Taifas oltenesc (3)

Zarie, pune-oţâră de rachie!
De nu ţ-o place, dă pe gât cu alta,
că e de prună, şi să nu-mi spui mie
de înţărcat, cât are peşte balta.

Şi dă-te-ncoa, că am să-ţ zâc o vorbă!
Hai, umple ţoiu', nu te fă că plouă,
că altădat' te bagi ca musca-n ciorbă
şi stai colea... ca cloţa după ouă!

Aşa! Aşază-te mai lângă mine,
mai trage-ţi sufletu', că-i gata treaba,
şi nu te face nimeni de ruşine
că eşti fomee şi că stai degeaba!

Acu', să-ţ spui ce gânduri mă frământă,
de sânt ca oala de pe pirostrie,
şi ete, mă şi jur pe crucea sfântă:
cu ce-am acu', nu mă descurc, Zarie!

Că toţi au un iPhone sau vin cu smartu',
şi numai eu mă chinui cu laptopu',
de-mi zâc toţi zăpăciţii, că-i porthartu',
şi-mi vine de pământ să dau cu clopu'.

Aşa că nu mai fac feisbucăreală
decât acasă. Când ăilanţi se bagă
să şeruiască fo muiere goală,
le zâc şi eu că le lipseşte-o doagă,

Da' m-aş uita -cum nu!- la câte-o fufă
din ălea de le zice,-acu', vedete,
că-mi place când nu au pe ele-o rufă,
da' par, printre muieri, mai alfa(bete).

Zarieee! – nu mai pot, că mi-e ruşâne
să stau degeab-aşa, ca psihopatu',
că eu sunt Nae, muică, nu un câne,
să stau la colţ, de-o să mă ştie satu'.

Îmi iau aifonu' chiar de vând viţâca,
să vadă lumea că sunt om cu stare
şi că-mi dă mâna, nu prea mult, niţâca,
chiar de n-am mai ieşit la vreo votare.

-Tu, Nae, tu n-ai minte cât o ceapă
din aia, de o muşc-afară gerul!
Auzi la el! – cu un picior în groapă,
şi vrea iPhone! Naeee, bătu-te-ar cerul!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Că eşti!
Din când în când mai mult,
"Aproape" câteodată,
În stare... oarecum.
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi eşti departe...

Că spui!
Adeseori cuvinte,
Tăcere câteodată,
Nimicuri... uneori.
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi spui departe...

Că vii!
Din pas în pas cu totul,
Alene câteodată,
Plecând... adeseori.
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi vii departe...

Că vrei!
De multe ori aproape,
Din mine câteodată,
Credibil... rareori,
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi vrei departe...

poezie de Gabriela Chişcari (27 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţă la volan

Eu, mâine, merg la munte,
Plec singur... la volan,
Iar cine să se-ncrunte,
Stă-n dreapta, ca mai an

Când am mai mers prin ţară,
Da' n-am ajuns, că ea
Mi-a zis şi-a suta oară
"Stai, stai, nu te băga!"

Adică eu, cu suta
Şi vreo cincizeci, nu mult,
Să stau, să fac bătuta,
Pe ea să o ascult?

Că dai de câte unu'
Ce merge prea încet:
Cu suta minus unu,
De zici că e un biet.

Păi, cum să rabd? "Acasă!"
Am zis şi m-am întors,
Dar, anul ăsta... lasă,
Bag aer mult în tors,

Mai scap ceva-n surdină,
Pe-acolo, printre dinţi,
Gândesc la vreo bovină
Şi-mi caut, printre minţi,

Pe aia de pe urmă,
M-abţin eu - n-o fi foc! –
Şi merg cu alţii-n turmă,
De-o fi. De nu, noroc!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e o curgere

moto: Numai vardistul zâmbeşte cazon
A văzut el în viaţă mai multe:
Baluri, conace, chestii... oculte
- Circulaţi. Bună seara. Pardon!
---------------

Cum s-ajungi la bunăstare
Când pui lipsă peste lipsă
Şi povara pe cel mic, să
Nu iasă din ascultare?!

Ce folos că ai o floare
Dacă n-ai butonieră
Să faci şi tu carieră
Să nu stai cu ochii-n soare?

