Simfonie albă
Ninge de zece mii de ani!
De zece mii de ani cuvântul
ne mărturisește câte a văzut
prin cele scrise și nescrise.
Ne-a legat și dezlegat
păcatele,
întru mântuire
prin jertfa sângelui său.
Noi ne-am împărțit
înaintea celui care ne-a creat
în suflete păcătoase
și suflete bune;
precum norii de grindini
am fost și noi,
precum norii de ploi
am fost sămânța pământului,
alegând între bine și rău
ca ziua de noapte,
culcându-ne sub lumină de lună
și trezindu-ne sub razele soarelui.
Iar ochii pe care-i întoarcem în noi
sunt reci sau sunt calzi.
A nins pe sufletele celor care au fost,
peste cenușa uitaților,
dar ei nu au murit!
Au înviat și s-au scurs într-un izvor!
Ninge peste sufletele celor care sunt,
peste trupuri calde,
iar cei ce se nasc
vin să-și adape setea
din adevărul izvorului
și plâng...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.