Violetta Petre

Doar noaptea...

Noaptea-și cerne liniști sacre prin unghere neștiute,
Niciun gând nu se strecoară, umbra nopții s-o atingă.
Numai gândurile mele strigă vrute și nevrute
Și nu-i nimeni să le-audă și neliniștea să-mi stingă.

Picură câte-o-ntrebare, ca un trăsnet în furtună,
Să m-ascund de mine, Doamne, poate îmi arăți pe unde!
Mă găsește nebunia pe oriunde și m-adună
În căușul palmei sale, pân' la oase mă pătrunde.

M-aș refugia în basme, sau într-un poem de vară,
Dar am lanțuri la picioare, în coșmaruri ghemuită.
Port singurătatea nopții, peste tot, ca o povară
Și nu-i nimeni, dimineața, înspre mine s-o trimită.

Am uitat să cânt din frunză, zorii să-i aduc pe frunte,
Nu mai știu gustul iubirii și să înfloresc mi-e teamă.
Stau la pândă ochii nopții, răsăritul să înfrunte
Și-i atâta noapte-n mine și doar noaptea mă mai cheamă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Violetta Petre

În palma ta, într-un poem de jale...

M-așez în palma ta să-mi caut drumul
Spre primăvara care întârzie,
Pe linia iubirii stă nebunul
În brațe c-un buchet de iasomie.

Într-un hățiș de riduri stă norocul,
Un caprifoi cu patru foi mă strigă,
Că i-a venit prea timpuriu sorocul
Și lacrima neșansei mă irigă.

În palma ta sunt linii paralele,
Nu se-ntâlnesc nici în afara lumii,
Cum nu se întâlnesc visele mele
În nicio stea și nici în palma lunii.

M-așez în palma ta s-aud cum viața,
Mă cheamă să-i deschid ferestre-albastre,
Când de sub gene-mi cântă dimineața
Într-un poem cu versurile noastre.

Îți scriu, iubite,-n fiecare seară,
Să nu mă uite noaptea printre stele,
Cu picături din lacrima amară
Proptită de eșecul vieții mele.

Și de-o găsești pe-o linie-anonimă,
Adun-o în căușul palmei tale!
Pe linia iubirii, într-o rimă,
Să-i faci alcov într-un poem de jale!

Un fluture cu aripile frânte,
Într-un extaz de-o clipă efemeră,
De vine moartea să ne înspăimânte,
Să ne nuntim pe-a vieții emisferă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Violetta Petre

Mustind a vară

miroase-mă a miere din flori de tei și ploaia
oprește-o să nu-mi fure polenul din poem,
mai picură din ochiul ce a aprins văpaia
albastrul fantomatic al florilor ce gem!

e-atâta vară-n mine și pleoapele-mi sunt grele
de galbenul din spice și sângele din maci.
hai, gustă-mă, iubite, am gust de micșunele
și m-aș urca pe tine, ca via pe araci.

cârcei de nerăbdare-mi furnică-adânc prin vene
(de vină-i curcubeul din ochii tăi de jar);
mă cheamă-n dansul nopții un glas de sânziene
să te opresc, străine, din jocul tău barbar.

și de te strigă iarba când o strivești sub talpă
oprește-te o clipă, privește înapoi!
sunt eu cu-alaiul verii, ce sevele dezgroapă
să ne ajungă viața din urmă, pe-amândoi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Septembrie, poem neterminat...

Septembrie, te mai gândești la mine? Sau ai plecat cu amintiri cu tot?
Eu mă frământ și-alerg printre destine și să aleg vreunul, n-am să pot...
E-atâta noapte-n versul meu și luna își caută un loc să n-o mai văd
Și zorii îmi îmbracă-n nori minciuna și mă anunță că va fi prăpăd.
Mi-aș scoate sufletul, l-aș arunca spre tine... și calcă-l în picioare dacă vrei!

Numai să nu mai simt cum serpentine îl amețesc pe întomnate-alei...
Poemul meu respiră anevoie pe-o margine de lume unde nu-i
De nicio muză-albastră o nevoie, ci doar de tine, dor al nimănui...
Mai trece-un tren prin gara mea pustie, ca o fantomă, bântuind prin timp

Din mers, într-un vagon, o poezie pictează-n violet un anotimp...
Îi fac cu mâna, poate se oprește, în stația fără peron, și-aștept și sper
Să îmi răspundă... ochii și-i ferește și-mi fac din lacrimă un colier...
Septembrie, poem neterminat, neînceput, abandonat din mers
Te-ai rătăcit pe la răscruci și-un vânt turbat mi te-a furat și nemilos te-a șters...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Mihaela Banu

Viața-i viață, ceru-i cer (copla ... *cântec improvizat*)

Viața-i ceașcă, ceru-i ness:
Nopții nu-i dau de ales!
Viața-i lapte, ceru-i corn:
Nopții n-am de gând să-i torn!
Viața-i floare, ceru-i gir:
Nopții nu-i tai trandafir!
Viața-i hidră, ceru-i ochi:
Nopții nu-i zic de deochi!
Viața-i albă, ceru-i roz:
Nopții nu-i dau chinoroz!
Viața-i verde, ceru-i bej:
Nopții nu-i las mâini de vrej!
Viața-i nună, ceru-i naș:
Nopții nu-i dau sufertaș!
Viața-i strună, ceru-i lan:
Nopții nu-i cânt la pian!
Viața-i cale, ceru-i hărți:
Nopții nu-i mai cumpăr cărți!
Viața-i salbă, ceru-i stea:
Nopții nu-i promit mărgea!
Viața-i leghe, ceru-i ploi:
Nopții nu-i vând mere joi!
Viața-i mumă, ceru-i zmeu:
Nopții nu-i mai pun placheu!
Viața-i traistă, ceru-i saci:
Nopții nu-i mai pun araci!
Viața-i gală, ceru-i rol:
Nopții nu-i dau niciun pol!
Viața-i pală, ceru-i tern:
Nopții stele nu-i mai cern!
Viața-i pâclă, ceru-i brun:
Nopții nu-i mai vând tutun!
Viața-i flaut, ceru-i bas:
Nopții cântece nu-i las!
Viața-i ceață, ceru-i șters:
Nopții nu-i mai scriu un vers!
Viața-i stradă, ceru-i car:
Nopții nu-i pun felinar!
Viața-i țară, ceru-i burg:
Nopții nu-i mai iau cal murg!
Viața-i iască, ceru-i gaz:
Nopții nu-i mai las răgaz!
Viața-i glie, ceru-i nap;
Nopții n-am de gând să-i sap!
Viața-i apă, ceru-i dig:
Nopții nu-i mai iau cârlig!
Viața-i bute, ceru-i gât:
Nopții nu-i țin de urât!
Viața-i sumă, ceru-i calc:
Nopții planul nu-i defalc!
Viața-i minus, ceru-i plus:
Nopții nu-i zic că-s răpus!
Viața-i bancă, ceru-i pont:
Nopții nu-i pun bani în cont!
Viața-i ușă, ceru-i prag:
Nopții boii nu-i mai trag!
Viața-i sticlă, ceru-i dop:
Nopții nu-i iau din târg clop!
Viața-i goală, ceru-i plin:
Nopții cupe nu-i închin!
Viața-i poker, ceru-i pot:
Nopții nu-i rămâne-un zlot!
Viața-i temă, ceru-i test:
Nopții nu-i las nimic rest!
Viața-i farsă, ceru-i râs:
Nopții nu-i mai zic nici pâs!
Viața-i coală, ceru-i pix:
Nopții nu-i cer bani la fix!
Viața-i oază, ceru-i pom:
Nopții nu-i cumpăr nici rom!
Viața-i luntre, ceru-i larg:
Nopții nu îi fac catarg!
Viața-i pleavă, ceru-i râu:
Nopții nu-i mai vântur grâu!
Viața-i halcă, ceru-i gril:
Nopții nu-i las nici fitil!
Viața-i tracă, ceru-i dac:
Nopții nu-i trimit olac!
Viața-i șesuri, ceru-i plai:
Nopții nu-i dau nici mălai!
Viața-i clipă, ceru-i ceas:
Nopții nu îi dau compas!
Viața-i dură, ceru-i jug:
Nopții nu-i mai las belsug!
Viața-i fermă, ceru-i sat:
Nopții grâne nu i-am dat!
Viața-i vaiet, ceru-i plâns:
Nopții fânul nu i-am strâns!
Viața-i viță, ceru-i must:
Nopții nu-i dau nici de gust!
Viața-i poftă, ceru-i trai:
Nopții lemne nu-i mai tai!
Viața-i iarbă, ceru-i fân:
Nopții nu-i pun țânci la sân!
Viața-i teatru, ceru-i gong:
Nopții nu-i întind șezlong!
Viața-i sfântă, ceru-i mov:
Nopții nu-i trimit hrisov!
Viața-i plată, ceru-i con;
Nopții nu-i cumpăr creion!
Viața-i vrajbă, ceru-i șiș:
Nopții nu-i fac înveliș!
Viața-i cizmă, ceru-i flec:
Nopții fruntea nu-i mai plec!
Viața-i mierlă, ceru-i mei:
Nopții, la porți, nu-i las chei!
Viața-i blide, ceru-i vas:
Nopții lună nu-i mai las!
Viața-i tenis, ceru-i set:
Nopții nu îi iau bilet!
Viața-i jale, ceru-i chiu:
Nopții nu-i mai iau rachiu!
Viața-i șină, ceru-i tren:
Nopții nu-i sciu un catren!
Viața-i miere, ceru-i stup:
Nopții sticle nu-i destup!
Viața-i stearpă, ceru-i slab:
Nopții nu îi tai kebab!
Viața-i tristă, ceasu-i rău:
Nopții nu i-am prins șalău!
Viața-i rană, ceru-i orb:
Nopții nu-i dau pui de corb!
Viața-i plajă, ceru-i chip:
Nopții nu-i mai car nisip!
Viața-i abur, ceru-i scrum:
Nopții nu-i mai las nici fum!
Viața-i carte, ceru-i vis:
Nopții nu îi dau înscris!
Viața-i dulce, ceru-i zbor:
Nopții nu-i las nici amor!
Viața-i soartă, ceru-i foc:
Nopții nu-i urez noroc!
Viața-i zâmbet, ceru-i nur:
Nopții bezna n-am să-i fur!
Viața-i creier, ceru-i gând:
Nopții poante nu-i mai vând!
Viața-i iarnă, ceru-i ger:
Nopții nu-i dau alt reper!

poezie de (6 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nu mai e vară-n iulie, iubite...

Îmi place să-mi atingă ploaia gândul,
Să-mi spele pân' la oase frământarea.
Mi-aș aștepta-ntr-un nor de ploaie rândul
Și-aș lăcrima albastru peste marea

Ce-și scutură un val doar pentru mine
La țărmul însemnat de vara-n care
Se-mbrățișau săruturi orfeline
Și înfloreau în noi mărgăritare.

Nu mai e vară-n iulie, iubite.
(De ziua mea, a plâns albastru cerul).
Te-aș fi adus din vise ofilite
Dar, eu nu pot să îți dezleg misterul

Tăcerilor cu gust de renunțare.
Te caut prin cotloane clandestine
Și-mi stă pe buze, azi, o întrebare:
De ce-ai ucis grădinile din mine?

M-aș fi zidit o Ană pentru tine-
Poem născut din lacrima durerii
În temelia ta și peste mine,
Tu, zidul nemilos al ne-nvierii.

Îmi place să-mi atingă ploaia gândul
Și să-l trimit la tine să te-adape,
Că ți-a secat, iubite, iar, cuvântul
Și ți-au rămas numai silabe șchioape.

Eu încă te aștept în miezul verii
Să-nsuflețim, din nou, masa tăcerii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Dorina Omota

Dă-mi Doamne-un pic de fericire...

Mă rog din nou la tine Doamne,
Deși mi-e tare greu să sper,
Când ochii mei uitați de toamne
Zăresc în toate efemer.

Amară mi-e singurătatea
Și-n gânduri am numai pelin
Mi-e ziua neagră ca și noaptea
Iar zorile îmi sunt un chin.

Pentru greșeli plătit-am vamă
La toate oștile din cer,
Dar simt mereu cum se destramă
Orice speranță în eter.

Dă-mi Doamne-un pic de fericire
Și-o oră doar, ia-mi lacrima
Ce-i dă privirii strălucire
Dar îmi străpunge inima.

M-apasă îndoieli cumplite,
Mi-e teamă și de umbra mea,
Iar zilele îmi sunt zidite
În gheața florilor de nea.

Și n-am pe nimeni lângă mine:
- Și ce? Avut-am vreodat'?...
Nu! Te-am avut numai pe tine,
Dar azi mi-e crezul sfîșiat.

Și numai Tu, doar Tu poți Doamne,
Să mi-l redai, dar m-ai uitat,
Iar eu m-am poticnit prin damne
Și în păcat iar am intrat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

În castelele nopții

Cine va mai poposi în ietacul roz
Unde trupurile noastre-s flămânde,
Cu dorințe îmbrățișate-n sărut.
Nimeni nu știe ce se va întâmpla mâine
Și podurile spre viitor sunt luate de ape
Fapt ce nu s-a putut prevedea.
Femei drăguțe se vor pune la adăpost,
Să intre de timpuriu în misterul acestor vremi
Cu aripile frânte și îmbibate de ploi
Unde cuvintele înfloresc pe buze și ochi.
Mă voi închina la poeme de lumină
Unde verbele mele și-au găsit sălașul,
Cu palmele în pumnii strânși de teamă
Nicio pasăre nu zboară prin furtună.
În castelele nopții cuprinse de întuneric
Respiră duhuri rele prin împrejurimi,
Și mă apropii dar stau încă departe
Închis în odăile somnului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Farmecul nopții

Noaptea e iarăși rece, e sumbră și aș vrea
Să te-ntâlnesc din nou, cum o făceam cândva
E frig, lumina-i pală, dar lumineaz-o stradă
Mă uit, te caut iară în trista-mi cavalcadă.

Te văd venind la mine, dar e imaginar
Ai rochia albă, pură, privirea-ți e de jar
Și-n loc de fericirea ce-o așteptam cândva
Azi picură veninul prin aspra vorbă a ta.

Vreau să m-ascund, să plec, s-alerg din calea ta
Dar mă reține-un lucru. Și asta-i dragostea.
Căci eu găsesc greșit să fug așa de mult
Când inima-mi revarsă o dragoste-n tumult.

Și mă decid, în fine, s-alerg din nou spre tine
Acolo în abisul pe unde ești și-i bine
De unde văd acum, când totu-mi este clar
C-a fost doar o părere, ceva imaginar.

Acum, pășesc agale, prin noaptea rece, sumbră
Te văd iar cum dispari, te văd ca pe o umbră
Te-nalți ca o visare, acolo sus spre stele
Iar mie îmi rămâne farmecul nopții mele.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Temeri

Mi-e teamă de ziua de mâine,
Mi-e teamă de tot ce-a trecut,
De tot ce se-ntoarce ca plată
Greșelilor ce le-am făcut...

Mi-e teamă de tot neștiutul,
De litera ce ne-nfierează,
Mi-e teamă de gândul - tăcutul -
Ce drumul prin viață ghidează;

De vântul ce-n brațe ne poartă;
Mi-e teamă, de-o șoaptă "rămâi"
Păpădii suflate de soartă...
Îmbătați de visul dintâi.

Mi-e teamă de lipsa iubirii,
De frigul ce inimi pătrunde...
Tomnatic ne plâng trandafirii
Când mierla nu cântă niciunde.

Mi-e teamă de noaptea ce-a tristă
Ce nu mai găsește sclipirea,
Din steaua ce nu mai există -
Renunțând să-și afle menirea...

Mi-e teamă de lacrimi, de mine,
De timpul ce se cerne prin noi
Clepsidre... nisip de suspine
Numărând pași spre viața de-apoi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Înflorim cu ochii-nchiși

Și dacă-i numai noapte și umbre ne doboară,
Eu înfloresc în mine și-n tine-a doua oară.
Cu ochii-nchiși te caut și te găsesc oriunde,
Acolo unde luna, de lumea mea, te-ascunde.

Știu gustul gurii tale dintr-un sărut cuminte,
De ochii tăi, în ochii-mi eu îmi aduc aminte.
Și chiar de iriși galbeni au adormit în vină,
Te am întreg, iubite, pictat pe-a mea retină.

Sub piele am lăstunii din primăveri albastre,
Pe coapse cântă vara din zâmbetele noastre.
Și toamnele se-alintă pe sâni, cu ploi flămânde,
Pe brațe ninge iarna, cu alb, să ne inunde.

Te văd cu ochii minții și te citesc ca orbii,
Poemul meu de taină, cum te vânează corbii,
Când află că lumina și soarele-s străine!
Dar înflorim, iubite, doi orbi, printre ruine.

Și dac-ar fi ca mâine, să ne deschidem ochii,
Eu te-aș închide-n mine, de mine, să te-apropii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

* * *

Să rămâi în mine
Să stingi lumina nopții
Dar în sân s-o ții,
Să intri-n vis aievea
În mii de-mpărății...
Să vânezi cu mintea
Ce ochii pe ascuns
Știu să pună culoare
În Crucea lui Iisus.
S-agăți pe stâlpul nopții
A inimii iubire,
Ca veșnic felinar –
Simbol de mântuire.
Să stingi lumina nopții
Pe buzele de vis,
Dar să rămâi în mine
De inimă cuprins!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Cuth Hajnalka

De unde începe începutul

De unde începe începutul?
unde fuge Dunărea în grabă
de ce magnoliile înfloresc de două ori pe an
iar fluturii trăiesc doar o zi de pământean,
de ce sunt brazii verzi tot anul
iar florile de mac își pierd elanul
în miez de vară când își scutură magia
petale muribunde sublim sărută iar câmpia,
vântul amorezat dansează cu ele
mă ia și pe mine să zbor spre stele;

De unde începe dragostea și cât va ține?
de unde știu că mă iubești tu doar pe mine
de unde știu că sufletu-ți mă cheamă?
mi-e frică să clipesc să nu te pierd de teamă
că nu se va-mplini ce e deja acolo scris
că nu-i nimic real ce simt, e doar un vis,
de unde știu că tu exiști, că nu ești doar o-nchipuire
un dans al minții, chinuit de-o dulce plăsmuire
un joc retoric copleșit de prea mult dor,
de întrebări și nențelesuri, de strigăte de ajutor,
De unde începe începutul?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Ca un cortegiu funerar prin iarnă

La fel ca mine, suntem mulți sub cnut:
Ne biciuie necazurile-n ploaie,
Ca și cum numai toamnă-am fi avut
Și trupul în furtună se îndoaie.

Nu îndrăznim să mai privim în sus,
E răsăritul doar un vis ce doare
Și azi și mâine sunt doar un apus
Cu pleoapa nopții-n semn de întrebare.

Bătrânii-și roagă moartea azi, în cor,
Să scape de neliniște și teamă.
Doar rugăciunea le-a rămas și lor
Și-un câine vagabond ce-i bagă-n seamă.

E liniște prea multă-n burg și știu,
Că e ciudată-această acalmie.
Și, Doamne, pe pământ e prea târziu,
Să mai sperăm, că bine, o să fie.

E totul alandala-n univers,
Nimic nu mai urmează calea firii,
Nu-i nimeni liber pentru un demers,
Să nu mai fure hoții trandafirii.

Atât de triste fețe sunt pe străzi,
Ca un cortegiu funerar prin iarnă,
Vânat de lupii ce așteaptă prăzi,
Când albul, peste roșu, stă să cearnă.

O, de-aș avea putere precum scriu,
Cum aș închide lacrima-n sicriu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Orfană de noroc

Calc norocul în picioare, fac chirpici, să mi-i zidească
Ursitoarele la casă, sau măcar la prispa-n care
Ghinionul stă la soare, ochii să mi-i nimerească,
Să nu văd unde-i norocul și să-i fac, spre noi, cărare.

S-a apropiat de mine, doar atât cât să miroasă
Lacrima din cerul gurii, unde-amarul, pui, dospește;
Și l-am îmbătat în vorbe, cu miros de chiparoasă
Și i-am prins brațele-ntinse, ca-ntr-o menghină, cu-n clește.

Să nu poa' să mă atingă fericirea-n partea stângă,
Unde ticăie lehuze, toate Anele zidite-
Le-am țesut hamac de gânduri, doar cu mintea mea nătângă,
Unde n-are loc norocul printre dogme inedite.

Și-am rămas orfană, Doamne, bântuind printre morminte,
Caut locul unde viața s-a împiedicat de viață;
Nenorocu-l port în mine și mă mângâie cuminte
Și, să-mi port crucea pe umeri, cu răbdare mă învață.

Calc norocul în picioare și nu simt cum sângerează
Talpa goală. Inimi frânte, pe sub pași se conturează...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Crăciun cu mine...

Te du tristețe, lacrimă de ceară, oprește-ți hoinăreala între gene și lasă-mi bucuria înspre seară să îmi pătrundă-n suflet și în vene!
Vin Sărbătorile, prilej de veselie și-n cuibul meu, de-atâta vreme-i jale și plâng secundele în poezie, agonizând în puncte cardinale...
Mai scotocesc prin amintiri... albumul s-a-ngălbenit de toamnele pribege... nu-i nimeni să-i modifice parfumul și de mirosul dezolant să mă dezlege...
De-ar mirosi a cetină în casă, poate s-ar mai schimba un pic decorul, dar bradul e în vis pe unde lasă doar năluciri ce-mbracă incolorul...
Un Moș Crăciun cam zdrențuit de vreme zâmbește dintr-un ochi într-o grimasă și parcă îl aud cum iarăși geme, că-i singur de Crăciun la mine-n casă...
Doar într-un colț de suflet, parcă strigă un rest de bucurie temătoare, cu ultima-i putere mă obligă să plec la colindat pe țărm de mare...
M-așteaptă pescărușii, marea-și cerne, ca-n fiecare iarnă dor de vară, îngenunchez și valul și-l așterne pe pustinicia mea atât de-amară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A trecut prin mine absența ta

a trecut prin mine absența ta
ca o aripă prin aerul rece al nopții
și acum
sentimentele se reîntorc
la sanctuarele distruse de poemele
nescrise
care stau în sertarul inimii.

poetul n-a fost acasă,
o beție sub cerul liber
pe malul râului
nimeni nu-i mai purta de grijă,
obscuritatea serii
îl copleșise,
natura toată colcăia de sunete
ca-n muzica lui Vivaldi,
ieșiseră ghioceii cu albul lor pur
și primăvara râdea la el
ca o curvă pe centură
care așteptă să fie îmbrățișată.

meteoriții cădeau în apă,
luna dansa un tangou languros
și căprioarele din vis
se lăsau la râu să sorbă
văzduhul albastru al apei.

aripa aceea a nopții fâlfâia
pe deasupra lui
ca un înger de pază
străjuind nevrotice miraje
pâna când
hainele lui de hlamindă
s-au topit în întunericul nopții.

poezie de (30 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și m-aș stinge în Chontalpa...

Doamne, dă-mi puterea nopții de-a aprinde felinare
Și umbrește-mă cu stele, să privesc numai spre cer!
Jos, sub talpa goală plânge, o bucată de cărare,
Unde-au aruncat poeții colții unui rinocer.

Doamne, dă-mi puterea zilei, de-a dezvălui tăciunii,
Ce mocnesc sub măști de ceară, când privesc în ochi un om,
Să mă-naripez albastru, să-mi întind precum gorunii,
Fruntea ca un ram cuminte din tăcerea unui pom.

Doamne, dă-mi un colț de lume, unde se ascund poeții
De arcași tocmiți de foamea de-a mușca din muza lor!
Mi-ar fi bine-n stânca mută, unde scriu în gând asceții
Toată nebunia lumii din satanicul decor.

Doamne, dă-mi puteri să-mi caut, prin cenușa ce ne ninge,
Într-o iarnă-n care albul are cruci la cătăpâi,
Candela ce-au stins-o corbii! Doamne, ochii nu mi-i stinge
Și în preajma fricii mele, te-aș ruga să mai rămâi!

Mi-s puterile sleite și împiedicați mi-s pașii
În mătasea-ndoliată ce o țese un paing.
M-aș teleporta-n Chontalpa, unde-au locuit mayașii
Și departe de-astă lume, Doamne,-aș vrea ca să mă sting...

rugăciune de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

În strălucirea nopții

În strălucirea nopții e vis și armonie,
Când greierii mei cântă o tristă simfonie,
Când luna se revarsă cu blânda-i alinare
De mituri și legende ascunse-n depărtare,

Din care oameni fac înlănțuiri divine,
De mult de tot create și-apuse pânʼ la mine.
E liniște afară și-n gândurile mele,
Pe cer e-o mare-albastră în infinit de stele,

Ce-și ard în veșnicie sfioasele lumini,
Când simt că ochii mei de încântare-s plini,
În strălucirea nopții mă pierd ca-n alte dăți,
Cu taina ei de-acuma și din eternități.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Violetta Petre

Și m-aș stinge în Chontalpa...

Doamne, dă-mi puterea nopții de-a aprinde felinare
Și umbrește-mă cu stele, să privesc numai spre cer!🌟
Jos, sub talpa goală plânge, o bucată de cărare,
Unde-au aruncat poeții colții unui rinocer.

Doamne, dă-mi puterea zilei, de-a dezvălui tăciunii,
Ce mocnesc sub măști de ceară, când privesc în ochi un om,
Să mă-naripez albastru, să-mi întind precum gorunii,
Fruntea ca un ram cuminte din tăcerea unui pom.

Doamne, dă-mi un colț de lume, unde se ascund poeții
De arcași tocmiți de foamea de-a mușca din muza lor!
Mi-ar fi bine-n stânca mută, unde scriu în gând asceții
Toată nebunia lumii din satanicul decor.

Doamne, dă-mi puteri să-mi caut, prin cenușa ce ne ninge,
Într-o iarnă-n care albul are cruci la cătăpâi,
Candela ce-au stins-o corbii! Doamne, ochii nu mi-i stinge
Și în preajma fricii mele, te-aș ruga să mai rămâi!

Mi-s puterile sleite și împiedicați mi-s pașii
În mătasea-ndoliată ce o țese un paing.
M-aș teleporta-n Chontalpa, unde-au locuit mayașii
Și departe de-astă lume, Doamne,-aș vrea ca să mă sting...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Albastru 29

Am brațele înmugurite-n toamne,
Paradoxal, nici frunza nu mai cade,
Mi-ai împrimăvărat iubirea, Doamne
Și plouă peste mine cumsecade.
Îmi înfloresc în iriși cantilene
Și îmi zâmbesc pe buze, crini albaștri,
Pe glezne-mi cântă voci vivaldiene
Și mă înalț, o novă printre aștri.

În palme cresc poeme de lumină,
Din asfințit culeg un vers de taină,
Mi-e foame de iubire și de vină
Și mă dezbrac de a tăcerii haină.

Și aș dansa cu ielele de mână
Când noaptea își îmbrățișează zorii,
Pe trupul meu, doar roua să rămână,
Tu să o bei, nectar din sânul florii.

Mi-s tălpile de verde amețite
În labirintul sevelor astrale;
Arată-mi calea înspre noi, iubite,
Din cele patru puncte cardinale!

Mă vei găsi în câmp de gențiene,
Printre scaieți ce-mi cântă la vioară
Albastre simfonii fără refrene
Și-n mine nemurirea se strecoară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook