Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, pe ale noastre le va lua el şi singur!

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i dăm lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu şi Cezarului ce-i al Cezarului. Oamenilor ce le rămâne?

aforism clasic de Stanislaw Jerzy Lec
Adăugat de elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dând Cezarului ce-i al Cezarului...

În urma ta, iubit confrate,
(Ţi-o spun direct şi fără ţâfnă),
Umil şi-n rând, mai către spate,
Voi merge... doar cu basca-n mână!

epigramă de Ioan Jorz din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu şi Cezarului ce este al Cezarului. Dar ce mai rămâne oamenilor?

aforism celebru de Stanislaw Jerzy Lec din Cugetări nepieptănate (1933)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admir modestia... admir smerenia... dar parcă mai mult admir ADEVĂRUL... chiar şi când acesta se prezintă cu toată superioritatea lui, prin cel îndrituit a-l exprima şi răspândi. (Poruncă divină: "Să daţi Cezarului, ce e al Cezarului!")... Şi ăsta este adevărul care mă lasă în plinătate...

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost întrebaţi uneori cum colaborăm. Tudor Muşatescu făcea haz de naivitatea unei asemenea indiscreţii şi o dată – oprindu-mă pe mine, care vroiam să răspund şi să recunosc meritele deosebite ale tovarăşului meu de lucru, să dau Cezarului ce era al Cezarului – Tudor mi-a spus: "Lasă că-l lămuresc eu cum colaborăm." Şi adresându-se tânărului reporter a adăugat: "Află, dragul meu, că Sică a scris vocalele şi eu consoanele".

citat din Sică Alexandrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea este plăcerea de a-i da vieţii dreptate, iar Cezarului, pas!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dăm Cezarului...

Cu idei reparatorii,
La alei, remarci uşor,
Că n-au sensuri giratorii,
Dar au totuşi sensul lor...

epigramă de Nichi Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare clipă pe care o guşti, iubind şi primind, ai grijă că nu mai este dreptul Cezarului, întodeauna! Timpurile s-au schimbat, trebuie ca să şi dai, pentru ca să şi primeşti!

Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Islam, Dumnezeu e Cezar, în China şi Japonia, cezarul este Dumnezeu, în Ortodoxie Dumnezeu este "asociatul" Cezarului.

Samuel Huntington în Occidentul: unic, nu universal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Sunt Cain şi nu mă căiesc de rele,
Sunt Iuda şi nu plâng de ce-am vândut,
Urăsc pe Iov, răbdare n-am, nici jele,
Sunt om contemporan, sunt prefăcut!

Sunt Lucifer, mândria mi-i pecete,
Caiafa sunt şi-adeseori Pilat,
Baraba mă numesc, pe verighete
Port chipul lui Mamona incrustat!

Ochii mi-s de Irod în desfrânare,
Râvna de-averi e-a Cezarului rău,
Nimic din ce-i durere nu mă doare,
Sunt Diocleţian, mi-i gura--hău!

Traian sunt, ce din iad spre Cer priveşte,
La care sfântul Ioan Damaschin
Rugându-se-ndelung, primit-a veste
Că Tatăl i-a scos sufletul din chin.

poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fantomă bântuie lumea noastră: Corupţia. În Biserică se manifestă atunci când prelaţii sunt mai interesaţi de oferta Cezarului, decât de slujirea lui Dumnezeu, în politică se evidenţiază atunci când vârfurile piramidei nu mai au nici o legătură cu baza, în societate, când nimeni nu-şi mai face datoria: poliţistul devine tâlhar, chirurgul taie în loc să opereze şamd...

citat din Oreste Teodorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă mir că femeia nu agreează logica. Ar putea oare să-i explice LOGIC bărbatului la ce-i trebuie zece perechi de pantofi?

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furiile cezarului

Se plimbă Omul palid pe-aleile-nflorite.
E-n redingotă neagră şi c-un trabuc în dinţi.
La Tuilerii i-e gândul, la florile-i vestite,
Şi-ades în ochii-i sumbri se-aprind priviri fierbinţi...

Ani douăzeci de-orgie l-au îmbătat, se pare,
Pe împăratul nostru. - "Eu am să sting - şi-a spus -
De-a pururi Libertatea, ca pe o lumânare!
Dar Libertatea-i vie, iar el e indispus.

Pe buzele lui mute, ce nume dă târcoale?
Şi ce regret îl roade? Nu vom putea afla:
Ciudat e împăratul, privirile i-s goale.

S-o fi gândind la Omul cu ochelari, cumva?
Ca la Saint-Cloud, pe vremuri, se uită în neştire
La fumul de ţigară, albastru şi subţire...

poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

88

La octogenara vârstă
Am scris epigrame, poezii,
Să rămână amintire,
Sperând să aducă bucurii.

Rog, cititorul să ştie
Că nu sunt un anonim pe lume,
Am scris treisprezece volume
De proză şi poezie.

Privind lumea, cu-a ei viaţă
Şi obiceiuri dobândite
Unii petrec, se răsfaţă,
Alţii-s fiinţe oropsite.

Omule! Cât trăieşti în astă lume
Uită pizma, lasă cearta,
De faci în viaţă bine,
Frumoasă-ţi va fi soarta.

Dă-i Cezarului ce e al lui,
Nevolnicului ce i se cuvine,
Înalţă slavă Domnului,
Ce rămâne îţi aparţine.

Nu râvni aurul templelor sfinte,
Nici comorile-ngropate,
Lucrând drept şi cu cinste,
Vei fi realizat în toate.

poezie de Dumitru Matei din Fereastra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratele comori

Ce-i oare mai frumos pe-această lume
Decât un cer senin – un cer albastru?
O grădină cu flori, copaci, legume...
Ce-i mai frumos decât să ştii ce-i Sacru?

Ce-i oare mai frumos decât să poţi
Simţi cu sufletul tot ce-i în jur?
Să fii altfel! Să-i poţi iubi pe toţi:
Duşmani, nepoţi, necunoscuţi, netoţi...

Ce-i oare mai frumos decât să poţi,
Cu sufletul, cuprinde-ntreaga lume?!
Să poţi trezi pe oricine din "morţi",
Să fii tu însuţi o minune.

Ce-i oare mai frumos decât să vrei,
Întregul Univers, în braţe, să îl strângi?
Să-i faci să realizeze şi pe ei:
Că nu doar de tristeţe poţi să plângi!

Ce-i oare mai frumos decât să simţi
Pe pielea ta – exact ce tu oferi?
Nicicând să n-ai puterea să te minţi
Că nu meriţi toate aceste averi!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (15 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e o luptă în care nu contează învingătorul

uneori nici măcar cine pierde
importantă e doar lupta
chiar şi cu morile de vânt
deşi ţelul final e victoria
ajunşi în vârf vom învăţa singurătatea
iar cei care cred că odată ieşiţi învingători
lupta a luat sfârşit
vor avea soarta cezarului şi norocul sisifului
.........................................
suntem doar un fel de condamnaţi la luptă
care din când în când se iubesc fac copii
scriu poezii sau desenează raiul
.........................................
zeii pot fi condamnaţi să privească spectacolul
la urma urmei ei au inventat gladiatorii
dar dumnezeu nu s-a gândit la spectacol
când a creat lumea
dovadă că el se lasă de fiecare dată răstignit
în aplauzele mulţimilor nesătule de sânge şi pâine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna nisan, sărbătoarea azimilor

nu mai era mult
urma să se sfâşie perdeaua templului
oamenii de vază din sobor
scoteau hainele scumpe
pelerinii intrau în cetatea lui david
în teorie era doar un alt paşte
nimic deosebit
fuga din egipt rămânea o amintire
i se dădea cezarului ce era al său

pe la colţuri zornăiau treizeci de arginţi
iuda se prelingea pe lângă ziduri
ca o părere
ca o vinovăţie
nici nu bănuia ce discuţii aprinse
va induce peste milenii
atunci s-a comprimat timpul
(poate că însuşi dumnezeu a bătut din palme)

eu cred că primul torquemada a fost caiafa
numai că rugurile nu fuseseră inventate
tocmai de aceea a fost nevoie de cuie
de o cruce
de simon din cirene
de longinus

pe urmă
au venit toate de la sine
după trei zile

poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniştea... (18 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna nisan, sărbătoarea azimilor

nu mai era mult
urma să se sfâşie perdeaua templului
oamenii de vază din sobor
scoteau hainele scumpe
pelerinii intrau în cetatea lui david
în teorie era doar un alt paşte
nimic deosebit
fuga din egipt rămânea o amintire
i se dădea cezarului ce era al său

pe la colţuri zornăiau treizeci de arginţi
iuda se prelingea pe lângă ziduri
ca o părere
ca o vinovăţie
nici nu bănuia ce discuţii aprinse
va induce peste milenii
atunci s-a comprimat timpul
(poate că însuşi dumnezeu a bătut din palme)

eu cred că primul torquemada a fost caiafa
numai că rugurile nu fuseseră inventate
tocmai de aceea a fost nevoie de cuie
de o cruce
de simon din cirene
de longinus

pe urmă
au venit toate de la sine
după trei zile

poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniştea... (18 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Singur ca crucea pe culme,
Singur ca spinul sub brume,
Singur ca barca pustie,
Singur ca floarea-n câmpie,
Singur ca ciotul de lemn,
Singur ca fiara prin semn,
Singur ca-umbra-n pământ,
Singur ca aripa-n vânt,
Singur ca mama la uşă-aşteptând.

poezie de Virginia Baran (3 decembrie 2012)
Adăugat de Virginia Baran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea ce-i? Ce-i setea ei opacă?

Anteu jurase tatălui, la moarte,
Un templu să-i înalţe doar din ţeste.
Cosea drumeţii după plan şi peste.
Heracle-i dete,-n fine,-aceeaşi soarte.

Călăul Stalin. Ţara în arest e
Şi floarea ei — distrusă ca la carte.
Dar când să-i facă soarta şi lui parte,
Îl arse cum arzi visele funeste.

Puterea ce-i? Ce-i setea ei opacă?
Fireşte curge timpul: noapte, zi.
Izvorul vieţii, limpede, nu seacă.

Ci-n dorne tulburi este bine-a şti
Că, cine scoate sabia din teacă,
La fel şi el, de lance va pieri.

sonet de Nicolae Mătcaş din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!