Lipsă ici, lipsă acolo
Că tot schimbi una cu alta
Dacă n-are peşte balta
Daţi-mi scripca lui Apollo!

Bună ziua dulci alteţe
Umblă canguri după ranguri
Şi când ies din ganguri, granguri,
Se opresc şi dau bineţe

La nevoie nu ai voie
Să te plângi că o duci greu
Dacă nici un cimpanzeu
Nu-l cunoaşte pe nea Goe

Şi nici legea nu permite
Nimic fără aprobare
Că-i mai bine, la rigoare
Să n-ai foc de pus sub plite,

Să n-ai oala ta de ciorbă
Că motivele sunt varii
Şi când chemi de la avarii,
Fără bani, nu scot o vorbă

Şi cu toate astea, totuşi
Domnii noştri tot prosperă
Lăcomia de panteră
Nu e un buchet cu lotuşi

Lumea noastră se adapă
Din mai multe legi odată
Pentru care viaţa toată
La un semn, curge pe apă

Nimeni nu ne dă dreptate
Ce-am furat, am furat singuri
Chiar şi corzile de ringuri
Şi râvnim la echitate

Şi atunci mă-ntorc şi zic:
N-ai prinţip, n-ai nici morală
Că ce-am învăţat la şcoală
A rămas un mizilic!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii nu se înlocuiesc

Fraţii, nu-s de înlocuit, nu se vând şi nu se schimbă,
Să priveşti la ei în suflet, precum te vezi în oglindă
Când arunci cu vorbe-n frate, tot pe tine te loveşti
Uită, iartă şi ia seama, cât sunt vii, să ţi-i iubeşti.

Nicăieri în lumea asta, n-ai să afli împăcăciune,
Ochii lui şi ochii tăi, au acelaşi dor a-şi spune
Să laşi orice supărare, lângă voi să nu răsară
Căci pe mama, chiar de tace, pân'la moarte o s-o doară.

Pe pământ şi pe avere, să nu faceţi judecată,
Că nu poţi răscumpăra, omenia, niciodată
Să nu pui hotar iubirii, când ţi-o cere fratele,
Mama a împărţit la toţi, grija ei şi laptele.

Dacă azi te-ai mâniat, cerul mâine se mânie
Şi nu-ţi iartă fapta rea, să-i faci lui, ce-ţi place ţie,
Totdeauna lasă loc, fratelui la tine-n curte
Clipele ce pierzi cu ură, pe vecie sunt pierdute.

Şi-ai mai vrea când fraţii pleacă, să-i revezi o zi măcar,
Dar căinţa prea târzie, ai să vezi! Că-i în zadar!
Şi nu-i suflet să priceapă, cum e-al fratelui, de sânge
Nu-l răni nici din greşeală, că-i păcat, de-o clipă plânge.

Fraţii, nu-s de înlocuit, sunt aceleaşi trup de mamă,
Sunt nădejdea şi sunt milă, lacrimă de sub năframă
Mâna fratelui e sfântă, e-a mamei mângâiere,
Să-i dai fratelui iubirea, chiar şi-atunci când nu ţi-o cere.

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea devreme!

De ştii ceva şi nu îmi spui!
Tu preferi să taci!
Nu eşti în grija nimănui!
Doar cum vrei, tu faci!

Poate acum e prea devreme,
N-ai cum să-nţelegi!
Greşelile în viaţă,
Cu lacrimi ţi le stergi!

Totul este aşa cum este!
Cine-n lume te opreşte?
Măsori cerul cu pământul!
Măsori vorbele cu gândul!

Chiar de-ţi place cum vorbesc?
N-am timp de stat, dar stau cu tine!
Şi de spun că te iubesc,
Încredere tu n-ai în mine?

Din somn mă trezesc, fără să ştiu
Dar ştiu că sunt în somn!
Şi tu eşti lângă mine
Mai bine dorm!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papuşa automată

Doamne!
Ce-am păţit aseară!...
De-a fost fapta de ocară,
Să mă ierţi, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o aşa?...

Cineva -
Dar nu ştiu cine,
O papuşă automată -
A intrat fără să bată
În odaia mea...
A intrat fără ruşine -
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Şi râzând
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
Pe un tort de ciocolată!...

Doamne, Doamne!...
Ce ruşine!...
Dar eu ce puteam să-i fac?...
Să-i dau brânci?
S-o strâng de gât?
S-o omor?
Sau să-i dau pace?
Nu puteam să fac decât
Să-nchid ochii
Şi să tac...
Că păpuşii n-ai ce-i face,
Şi păpuşa dacă vrea,
Mori cu zile după ea!...

Cine eşti, păpuşă mică,
Cu ochi verzi de levănţică
Şi cu unghii de urzică?...
Cine eşti, păpuşă blondă,
Cu prezenţa vagabondă
Când p-aici...
Când pe colea -
Până şi-n odaia mea?...
Cine eşti
Şi ce pofteşti?
Vrei odaie cu chirie,
Sau un loc pentru vecie?...

Papuşică prost crescută -
Ochi căscaţi
Şi gură mută -
De ce taci şi nu vorbeşti?...
Sau, ca zâna din poveşti,
Nici tu nu ştii cine eşti?...

Fii cuminte...
Şi-nţelege
Că papuşa, când se strică,
S-a sfârşit,
Nu se mai drege
Chiar când este-o păpuşică
Cum eşti tu -
Păpuşă mică,
Cu prezenţa indecentă,
Ca Ofelia dementă...

Fii cuminte...
Şi-astă-seară,
Nu mai hoinări pe-afară
Ca o biată "pierde-vară".
Fii cuminte
Şi, mai bine,
Stai pe loc, nu mai pleca!...
Stai colea,
Pe canapea -
Lângă mine...
Uite-aşa!...
Ca papuşile-n vitrine
Sau ca sfintele creştine
Când Cristos le convertea!...

Şi de milă - că era,
Biata fată,
Goală toată...
Şi n-avea nimic pe ea,
Nici măcar o pijama... -
I-am împrumutat pe-a mea!...

Iată vina mea de-aseară -
Mai mult vină... literară!...

Dar de-aseară, Doamne sfinte,
Păpuşica e cuminte!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stau

Când stai aşa privind de sus
Spre lumea asta toată
Îmi vine-un început de gând
Că nu voi mai pleca nicicând
Chiar de voi stărui plângând
Să plec, n-o să se poată.
Când stai aşa privind la cer
Şi mă cutremur toată
Îmi vine-n minte un cuvânt
Că încă-o dată pe pământ
Să stau atât de mult să-Ţi cânt
Nicicând n-o să se poată.

Când stau aşa şi Te privesc
În rugăciune toată
Când pleoapele Ţi s-au închis
Îmi vine-n minte ca-ntr-un vis
Ca-atât de mult cât Te-am ucis
Nicicând n-o să se poată.

Când stau la cruce şi privesc
Cum îngerii dau roată
Când taci aşa de trist şi sfânt
Îmi vine-n minte un cuvânt
Ca să mai fiu de pe pământ
Nicicând n-o să se poată...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum gândeşte un bărbat în zilele noastre

Eu sunt şef la mine-acasă!
Da, sunt şef de şef, nu glumă!
Dar de când cu internetul,
Nu-mi merg lucrurile strună.

Când mă plâng că-mi este foame,
Soaţa-mi zice:
- Stau pe CHAT! Ţine cură de slăbire!
Eu de şunci m-am săturat...
(Şi îşi plimbă silueta mai decât un top-model)
Coapsele îşi modelează,
Îşi arată sânul ferm...
Zic eu:
- Vrei ceva, iubito?!
Zice ea:
-Vreau bani, bărbate,
Că de la o vreme-ncoace
Spui mereu că nu se poate...
Ba că ţi-au oprit din leafă,
Pentru pierderi din profit,
Bă că dai că-ţi moare seful...
Şi în plus te-ai ramolit!
Uite, vii, te-aşezi la masă,
Spui că spatele te doare!
Mai zici că eşti şef în casă
Şi nu faci două parale!
Plec...
- Îmi trebuie cămaşă, zic a doua zi.
- Spălată?! Mergi, în grabă ţi-o clăteşte!
Eu nu pot! Sunt ocupată!
- Şi ce treabă ai, femeie?
- Stau pe facebook! Meditez...
Mă întreb dacă cu tine
Aş putea să progresez.
Vom intra în UNIUNE!
Ce să fac? să stau aşa
Cu un pămpălău ca tine?
Mă-ntristezi, iubirea mea!

De' o fi una, de' o fi alta,
Că oi fi măgar sau câine,
Toată grija căsniciei,
Cade în final pe mine...

Deci, sunt şef la mine-acasă,
Nevasta, coastă de drac,
A-nvăţat să mă conducă,
Ea comandă şi eu tac...
Şi vă spun: Am dat de dracu!
Cu femeia nu te pune,
Chiar de-aş zice nu se poate,
În final, ca ea rămâne.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum gândeşte un bărbat în zilele noastre

Eu sunt şef la mine-acasă!
Da, sunt şef de şef, nu glumă!
Dar de când cu internetul,
Nu-mi merg lucrurile strună.

Când mă plâng că-mi este foame,
Soaţa-mi zice:
- Stau pe CHAT! Ţine cură de slăbire!
Eu de şunci m-am săturat...
(Şi îşi plimbă silueta mai decât un top-model)
Coapsele îşi modelează,
Îşi arată sânul ferm...
Zic eu:
- Vrei ceva, iubito?!
Zice ea:
-Vreau bani, bărbate,
Că de la o vreme-ncoace
Spui mereu că nu se poate...
Ba că ţi-au oprit din leafă,
Pentru pierderi din profit,
Bă că dai că-ţi moare seful...
Şi în plus te-ai ramolit!
Uite, vii, te-aşezi la masă,
Spui că spatele te doare!
Mai zici că eşti şef în casă
Şi nu faci două parale!
Plec...
- Îmi trebuie cămaşă, zic a doua zi.
- Spălată?! Mergi, în grabă ţi-o clăteşte!
Eu nu pot! Sunt ocupată!
- Şi ce treabă ai, femeie?
- Stau pe facebook! Meditez...
Mă întreb dacă cu tine
Aş putea să progresez.
Vom intra în UNIUNE!
Ce să fac? să stau aşa
Cu un pămpălău ca tine?
Mă-ntristezi, iubirea mea!
........................................
De' o fi una, de' o fi alta,
Că oi fi măgar sau câine,
Toată grija căsniciei,
Cade în final pe mine...
.........................................

Deci sunt şef la mine-acasă,
Nevasta, coastă de drac,
A-nvăţat să mă conducă,
Ea comandă şi eu tac...
Şi vă spun: Am dat de dracu!
Cu femeia nu te pune,
Chiar de-aş zice nu se poate,
În final, ca ea rămâne.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

Nu-mi place globalizarea,
Dar prin vama trec în goană,
Am uitat unde mi-e glia,
Nu mă ia nici dor de mama.

Nu-mi place globalizarea,
Pofticios mie-mi curg bale,
Cand imi cumpar o shaormă,
Cu mirodenii globale.

Nu-mi place globalizarea,
Spre ea poteca ne-au făcut,
Un dar de ziua României,
De la cei ce ne conduc.

Nu-mi place globalizarea,
Dar zilnic noi vedem pe sticlă,
Cum toţi la ea participam,
Toţi am pus o cărămidă.

Nu-mi place globalizarea,
Vino Ţepeş tu integru,
Să ne spui de e minciună,
Negru-i alb şi albu-i negru?

Nu-mi place globalizarea,
Nu sunt sigur tot ce spun,
De e bine sau e rău,
Sau sunt eu poet nebun?!

Nu-mi place globalizarea!
A zis vulpea, dar de strguri,
Cum că-s acri, mititei,
Insa vulpea fiind prea mica.
Nu voia ca noi sa stim,
Ca ea n-ajunge la ei.

Parerea mea o spun frăteste.
De e bine de, e rău!?
Globalizarea ne pândeşte,
Greşala-i greu de prevăzut,
Dumnezeu, EL ne iubeşte,
Ne vrea sinceri, de cuvânt,
Dar nu tot timpul ne şopteste,
La examen pe pământ.

poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul şi pupăza

Trece vântu-n adiere, freamătă bătrânul nuc,
Sus pe-o creangă, în frunziş, la răcoare stă un cuc,
Pupăza îl vede-ndată şi se-apropie de el
Cu gândul să-l ischitească şi să-l provoace niţel.

-Vecino, n-am să te laud, nu prea te văd serioasă,
Umbli brambura prin pomi, nu vii devreme acasă,
Nu eşti pasăre de târlă, intri des în combinaţii,
Îţi place la tăvăleală, te-arunci în braţe la alţii.

-Ce să fac şi eu, vecine, trebuie să mă descurc,
Să câştig uşor o pâine e nevoie să mă-ncurc,
E normal ceea ce fac, e o meserie veche,
Nu-mi pasă că-mi faci morală, asta-i floare la ureche.

La margine de răzoare clienţii m-aşteaptă-n şir,
Mulţi veniţi din depărtare în cuibar de covilTIR,
Am găsit ofertă bună, nu duc lipsă de fazani,
Cum încep să dau din gură, cum îi răcoresc de bani.

-Nu te-ai gândit niciodată că-ntr-o zi ai s-o păţeşti,
Vin sticleţi să te-amendeze, bani nu ai ca să plăteşti,
Îţi iau fulgii de pe tine şi-atunci, după cum se ştie,
Te apucă de-o aripă şi te-aruncă-n colivie.

-Eu nu-mi fac deloc probleme, ba, ştiu cum să mă feresc,
Îi învârt pe după deget până când îi ameţesc,
Tac din gură, stau cuminte, de vor folosi bastonul
Îmi expun copanu-îndată şi le creşte neuronul.

De le-arăt şi altceva parcă-i văd cum se înmoaie,
Nu mişcă, nu mai vorbesc stau cuminţi ca o potaie,
Se uită cu jind la mine, m-ar trânti şi la pământ,
Pe toţi am să-i bag în boală, nu mai stiu ai cui mai sunt.

-Vezi un lac în depărtare înspre marginea de sat?
Stăpânul lui e un peşte, un afacerist versat,
De lucru îţi va găsi, viitor îţi va aşterne,
Te trimite-n alte ţări să lucrezi şi la externe.

-Habar n-ai, nu ştii nimic, situaţia e gravă,
Dacă-am să mă duc la el sigur am s-ajung o sclavă:
Să fiu liberă, să zbor, cu greu găsesc o portiţă,
Mă munceşte de-mi merg fulgii, vai şi-amar de-a mea târtiţă.

-Cucule, te-ai înroşit, ai emoţii, nu ţi-e bine?
Vino, te rog, mai aproape, bagă-te mi tare-n mine!
S-a întors la cuibul ei pupăza, aproape goală,
N-o mai căutaţi niciunde că morala-i imorală!

fabulă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După un chef

După-un chef de-o noapte plină,
Vin acasă-n zori de zi.
Soarele pe cer s-alină,
Din prag, soaţa îmi zâmbi.
Cum în casă am intrat
Ea în braţe m-a luat.
Nu-mi aşază de mâncare,
Nu-mi dă patul de culcare,
Franş, îmi zice, vrea să facă,
Să mă vândă ca pe vacă!
Ea de mână mă luă
Şi la târg se-avântă.
Bucuroasă c-a ajuns
La geambaş iute s-a dus.
Discutase, nu prea mult.
Cred c-a obţinut ce a vrut.
Iar geambaşu-n gura mare
Strigă fără încetare:
- Hai la bărbat de vânzare!
Lăudând cu vorbe mari,
Mai ceva ca pe măgari.
Ascultându-l eu aşa,
Mai că-mi vine a striga:
"E minciună tot ce spune,
Vrea s-adune multă lume!"
Deodată-n jur se adună
Lume multă, lume bună.
Doamne care mai de care
Vrea să dea un preţ mai mare.
Veni una cât un cal,
Ea credea că sunt măgar.
Mă privi, se socoti,
Cu geambaşu-un pic vorbi.
El răspunse bucuros:
- E-un bărbat încă frumos.
Şi e bun cum altul nu-i!
Dar ce pot eu să vă spui!?
Şi-n Bucureşti de-ai căuta
Nu găseşti aşa ceva.
Ea, analizând în grabă,
Auzii cum ea -l întreabă:
- Dar la pat, îi bun, îi bun?
El răspunse:
- Îi bun, îi bun!
Cum se culcă, doarme tun!
- De băut, se-mbată des?
- O... e lucru de-nţeles.
Orice bărbat, se ştie,
Trece pe la prăvălie.
Când primeşte el salarul,
E prieten cu paharul.
Bea o sută, poate două,
Cu prietenii, vreo nouă.
Dar când a ajuns acasă,
Restu-l pune tot pe masă.
Niciun ban el nu-şi opreşte,
Că doar dă, Doamne fereşte,
El familia-şi iubeşte.
Ce-nţelese doamna oare
De dă preţul aşa de mare!?
Geambaşul bucuros
Spre soţie s-a întors.
Întrebă de preţu-i place
Târgu' ea îl poate face.
Soaţa stă şi se gândi
Şi pieziş mă şi privi.
Eu cu ochii în pământ.
Strigă ea:
- Încă nu-l vând!
De ştiam că-i aşa bun,
Nu băteam atâta drum!

Dragi confraţi,
Tot ce faceţi gândiţi bine,
Ca să nu păţiţi ca mine!
Nu se ştie soaţa ta
Ce geambaş o mai avea.
Şi-o să te trezeşti deodată:
Eşti vândut ca pe o vacă.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

9 Martie, ziua bărbaţilor...

Se zice, azi, că-i sărbătoare
Şi toţi bărbaţii-s obligaţi,
Să bea, cu pofta cea mai mare
Un număr fix de ţoi, şi laţi,
Să îi cărăm tot noi acasă,
Care, pe unde s-or găsi,
Să îi primim cu masă-aleasă
Şi să le dăm ce-or mai pofti.
-Iubita mea, nu vrei tu, dragă,
Să pleci la mă-ta, la Hurez?
Chiar dacă crezi că n-am o doagă,
Aş vrea, doar azi, să mă distrez,
Cu cine-mi place, că de tine
M-am săturat şi tare-aş vrea,
Doar azi, în braţe să pot ţine
Un trup frumos de catifea.
-Te las, bărbate-o săptămână,
Să bei şi să iubeşti ce vrei.
Dar, când mă-ntorc să fie lună
Că, de ciocănitori şi gaiţe
M-am săturat până în gât.
Înconjurat de cotoroanţe,
De viaţa, zău, mi s-a urât.
-Aşa, deci, care va să zică,
Ţi s-a urât cu mine, zici?
Atuncea, nu te duci, Mitică,
Nicunde. Stai cu mine-aici!
Şi poţi să bei, că după-aceea,
Mă vei vedea o tinerică.
Şi-aştept, să-ţi mulţumeşti femeia,
Că-i vai de tine, măi, Mitică!
La mulţi ani tuturor bărbaţilor! Şi luaţi aminte!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţelusul şchiop

Eu am numai trei picioare,
Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Şi mă cheamă "cuciu şchiop".

Fraţii mei ceilalţi se joacă
Cu copiii toţi, dar eu
Nu pot alerga ca dânşii,
Că sunt şchiop şi cad mereu!

Şi stau singur toată ziua
Şi plâng mult când mă gândesc
Că tot şchiop voi fi de-acuma
Şi tot trist am să trăiesc.

Şi când mă gândesc ce bine
M-aş juca şi eu acum,
Şi-aş lătra şi eu din poartă
La copiii de pe drum!...

Cât sunt de frumoşi copiii
Cei cuminţi, şi cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânşii,
Să mă joc şi să-i ascult!

Dar copiii răi la suflet
Sunt urâţi, precum e-acel
Care m-a şchiopat pe mine,
Şi nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din răutate
Cu o piatră în picior,
Şi-am zăcut, şi-am plâns atâta,
De credeam că am să mor...

Acum vine şi-mi dă zahăr
Şi ar vrea să-mi fie bun,
Şi-aş putea să-l muşc odată
De picior, să mă razbun,

Dar îl las aşa, să vadă
Răul, că un biet căţel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luke: Vine un elan. Elanul ăsta îi spune altui elan că e de fapt un cerb şi că ar trebui să-şi aleagă o altă turmă.
Kevin: Aha?
Luke: Ai înţeles? Dar elanul îşi bazează afirmaţia pe o dovadă dubioasă.
Kevin: Gen coarnele sunt cam mici?
Luke: De fapt, e mai mult o observaţie de comportament. Să zicem că cerbul a fost văzut mirosind o floare. Potrivit elanului, ăsta e un comportament tipic pentru un cerb. Dar elanul nu e aşa de sigur. Nu se simte ca un cerb, nu are gânduri de cerb. Doar pentru că-i place floarea asta, înseamnă că e cerb?
Kevin: Ai vrut să foloseşti o metaforă din ştiinţă?
Luke: Sunt gay dacă-mi place o lesbiană?
Kevin: Cu cine ai vorbit?
Luke: Aş prefera să-l lăsăm pe elan în afara discuţiei.
Kevin: Păi, mai întâi de toate, nu. Dacă-ţi place o fată, îţi place şi gata. Şi cine zice că e lesbiană?
Luke: Elanul, din nou.
Kevin: OK. Ştii, de obicei simţi dacă eşti gay ori ba.
Luke: Ştiu, dar aparent lumea crede că transmit nişte semnale gay.
Kevin: Uite unicul semnal. Eşti gata? Când eşti singur şi stai degeaba, la ce te gândeşti?
Luke: Cum să trec de nivelul 5 în Diablo. La asta te referi?
Kevin: Nu, vreau să zic... Bine, dar atunci când faci duş?
Luke: A! Păi câteodată mă gândesc la Condoleeza Rice. E pe locul 2 ca influenţă după Kissinger. (Kevin se holbează.) Şi apoi mai sunt Sigourney Weaver în Aliens, Christina Ricci, Batgirl.
Kevin: Bine, opreşte-te. Vezi, asta e tot ce trebuie să ştii.
Luke: Deci chiar sunt un elan?
Kevin: Să nu mă mai faci niciodată să port discuţia asta cu tine, bine?

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele

Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-şi face treaba,
nu mă lasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.

Simt că-mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putinţa să greşesc.

Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.

Viaţa este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune să stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.

Norocul trece o dată
pe la tine pe la poartă,
ia cu el mintea, cât ai,
vieţii n-ai ce să-i mai dai.

Dă norocul peste tine,
eşti fericit şi-ţi convine,
dar de nu ştii să-l păstrezi
pierzi şi n-ai cum să-l mai vezi.

Însă când o vrea norocul
negreşit să-ntoarcă pasul,
nicicum nu aduce anul
ce-ţi poate aduce ceasul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce îmi place ea

Când merge cu mine pe stradă
Cântă mereu ceva,
Acasă adoarme în hol,
Nici vorbă de pijama.
Mama ei o ceartă şi-i spune
Că nu se mai poate aşa,
Da' mie ea îmi răspunde:
"Asta nu-i treaba ta!"

Se uită tot timpu-n vitrine
Să vadă cum îi stă,
Se plimbă prin magazine,
N-o lăsa singură!
Pleacă toată ziua de-acasă,
Doar seara târziu dai de ea,
Dar dac-o-ntrebi când se-ntoarce, îţi spune:
"Asta nu-i treaba ta!"

Îi place mult
Să-i povestesc
Ce-am mai citit între timp,
Stă şi-ascultă ce-i spun,
Îi place...

Dacă-i soare afară,
Vrea în parc imediat,
Vrea la film şi la teatru,
Vrea cu barca pe lac,
Vrea îngheţată şi vată de zahăr
Şi tort cu blat de bezea,
Vrea tot anul vacanţă,
De-aia îmi place ea!

cântec, versuri de Alexandru Andrieş
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas oltenesc (4)

Mă, fraţâlor, cât oi fi eu de Nae,
Şi beutor de samă-n satul meu,
O scald mereu din lae în bălae
De nu mai ştiu: sânt eu, or nu sânt eu?

Că-m zâsă mie unu: "Bă, băete,
De-aş fi eu d'ăla care poa să cânte,
M-aş duce colo une, pe-ndelete,
S-alege-o voce, ţara s-o încânte.

Că tu, când bei un zaibăr d-ăla bun
Eşti Pavaroti, mă, ascultă-aici,
Că nu te mint, dar, când e prost, îţ spun:
Din gât îţ ies miorlauri de pisici."

Cân l-auzâi pe Ion a lu Purcaru
Că-m zâsă că am voce – i-auz mă! –
Iote-m veni aşa: cân iau salaru,
Să dau pe gât un d-ăl de voce dă.

Şi mă-nvăţă Lisandru lu Şoşoi
Să bag aifonu pe înregistrare
În pozunar de sus, la cămeşoi,
Cân mi-o veni să ţâp în gura mare.

Ete-o făcui şi pe-asta, o făcui!
C-aşa sânt eu: cân zâc ceva, e lege!
Acu, ce mi-a ieşât, o să vă spui,
Da nu azi, poate mâine, cân m-oi drege.

La cap, că glasul – muicăăăă! – d-ăla am
De mă crucesc ş-acu de ce-am putut,
Că mă ascult, da cu-nţălesu... neam!
M-o fi-nţăpat ceva de m-a durut,

Or a plouat şi-a bubuit mai tare,
De s-auza cum dai la mămăligă
În ceaun, cu o lingură mai mare,
Sau când îţ intră-n mână o ţăpligă.

Ce-mi amintesc, de zaibăr şi de voce,
E c-a fost bun –acu, de zaibăr zic –
Iar de ailaltă cred că fu o... ce?
N-am zâs că de-aia nu vă spui nimic?

Dar las că pun eu mâna pe bufonu
De-a zâs că-s Pavaroti şi îl ard,
Da cred că şi pe ăla cu aifonu
Îl ţân oleacă agăţat în gard.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas oltenesc (1)

Râmnii să dau pe gât o ţâră ţuică,
Să nu şed geaba până oi mânca
Că, iote-i p-ăştia de la masă: muică!
Năroji mai sânt aşa pe gât să dea.

Nici nu pusăi pe masă cana bine
Că ţuşti pe ea, vărsară pe macat;
Şi fir-ar ea de pită, nu mai vine,
Că ţăstul ăsta-i bun de lăpădat.

Zbierai la a bătrână într-o doară:
- Zarie, adă daică-oţâr de praz,
Că-s mort de foame, vin dupe ogoară,
Şi de mă-mbăt m-apucă vrun năcaz.

Se duse ea, săraca, mai la deală,
Luo sama dac-o fi vreo pătlăgea,
O uşui pe cloţă la scuteală,
Şi pusă niscai boabe-n căpistea.

- Oleu! Bă, fraţâlor, o fi de ţuică?
M-am nărozât de-a binelea şi eu?
Ce, geaba am la gură o pârţuică,
Să nu vă spui cu cine şed şi beu?

Ia! Ăla de la capăt e Lisandru,
Băiatu' din oraş a' lu' Şoşoi,
Iar mă-sa e Măria a lu' Leandru,
Şi nu e prost, e numai nerodoi.

La stânga mea e Ion a' lu' Purcaru,
Băiatu' n-are mamă c-a fugit
De tânără, cu Sache-a lu' Dogaru,
Iar el ne-mpropodeşte c-a murit.

Mai e şi ăsta micu', Valerică,
Ce are un burtoi cât un gâldău
Că bea ca ta-su, Gică Păsărică,
De nu îi pui, cum pui la porc, jujău.

Bă, fraţâlor, aici eu-s cel mai tare,
Că icişa, cu ăştia, nu prea beu,
Şi nici nu plec în lume-alaltă, mare,
Că am de toate ielea-n satul meu.

Sânt Nae a' lu' Sache-a' lu' Buzatu,
Am casa în Drănic, prin Codricei,
Şi o să chirăi de-o s-audă satu'
Şi ţara toată, de oltenii mei.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!