par dantele de cleștar,
Se-ntinde roba iernii pe hotar

Îmi pare câmpul alb imaculat,
Zăpada se așterne peste sat,
Cern albe stele norii cenușii,
Pădurea îmbracă haine argintii

Povestea despre Moș e doar un mit
Dar pentru cine crede... a venit
Pe întinderile albe de ninsoare
Cojocul roșu-i pată de culoare

Iar sacu-i greu de-atâtea jucării
Tablete, lego, cărți pentru copii
Ei scriu și fac cu Moșul un acord
Să vină iarna de la Polul Nord

Mi-am pus în gând să fiu din nou copil
Să mă strecor din iarna mea tiptil
Să cred în Moș Crăciun și-n Făt Frumos
Chiar azi clepsidra vieții mi-am întors!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt

sunt roșul trandafirilor cu spini
sunt inima cioplită în copac
sunt transparența cerului opac
și simplitatea vechilor elini

sunt verdele copacului în iarnă
sunt albul mării negre-ascuns în spumă
sunt polul nord al iernilor cu brumă
ninsoarea care-ncepe să se cearnă

sunt galbenul trecutelor codane
în lungă despletire peste tâmplă
întortochere-n iarna asta simplă
și țipăt neștiut de buzdugane

sunt primul jind și cel din urmă dor
născute-n vechi căușe rătăcite
calc nebunia veche în copite
și mă înclin prin sete – muritor

poezie de
Adăugat de Anemarie IonitaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aproape voi uita

Cristale de albastru dansează în eter,
Dantele de lumină s-au strecurat prin nori,
În crinoline albe vin îngeri și mă cer,
Descuie porți de rai cu stele în culori.

La margine de clipă curg gânduri trecătoare,
Ninsoarea cerne dorul prin cetină de brad,
O umbră rătăcește în mine și mă doare,
Mai lasă-mă să cred că-n tine încă ard!

O liniște străină și-o iarnă nefirească,
Un anotimp în care, doar eu mă regăsesc,
De lacrima iubirii n-aș vrea să-ți amintească
Nici rest rămas din mine, nici clipe, de-ți lipsesc!

Doar două, trei cuvinte să-ți spun îmi mai doresc,
Fii vesel, fericit, zâmbește fără rost,
Păstrează-mă în suflet cât încă te iubesc,
Eu voi petrece-n vise cu cel care mi-ai fost!

Mi-e iarnă și mi-e dor. Iubirea mi-o dezleagă!
De-ți sunt, de-ți lăcrimez, alintă-mă cu flori,
Și lasă-mă să-ți fiu, așa cum știu, întreagă,
Aproape voi uita cum poți iubind, să mori!

poezie de
Adăugat de Ines Vanda PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Memento

Pe când ninsoarea rătăcește...
In ceasul vremii au bătut
Dureri pe sufletele moarte -
Deși... acestea sunt lucruri din trecut!

Pe când ninsoarea rătăcește...
Din nou, iubiri ce-au dispărut
Trezesc poeții singuratici -
Deși... acestea sunt lucruri din trecut!

Pe când ninsoarea rătăcește...
Ca un tărm necunoscut...
Din nou gândesc ca ești frumoasă -
Deși... acestea sunt lucruri din trecut!

poezie celebră de din Poezii - Editura Tineretului - 1966
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Privighetorile

Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii,
nu lupii, nu răufăcătorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult,
cei care știu să cânte, să ne cânte,
să ne descânte,
ne-au scos ochii, crezând că sunt semințe,
prietenele noastre, strălucitoarele noastre prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumină,
și au făcut-o totdeauna ciripind
că ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor,
despre piscurile sunetelor,
despre vaidenoi și despre Ossana eternității.
Ne-au iubit și sărutându-ne
ne-au scos ochii.

Orbi acum, – să ne dăm mâinile,
trecând clătinându-ne podul tenebrelor

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Îți amintești, iubito?

Îți amintești cum așteptam ninsoarea
Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei?
Ne întreceam să urmărim mișcarea
Cristalelor gingașe-n dans de funigei...

