Mustind a vară
miroase-mă a miere din flori de tei și ploaia
oprește-o să nu-mi fure polenul din poem,
mai picură din ochiul ce a aprins văpaia
albastrul fantomatic al florilor ce gem!
e-atâta vară-n mine și pleoapele-mi sunt grele
de galbenul din spice și sângele din maci.
hai, gustă-mă, iubite, am gust de micșunele
și m-aș urca pe tine, ca via pe araci.
cârcei de nerăbdare-mi furnică-adânc prin vene
(de vină-i curcubeul din ochii tăi de jar);
mă cheamă-n dansul nopții un glas de sânziene
să te opresc, străine, din jocul tău barbar.
și de te strigă iarba când o strivești sub talpă
oprește-te o clipă, privește înapoi!
sunt eu cu-alaiul verii, ce sevele dezgroapă
să ne ajungă viața din urmă, pe-amândoi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.