Banca şi parcul

Mă certam cu el!
El zicea că a fost mai întâi de noapte zi
Eu îi aruncam o noapte înainte de ziuă!
Jocul acesta ne-a prins dimineaţa
când oul sub găini fumega
şi tot el peste ele aburea
cu noi adormiţi pe singura bancă
din parc
înaintea ei!
Ba nu... ea înaintea lui!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa prin crăpături

Prea se crapă de ziuă!
Crapă de ziuă copacii cu crengile întinse spre şoapte
crapă de ziuă două paturi într-un îndrăgostit
ce a dormit pe bancă afară în parc
crapă de ziuă autobuzele cu şcolari îmbătrâniţi
crapă de ziuă pasărea care şi-a smuls aripile
cu umbra sărutului
crapă de ziuă suavul dans în fântână
a unei mirese furate
crapă de ziuă columna trenului în halta cu câini
crapă
crapă de ziuă
şi se vede noaptea cum curge...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimănui

Mai înaintea cerbului au fost cornele sale
Mai înaintea cocoşului a fost creasta sa
Mai înaintea şarpelui a fost veninul său
Mai înaintea omului a fost umbra lui.
Şi se duc... se duc... se duc...
toate-n faţă mai în faţă
apele la vale
cerul către stea
şi sufletul tău
se tot duce.. duce.. duce...
către nimeni
nimănui!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzul înaintea văzului

Înaintea ochilor am avut ideea de piatră
clipitoare
una în locul văzului stângace
alta în locul văzului văzător..

Văzătoare
mă lăsau în pace
până se izbeau pe orbită şi se desfăceau în meteori
izbitori.

Izbitoare
înaintea ochilor să te fi avut eu oare
când înaintea ochilor tăi
ca o piatră-ţi desfăceai
ochii mari
clipitori
şi orbind a mirare?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noi ne certam de la o poezie
ne scuipam, ne îmbrăţişam
sângeram
ne sărutam inimile, ne trăgeam de obraji
jucam în jurul cuvântului, răsturnam litere
aruncam carafe cu chipuri
când treceau
treceau
îngerii serii
cu trupurile noastre peste sufletele noastre
şi ne îmbrăcau cu întuneric!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima oară când am văzut un om a fost înaintea erei voastre...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unei bande de magnetofon

Fiindcă sila mea de mine a ajuns la apogeu
Fiindcă boabele de struguri un ateu în vin sugrumă
Fiindcă-i noapte când e ziuă, fiindcă tu cu mine, eu!
Focul apa o sărută şi sub apă foc sugrumă.
Să ne construim o casă
într-o baltă, sub un zâmbet
să
ne construim
o vulpe
să ne lase-n prag găini
să lovim în deget pilda
să ne aruncăm în silă
să vorbim despre un cleşte
să ne ciopârţim cu milă
să
murim
şi
să trăim!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se numeşte noapte
ceea ce ziua are de spus.
Te uiţi în sus şi parcă se aduc
de jos
josniciile mele.
Bună dimineaţa
noaptea mea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste pământuri

Cei ce aţi fost muritori
Peste pământuri domniţi
Vegheaţi alături de umbre
Ne priviti tăcuţi din întuneric
Şi iarăşi muriţi.

V-asşteaptă biserici în noapte
Să vă-nchinaţi, sa regretaţi
Ce-aţi fost şi că sunteţi rătăcitori
Monştrii nebuni şi ne-nfricaţi
Pierduţi eroi.

Căutaţi lumină sfântă
O inimă blândă
Ce-a fost alături de voi
Când aţi trăit
Când aţi murit cu greu
Prin bălţi şi noroi

Şi iarăşi peste pământuri vă pierdeţi
Ghidaţi de stele şi furtuni spre abis
Prin flori de salcâmi adormiţi
Luând cu voi doar noaptea
Dispăreţi în zori.

poezie de Alin Ojog (12 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbul de noapte!

În fiecare dimineaţă
vine un om de la schimbul de noapte
şi dă cu mătura peste mine
să mă trezesc!
Apoi îl salut
îl invit să se culce în patul meu
îl spăl de păcate
şi cu mine îl învelesc...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ce am coborât într-o scoică pe o femeie în spirală până înaintea naşterii mele.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să citeşti fiindcă au fost înaintea ta milioane de milioane de oameni! Când ai o problemă, trebuie să ştii că a fost cineva înaintea ta care s-a lovit de problema respectivă şi a scris despre ea.

citat din Will Smith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima noapte

A fost o noapte
când tata în vis a pogorât
deschis-a uşa nopţii
şi mi-a aşezat în palmă
o viaţă de copil,
mi-a dat cămaşa lumii,
m-a transformat în şarpe
să sap un adăpost
la temelia casei.

Voi pune între mine şi soare
hotare de pământ,
voi ridica din piatră
zidire de cetate,
în locul acesta voi aşterne
odihna mea,
un somn uitat de moarte.

O filă dintr-o noapte
goneşte către ziuă
lumină, lumină
şi cât soare...

poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele au fost făcute înaintea furculiţei şi mâinile înaintea cuţitului.

citat clasic din Jonathan Swift
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie albă

Ninge de zece mii de ani!
De zece mii de ani cuvântul
ne mărturiseşte câte a văzut
prin cele scrise şi nescrise.
Ne-a legat şi dezlegat
păcatele,
întru mântuire
prin jertfa sângelui său.
Noi ne-am împărţit
înaintea celui care ne-a creat
în suflete păcătoase
şi suflete bune;
precum norii de grindini
am fost şi noi,
precum norii de ploi
am fost sămânţa pământului,
alegând între bine şi rău
ca ziua de noapte,
culcându-ne sub lumină de lună
şi trezindu-ne sub razele soarelui.
Iar ochii pe care-i întoarcem în noi
sunt reci sau sunt calzi.
A nins pe sufletele celor care au fost,
peste cenuşa uitaţilor,
dar ei nu au murit!
Au înviat şi s-au scurs într-un izvor!
Ninge peste sufletele celor care sunt,
peste trupuri calde,
iar cei ce se nasc
vin să-şi adape setea
din adevărul izvorului
şi plâng...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada din parc

În parc toţi porumbeii pe role au sărit în lac.
Oamenii urcă în inimi cu heliu. Un zâmbet
îşi caută rătăcit mama în colţul gurii.
Şi tocmai din statui
a înflorit o mână de bronz
o bancă pe care stă o piatră. Tu croşetezi aleile!
Ce Soare... îţi zic!
Ce Soare cu dinţii tăi... îţi zic!
Apoi mă ridic cu iarbă cu tot
şi plec în scorbura cu hamace.
Tu îţi înghiţi umbra pe vată de zahăr!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul ca punct de reper

Mi-am muşcat buza
şi-au sărit cosaşii
înverzind nuntaşii
ofiliţi...
Şi priviţi!
priviţi!
peste cer se lasă
voalul de mireasă
peste adormiţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape peste poduri

Plouă cu umbrele
iar eu mi-am uitat ploaia acasă.
Ce linişte slabă foişorul apasă.
Mă urc pe spatele meu şi plecăm
care cum ştie
unul în stânga la noapte
altul în noapte să plângă
să râdă ţărâna
scobind între zile
scobind între ochi de bătrân
cu un zâmbet
cu plânsul tău rânced copile!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iar ăsta sunt eu când sângele
îmi încolţeşte nasuri
şi îmi pun în locul inimii
un câine lovit de pe stradă
Şi-aud în mâini tremuratul frunzelor
cum strigă de frică
să nu le pun botniţă
două degete
cu care fac loc de cruce
în piept.
Atunci plec în parc
şi mă ghemuiesc pe o bancă
de unde aud
toate
rostopanele pământului
cum mă şterg...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nou-mormânt

Şi dus a fost!
Cuminte
m-am aşezat apoi pe bancă
cu cele două aripi pe genunchi
cădeau mănunchi de frunze peste vie
şi paşi se auzeau
prin curte măturând
din cele două aripi ningeau peste cuvinte
cadavrul unui înger
ce dus a fost
de-o minte
c-un nou-născut mormânt!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de mamă

Se auzea un cântec
când mai aproape când mai departe
un cântec de mamă de cântec
spre liniştea copilului ei.
Şi eu îmi smulgeam urechile
şi le aruncam
când mai aproape când mai departe
cu ochii mei întinşi ca o praştie.
Şi-am început mai întâi să murmur
apoi când mai încet când mai tare
până am ţipat
un ţipăt de tată de ţipăt
spre liniştea copilului lui.
Apoi a fost tăcere, o tăcere
de moarte de tăcere...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!