Prin voalul iernii-ți deslușeam candoarea
Și gingășia pur-a jocului de miei...
Îți amintești cum așteptam ninsoarea
Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei?

Valsam într-un ocean de alb sub zarea
Cu străluciri de stele-n ramuri de polei
Și îți sorbeam sărut, călcând cărarea
Să auzim sunând de gheață clopoței...

Îți amintești cum așteptam ninsoarea...?

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A venit iarna

Peisaj de iarna
A venit iarna tiptil
Intr-o zi de dimineață
Și mă bucur că-s copil,
Mă voi da pe gheață.
Arborii sunt Incărcați
De ninsoarea ca un pluș,
Toți copiii Incantați
Fug acum pe derdeluș.
Casele parcă-s pudrate
Alb afară-i totul,
Vantul aspru chiar de bate
Nu ne-ncurcă jocul.
La ferestre zambitoare
Se ițesc mușcate,
Săniuța seamăn n-are
Rad pe săturate.
Gerul uite mi-a lăsat
In obraji bujori,
Sunt copil și am uitat
De frig și ninsori.
Și m-aud strigat pe nume
De păsări din ram,
Eu cu drag le-am pus fărame
De paine la geam.
Iar Azor cu mine-aleargă
Prin nămeți de nea
Și atat Imi ești de dragă
Iarnă, zana mea!

poezie de din Copilărie, dalbă floare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Prostia Omeneasca" de Lidia Batali este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 18.99 lei.

Copilăria trece între două jocuri copilărești...

Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Și toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveștile spuse de ea.

Mă joc cu alți copii la poalele unui stejar
care zgârie norii cu fruntea sa –
E tata.
Copilăria trece între două jocuri copilărești.

Ei sunt tineri printre jocurile copilăriei mele,
Și vor fi fără sfârșit, lăcrimând apă vie
Deasupra mea.
Ceasurile își lăsară clipele la păstrare în ceruri.
În noaptea asta,
Luna se învârte în jurul pruncului luceafăr.

poezie de din Universul Iubirii (9 mai 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Alina Florica

Spune-mi ceva...

spune-mi ceva,
despre noi, cei de ieri, îmbătați de visarea unor clipe irepetabil,
despre mine, despre zumzetul de petale din iarna, în care fericirea ne făcea cărări de stele
prin sufletele noastre rebele,
despre zâmbetul meu de atunci, ce-i putea împrumuta mării adânci
cele mai frumoase taine,
despre pașii noștri unduiți de fulgii unor prea suple idealuri,
despre cântecul pe care mi l-ai fredonat în ureche, atunci când ți-ai apropiat buzele
ca să-mi săruți inima răvășită de iluzii,
despre cea mai sfântă îmbrățișare, pe care
cules-o din jarul lunii atotstăpânitoare,
despre mirosul cuvintelor tale suave,
care-mi desena clinchete viitoare,
despre trecătorii visurilor noastre, care nu cunoșteau rozele de aripi sticloase,
despre nemurire, despre tot ce s-a putut scrie dintr-o poveste de dragoste nemărginită...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Ninge cu floare de salcâmi și de castani

Se scutură, iubitule, salcâmii,
Parcă a nins, în plină luna mai,
Înfloriți toți irișii,
De ninsoarea asta par surprinși.
Fluturii de întristare, stau ascunși.

A plouat, s-au scuturat
Salcâmii de a lor floare,
Lacrimi albe de ninsoare,
Iasomia și socul
Și ele și-au găsit sorocul,
Albinele își caută norocul,
În plină lună a lui mai.

Ce primăvară șugubeață,
Când totu-i verde
Și pornit la viață,
A nins, iubitule,
Cu floarea de salcâmi,
În plină lună mai!

Ninge, iubitule,
Cu floarea de salcâmi
Și de castani,
În plină lună a lui mai...
Tu, nu-nțelegi să vii,
Tu, nu vrei să mai stai...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook