Timpul

Timpul se manifestă separat
La fiecare individ.
Este o felie de univers
Pe care ne cocoţăm sufletul
Ca pe un zid ce se înalţă spre plus infinit
Şi pe care inteligenţa umană
L-a creat pentru a avea un sprijin
Al propriilor concepţii.
Iluzia vieţii este doar o rătăcire
Prin labirintul eternităţii.
Suntem săgeata ce se înfige
În miezul de tăcere al universului...
Dar şi el cântă, vibrează...
Şi acesta este cântecul lumii, cântecul timpului...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăbuşire

Se prăbuşesc secundele în noi
Şi timpul nu mai există.
A fost inventat doar pentru
A ne raporta la el.
Trece doar viaţa!
O simţim cum se prelinge prin noi
Ca un râu de puroi.
Dacă am exista între pământ
Şi nelimitat,
Tot la fel am trece spre infinit.
Timpul este doar unitatea de măsură
A vieţii şi-a morţii.
Reprezentat pe o axă
Este un punct mişcător,
Un ecou ce dispare-n eter,
Dar care provoacă un tsunami
Printre conglomeratele de celule
Ce compun universul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pielea

Pielea este o pagină de mătasă
Peste care tălpile timpului
Aleargă liber, trecând prin tunelul de celule,
Abia respirând.
Sunt o amazoană în sufletul meu,
Un cal alergând liber spre plus infinit.
M-am legat de voi doar prin naşterea mea...
Suntem aceeaşi fiinţă divizată
De poemul-cuvânt,
În două universuri inseparabile.
Dar caut simetria judecând imperfecţiunea
După culoare şi formă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destrămarea unei lumi

de obicei călătoream singuri, unul spre celălalt în acelaşi univers plin de lumină.

deşi ne despart doar câteva drumuri scurte,

acum,

trăim în lumi diferite. trezirea
din starea de orbire s-a întâmplat
pentru fiecare, altfel. calea spre miezul
fiinţei este uneori stranie, o rătăcire, un eşec
sunt căi unice pentru a vedea ce avem autentic.

poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea de identitate a sufletului

Cartea de identitate a sufletului
Este cuvântul.
Mângâieri line, şopot de izvor,
Dansul fluturilor
Sau vocea soarelui
Alunecând în fotoni
Prin labirintul ce
Desparte univers de ocean
Şi plaje de vis...
Ori poate urtuna sau vreun tsunami
Măturând în goana lui fericirea.
Noi suntem lipsiţi de cartea de identitate,
Ori poate că cea pe care
O ţinem prinsă la butoniera sufletului
Este înconjurată de umbre.
Ori poate că nici nu-i a noastră.
Viziuni sumbre...
Doar harul, ori defectele noastre
Poartă un nume,
În timp ce noi purtăm
Ca pe un drapel de tăcere,
Deznădejdea sau fericirea,
Prinsă în lanţuri de gheaţă,
Pentru a nu se-nălţa către stele.
Luptând sub faldurile aceluiaşi vis,
Cu fiecare clipă ce ne-a rămas de trăit,
Înţelegem de ce n-am murit
Eu, ei, ele sau tu...
Tu eşti mirajul acestei vieţi
Şi miracolele se nasc prin tine!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniste in plus...

Eu vreau azi linişte şi poezie
În cântecul cu sentimente pure...
Mai pune peste azi, doar o felie
Şi uită de cuvintele murdare, dure.

Să înălţăm doar cântecul iubire...
Să-l scoatem din povestea cea tăcut.
Să daruim din tortul fericire...
Să spunem lumii cât e de plăcut!...

Te vreau în zâmbetul de dimineaţă,
În zorile ce cheamă sufletul sublim.
Pornesc cu cântecul şi inima curată
Voi spune sentimentului ce ne dorim.

Ascultă liniştea ce cheamă gândul
Şi visele din cartea cu poveşti.
Iţi construiesc cu lacrimi, ţie, basmul
Şi te intreb senin: tu unde eşti?...

poezie de Magdalena Rosca
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cântecul există

Cu ochii
larg deschişi
nu văd pasărea
ci numai cântecul...
Îi simt
respiraţia,
bătăile inimii
pasărea o aud
mereu cântând
iar trilul curge prelung
cât cerul de imens
dar pasărea n-o văd
este doar cântecul
cât întregul Univers...

poezie de Nicolae Căruntu din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papilele universului

Papilele gustative ale universului
Şi-au definit rolul de nuntaşi ai pământului.
Lăute de stele s-au aliniat,
Timpul inima ne-a înjunghiat...
Goi, scurşi de cuvinte,
Doar naşterea ne-o mai aducem aminte.
Şi timpul în care,
Vânturi şi ploi,
Ne alergau prin ghiozdane.
Ne amintim de gutuile coapte
Şi de frunzele moarte –
Lumânări pe care noaptea le-a lăsat
Să ardă mocnit
Pe treptele timpului-schit.
Acum, E-uri şi vise se ngrăădesc
La poarta unui alt univers.
Am uitat de strugurii copţi,
De curcubeul pe care
Ploaia îl desena,
Cât noi alergam cu tălpile goale...
Penitenciarul tăcerii
Ne-a mecanizat sufletul,
Nu ne mai luminează cuvintele,
Nici arta, nici cântecul.
Era banilor e tot mai pregnantă...
Mâncăm mere de hârtie şi ciocolată...
Sărbătorile sunt mimate, din casă,
Nu mai chemăm să ne cânte
Colindătorii, în casă...
Am făcut altar propriei morţi,
Iar crucile atârnă mai grele,
Nu peste umeri,
Ci peste visele mele.
Salvaţi-mă dn strânsoarea tăcerii,
Până nu va fi prea târziu!
Cu voi vreau să fiu!
Vreau, cu mine să fiţi!
Să rătăcim în trecut,
Spre al bunilor mei început...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Direcţia timpului în care un calculator îşi aminteşte trecutul este aceeaşi cu cea în care dezordinea creşte. Asta înseamnă că senzaţia noastră subiectivă de direcţie a timpului, săgeata psihologică a timpului, este determinată de săgeata termodinamică a timpului. Asta face ca legea a doua a termodinamicii să devină aproape banală; dezordinea creşte cu timpul, fiindcă noi măsurăm timpul în direcţia în care creşte dezordinea. Nici că se poate un pariu mai sigur!

Stephen Hawking în Teoria universală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, dincolo de galaxia vieţii

Acolo, dincolo de galaxia
În care ani de-a rândul am trăit,
Vom fi un univers în noaptea de tăcere,
Particulă de vis în infinit.

Prin pulbere de artă, între spaţiul
De ani-lumină dintre două stele,
Ne vom continua viaţa şi visul
Trăirii noastre simple şi eterne.

Vom fi o dulce rază de lumină,
Mângâietoare-n suflete şi-n gând,
Acoperiţi de mantie divină,
În adâncimea nopţii luminând.

Căci lumea-ntreagă este guvernată
De-acelaşi soare şi trăind prin vers
Un ochi deschis vom fi... Azi, lumea toată
Îi dă vieţii, parcă, un alt sens...

Suntem aici doar pentru-a ne cunoaşte
Şi de-a-ndrepta greşala celor mulţi,
Însă egali vom fi în faţa morţii,
Singuri şi trişti, neîmpăcaţi, desculţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este ascuns...

Lumina se ascunde în întuneric
Şi fericirea-n durere...
Se dilată viaţa, întocmai inimii unui cardiac
Pregătit pentru marea finală.
Se caută substituirea unui element
Şi favorizarea atacatorului.
Se torc gândurile în fuioare de sentimente.
Arde ca un vulcan fiecare atom,
Cât ne mai putem numi om.
Şi când am găsit ceea ce căutam, fericirea,
Descoperim că ne-am fi dorit
Să ne rătăcim, infinit,
Prin labirintul timpului
Şi să cunoaştem imperfecţiunea fiecărei clipe
Ce face parte din noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tâmplele munţilor

Privesc de pe tâmplele munţilor
Sprânceana osoasă a vieţii.
M-au despădurit clipele de tăceri...
Tai liniştea şi pătrund într-un ochi virtual.
Caut destinul acestei lumi.
Plânge ochiul carnal...
Caut să schimb rostul lumii întregi.
Cititorule, înţelegi?
Nimic nu mi se pare imposibil de realizat.
O mână se întinde în Univers
Şi se deschide spre plus infinit.
Pâcla prin care trec treaptă cu treaptă
Este densă, mai densă.
Lumina aşteaptă.
Şi licărul ei devine o flacără blândă...
Este ca o floare de lotus
Ce împodobeşte seninul
Rămas încrustat în colţul ochiului meu drept.
Un senin ascuns de atrocităţile omenirii.
Putem schimba lumea în bine...
Doar să vrem!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirinturile sufletului

minotaurul este un om rătăcit în adâncul sufletului
şi sunt momente când fiecare este minotaur
şi poftele sunt tinere fecioare oferite ca ofrandă

dar sufletul omului nu-i un simplu labirint
ci o suprapunere de labirinturi
loc plin de lumini şi umbre în care totul se întreţese

labirintul amintirilor, labirintul amăgirilor
labirintul viselor, labirintul înfrângerilor
labirintul iubirilor şi labirintul uitărilor

rătăcitor, fără să ştie ce-i lumina
omul tânjeşte să-şi ia zborul spre înalt
dar spaima ţese văl de întuneric

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa ascunsă

Casa fiecăruia dintre noi
Este sufletul.
Şi nu o putem înălţa decât prin faptele noastre.
Dumnezeu este în noi
Şi arde ca o făclie.
Cu cât sufletul se înalţă,
Cu atât flacăra este la adăpost
De vântul durerii şi al deznădejdii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitul

Un infinit infirm, anost, banal.
Static şi cast... în boluri de cristal...
Un infinit pliat către niciunde
Ne strigă şi ne cheamă, ne ascunde.

Suntem vulcani, lumini, luciri de stele...
Subtil, acelaşi infinit ne cere
Eternităţii hrană să-i aducem
Şi neuitarea timpului să plângem.

Când timpul se măsoară-n ani-lumină,
Când trupul lumii - lut de arginină
Se scutură în ploi interstelare
Şi orbitează sufletele-floare,

Când nu-s decât o mână de cenuşă
Cele ce-au fost, doar tu îmi baţi la uşă,
Un infinit anost, infirm, banal,
Static şi cast... Din bolul de cristal,

Printre vulcani, lumini, luciri de stele,
Zăreşti de-acum şi umbra fiinţei mele,
Atât de slut şi aspru creionată...
Atât... Şi alte timpuri ne aşteaptă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul

Avem nevoie doar de unul sau de una
Un Dumnezeu
O lume
O viaţă
O iubire
O rasă omenească
Un destin
Miliarde de oameni străduindu-se să completeze ceea ce pare-o agendă diferită
Dar noi toţi suntem în căutarea unui destin comun
Cu toţii avem nevoie doar de unul sau de una
Un vis
O zi
O oră
Un minut
O secundă
Un moment
Nu ne trebuie decât unul sau una
Fii recunoscut pentru un lucru
Săvârşeşte în fiecare zi un lucru
Care te aduce mai aproape de visul tău
Iar dacă visul tău este salvarea lumii
Împlineşte-l
Un pas în fiecare zi
Fiecare dintre noi este unul şi atinge pe unul
Fii unul
Fă diferenţa pentru o persoană
Fii acel unul care-ai fost creat să fii
Pentru că asta e tot ce poţi să fii
Întregul înţeles al vieţii este să fii unul
Isus a spus Eu şi Tatăl suntem Unul
Unitatea este Însuşi Dumnezeu
Iar integritatea
Esenţa lui Dumnezeu
Poţi avea multe ţeluri dar urmăreşte-le unul câte unul
Este vorba despre unicitate
Un microfon
Un vis
O viaţă
O soţie
O lume
Un Dumnezeu
Un destin
O iubire.

poezie de Sage Hasson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte târzie

Noapte târzie!
Cer acoperit cu nori grei.
Undeva, în univers, atârnă o lumină.
Este ascunsă în ceţuri.
Apoi se transformă într-o formă eliptică
Şi... dispare.
Mă tem! Motiv pentru care
Emit pretenţia de comunicare.
Dar telefonul se întrerupe
Când gândurile noastre alunecă spre paranormal.
20 e apeluri,
Dar la capătul adevărului
Răspunde tăcere.
Irelevant!
Cu toate astea insistenţa dă roade.
03 şi 25 de minute –
Lumina e mai aproape!
Se aprinde, se stinge!
Nelinişte şi somn agitat...
Nu caut răspunsuri, nici semne! Ajunge!
Am constatat! Extratereştrii există!
Iar inteligenţa lor este mai presus de a noastră.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda

Timpul scurs între bătăile aripilor de ceară...
Un fluture aleargă descumpănit
După un miligram de poeln.
Aripa este încărcată de lumina,
Dar nu doar lumina îl înalţă,
Ci şi dorinţa de viaţă.
Soarbe secunda rămasă
Pe aripa argintie-albastră...
Viaţa lui se măsoară în clipe,
Zbaterea lui în iubire...
A sorbit din omătul coconului,
Lăsând fericirea pe petale de trandafiri.
Şi dacă curcubeul şi-a desfăcut paleta,
Este pentru că există fluturi
Nu cu aripi de ceară,
Care să se topească din durere şi teamă,
Ci fluturii-îngeri ce te înalţă spre sprema
Şi neîntinata iubire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere!

Tăcere!
Vreau să aud secundele
Rostogolindu-se în albia timpului.
Să le cunosc fărămiţarea,
Spre a le putea înţelege.
Să le aud căderea ca pe a unui cristal
Căzut pe treptele vieţii.
Răsărit şi apus,
Anotimpuri transferându-şi misterele,
Fluturi şi flori,
Păsări şi susur de ape,
Toate prinse într-un curubeu
Pe care doar ochiul pineal îl percepe...
Atât de aproape
Şi totuşi... atât de departe...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul răsună şi în tăcere, apoi tăcerea devine cântec, exprimă tot ce este viu în lumea asta. Însoţeşte sufletul pe drumul spre veşnicie.

Grigore Leşe în Acum ştiu cine sunt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oamenii mă întreabă dacă un dumnezeu a creat universul, eu le spun că acea întrebare în sine este fără sens. Timpul nu a existat înainte de big bang, aşa că nu există timp în care dumnezeu să poată să facă universul. Este ca şi cum ai cere indicaţii pentru a ajunge la marginea Pământului; Pământul este o sferă; nu are o margine; aşa că a o căuta este un exerciţiu inutil. Fiecare dintre noi este liber să creadă ce vrea, şi este punctul meu de vedere că cea mai simplă explicaţie este că nu există nici un dumnezeu. Nimeni nu a creat universul nostru, şi nimeni nu ne dirijează destinul. Asta mă duce spre o realizare profundă; Probabil că nu există rai, şi nici viaţă după moarte. Avem doar această viaţă ca să apreciem marele design al universului, şi pentru aceasta eu sunt extrem de recunoscător.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!