Voci din goetia

voci groase
din clase înalte
înconjoară case
cu pisici de sticle
sparte, se răsfrânge
cioburi de clase
joase întemeiate în
a fiecărui pubertate
când coșuri iau moarte
sub forme de naștere
azvârlind pe seri de
pături grijulii renaștere
când în camera se ascunde
de obiective, imaginile subiective
propulsate din aparate, butoane
roșii și albe lângă mâini livide
rachete de mingi încete plasate
de glezne aride pe terenuri călcate
de însele pietrele încălțate cu piei animalice
în obosire se leagănă în viteze
ochilor nevăzători le gâdilă uimire
din cordul lansat de nasurile artificiale
ca simțul unei stele cu mâinile pline
dar în întins goale
le ating vocile groase
cum lacrima unui copil stinge
piepturile cele mai înalte
pe la joase violoncele de moarte
crănțăne cu dintele de departe
omul să făptuiască în șoapte
piersici în suc, mor atârnate
pe sfori de rufe ale unor pene
de cocori ninse de blana calului
de-a câinelui orfan plouate lăbuțe lichide
din sufletului soare mânjește cu vaier
ape de aer răsunând cristale muribunde
dezghețând înveliri de munte urcate
adesea doar cocoțate de pântece nature
pisate de mâna omului obscur
casa-i înconjurată de înjur și împrejur
de la moarte fur cât să îndur din dorința
unei frici fug în brate de mame
cu un murmur îmbrăcat de fâșului unui
da și un nu

poezie de
Adăugat de Cristian LunguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Sigmund Freud

Psihologia colectivă privește individul ca pe un membru al unui trib, al unui popor, al unei caste, al unei clase sociale, al unei instituții, sau ca pe un element aparținând unei mulțimi umane care, la un moment dat și în virtutea unui scop precis, s-a organizat într-o masă, într-o colectivitate.

în Psihologia colectivă și analiza eului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -499.00- 299.99 lei.

Modalități de a muri

Noi n-avem nimic împotriva morții,
Suntem doar împotriva
Unei morți agonizante,
Cum ar fi cea a câinilor loviți
De camioanele care se îndreaptă către Malawi
De-a lungul autostrăzii Harare - Nyamapanda
Sau moartea patetică
A unui pește scos din apă.

Noi n-avem nimic împotriva morții,
Doar că nu vrem să murim
De-o moarte macabră ca cele din abatoare
Sau de-o moarte dezonorantă,
Cum ar fi moartea prematură, subită
A masculului devorat
De partenera călugăriță
În mijlocul dansului sexual.

Dacă tot trebuie să murim,
Să nu murim de-o moarte rușinoasă,
Ca tăcuta, mucegăita moarte-a unei târfe,
Ci s-avem parte de-o moarte onorabilă,
Cum ar fi cea a soldaților în război.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Lacrima de cristal

Departe în umbra visului tău oval
Fluture pe o petală
Eram o lacrimă de cristal
Dulce amară
Adânc adânc în inima ta
Cu viața care mușcă din moarte
Erai vaporul ce mă naviga
Departe departe

Târziu eram un râu de lacrimi
Sparte în cioburi de cristal
Corăbiile tale biruiau furtuna
Ispitelor mele deșarte
Noaptea adorm fără păreri de rău
De dimineață o să răsar din pieptul tău
Departe de moarte

poezie de din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Spre celălalt mal

Înotam amândoi în mijlocul fluviului,
de parc-am fi vrut să fugim dintr-un tărâm fără nume,
spre un alt tărâm fără nume, al libertății.
O noapte de smoală, fără lună...
Gândul acelui spațiu imens de apă,
gândul că sub noi se întind atâtea adâncimi tainice,
înfricoșătoare ne dădea fiori și ne mâna, fără odihnă, către înainte.
Înotam spre bezna unui mal pe care ni-l indica doar pâlpâirea
unor lumini galbene, probabil niște case, în care putea să nu mai
locuiască nimeni; case abandonate sau case cu stăpâni defuncți,
în care lumina mergea chiar și după moarte,
în care becurile gălbui ardeau nestinse de nimeni, ca niște
ochiuri de far, până când, exilați din propriile răni, ar fi ajuns
secătuiți de puteri, cu mâinile întinse la ele și s-ar fi salvat
cu un codru de pâine tare ca lemnul în odăile acelea simple
și pustii, din bârne.
Se mai apropia de noi câte unul ce părea grănicer,
îmbrăcat însă civil, stând oficial, în picioare, într-o barcă
prăpădită, care lua apă: "Ați depășit de mult geamandurile de siguranță,
sunteți pe cale de a depăși apele teritoriale ale propriei dumneavoastră
existențe, eu nu vă mai spun nimic, de acum sunteți pe cont propriu!"
Ultimele cuvinte abia le auzeam, căci se scufunda demn, în picioare,
în prăpădita aia de barcă, în mijlocul unui fluviu care ne
amețea cu parfumul lui de apă verde și dulce.
Înotam fără să vorbim. Uneori ne atingeam sau ne atingeau
valurile unul de altul.

Noroc cu corul acela discret de copii,
altfel, pluta pescarului ce dormea ar fi intrat, fără știre, în noi.
Noroc cu copiii; cântau pe nas ca niște diaconi, sau cum s-or numi
ajutorii ăia de popi care cântă mereu cu ei. Pescarul dormea
cu o sticlă goală lângă el și la căpătâiul lui cântau vreo cinci copii,
sub pânze croite din vestoane militare groase, întinse slab în sfori.
Le străluceau bumbii în noapte. Înotam spre luminițele acelea
gălbui și câte un pește sfârtecat mai trecea lin pe lângă noi,
cu câte un pui de vultur adăpostit ca într-un cuib în miezul
cărnii roșii, ferfenițite. Algele începeau să se ridice de sub ape
ca niște păduri lacustre, cu plante groase, unduitoare.
Ne strigam obosiți în mijlocul fluviului, începusem
să ne auzim tot mai slab...

poezie de din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Destine prin...

contorsionate uriașe păsări
zboară prin tuneluri strâmtorate
claviaturi moarte sticlă silicați
sârme… necunoscute...
curbată memoria se frământă
înghesuind chipuri plecate
energii alungate prin spații
încetinesc viteza timpului
cucerit-zdrobit

peșteri primordiale răsună
prin munți mici de siliciu
reci ca sloiul de ghiață
zbatere de goluri cu plusuri
ce ating mari adăncimi
cristale cu unghiuri absurde
neânțelese având multe fețe
sisteme galaxii intersecții
necunoscute care formează...
înlănțuiri prin destin

ochiul magic cu gravitație
uriașă, fața lui ne-a-trage
este ochiul magului
înăuntru spre voi acolo…
rămânem însă cu mâinile afară
apăsând butoane
creănd răscolind distrugănd
sau mai rău izbindu-ne greu
stau aștept trimet primesc
gânduri vesele sau...
câteodată imagini moarte

pescăruși pe oceane imaginare
nu pe apă ci-n cristale și sârme goale
păsări moarte de plinuri și goluri
zboară căutând perechi în întuneric
cateodată nu vor să atingă pe nimeni
interiorul acela este mic și-n zbatere
din care cristalizează nașteri de vis
creații nevăzute cu ramificații
dau mâinile în cerc uriaș de strigăt
lumi care nu se văd sunt împreună
nu se ating nu se cunosc dar există
sunt acele viteze uriașe care unesc
prin sârme contorsionate păsări uriașe
ce poartă gânduri în întuneric de gol
spre alte destine…

poezie de (1997)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Invitație

Te-am invitat într-o călătorie
Pe-o barcă, printre stele.
Te-am chemat cu mine
Să locuim pe-un nor
Să nu cunoaștem naștere,
dorință, clipă, moarte.
Te-am chemat în zări
Să ne ascundem de noapte,
Să ne hrănim cu șoapte
Departe de naștere,
dorință, clipă, moarte.

poezie de din Pas pierdut (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Atunci când omul dorește să facă rău, îi permite unui gând de răutate să vină în ființa sa, să gândească pentru el și să acționeze prin el. Iar astfel, omul devine posedat de propriile gânduri. Când vibrația unui om este joasă, un gând jos va fi atras, iar acesta va pătrunde în mintea sa, contribuind la întreținerea unei vibrații și mai joase. Cu siguranță, orice om a experimentat asta pe pielea sa, chiar dacă nu a fost conștient de această experiență.

în Întoarcerea la Liniște, Relația cu gândurile
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Cioburi de viață, cioburi de moarte

Mi-am împărțit viața în cioburi
Și fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viață,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele și-a împărțit suferința
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele și de recunoștință,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Vocile nu sunt niciodată la fel de frumoase ca cele ale unei seri de iarnă, când apusul aproape că ascunde trupul și când ele par să vină din neant cu o notă de intimitate rar auzită în timpul zilei.

citat din
Adăugat de Doina Maria TudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Degeaba ești atât de mândră. Degeaba strângi întreaga bogăție a acestui pământ, cele mai înalte funcții și onoruri și ai cea mai orbitoare frumusețe. Fără să-ți recunoști adevărata ta natură, vei trăi întreaga existență ca un copil orfan. La bătrânețe, frumusețea ta se va ofili și va pieri, iar la moarte vei afla că toate celelalte sunt doar umbră și deșertăciune. Tu ești Nenăscută!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crezând în Bernoulli

Mă gândesc la dumneavoastră, Monsieur Bernoulli,
De fiecare dată când privesc pe fereastra unui avion
Și-i văd aripa planând îndrăzneață prin aer.
Mă gândesc la credința mea
Că fizica dumneavoastră nu se va înșela, iar perna de aer
Acționând asupra aripii
Va da naștere de fiecare dată
Unei presiuni joase, unei împingeri, unui curent
De aer care ne va menține sus pe cer.
Și la dumneavoastră, Isaac Newton,
La legea a treia a mișcării. Când văd dedesupt
Nori și continente
Lăsate în urmă de jeturile propulsoare ale reactoarelor,
Mă simt îndeajuns în siguranță încât, închizând ochii, știu
Că legile dumneavoastră vor funcționa
Întotdeauna.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
pace
Pacea este frumusețea vieții. Este strălucirea soarelui. Este zâmbetul unui copil, dragostea unei mame, bucuria unui tată, reuniunea familiei. Este evoluția omului, victoria unei cauze juste, triumful adevărului.

definiție de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epitaf

Dintr-o viață fără viață
într-o moarte fără moarte
trec cu rânjet de paiață
voi muri când mă voi naște
și-oi turna din cranii sparte
vin pe propriile-mi moaște.

epitaf de din Regele cu o harfă în mâini (2007)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Apocalipsa lui Pavel. Visio Sancti Pavli Apostoli" de Cristian Bădiliță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.00- 26.99 lei.

Zorii se agață

de perna udă cu-un miros
greu de moarte care-și culege
morții împinși de aripi mari
albe de neodihnă păcătoasă
aerul sfâșie în bucăți sâni
lăptoși sărutați de guri știrbe
de moși strămoși comuni
cu ochi de plumb peste pajiști întinse
privind înotătorul mort șiroind
pe pieptul lățos mirosind
a celule saturate închise în burta
unei balene descompuse
de la cap la coadă
zac zorii peste gardul
unui cimitir pe care s-au uscat
broaștele ieșite din lac
asemenea unor mâini stafidite
o regina nopții se înclină
în fața unui pantof jerpelit
săgetată de razele unui soare
chior de mister
orbecăind de nesomnul greu

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Furia Singurătății

Azi m-ai lăsat
Te-ai descompus în moarte
Pământul și țărâna ne desparte.
Nici nu mi-ai dat un semn!
De mi-ai fi spus
Măcar în șoapte...

Priveam în gol
Cu genele-nghețate
Lângă coșciugul cu florile uscate.
Am vrut să plâng,
Dar am găsit doar lacrimi moarte...

Și m-am scârbit
De damele nerușinate!
Rimelul le curgea
Pe fețele crispate
Și-mi arătau lacrimile vărsate...

Și liniștit de-i fi
Acolo-n moarte
În țărâna și lutul
Cu oasele sparte
Eu te blestem
În fiecare noapte!

poezie de
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare plăcută, ton ponderat

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Poem sincerității

Nu pot să te uit!
în inima mea doar vânt
și tu esti departe
Poate că plouă sau ninge în calendar, șoaptele tale sunt vii, nu sunt moarte
la noapte în tren va ciopli călătorul în mâinile tale
un zid prin care zborul dragostei mele își va ciopli un copil
copilul de aur, visând la stele în căutarea ochilor tăi
nu pot să te uit!
ai crescut în trupul meu ca un copac, cu aripi de flăcări
și cât ai fi de departe, blestemul iubirii mă naște în altă piatră
găsesc cuvintele și ți le șoptesc la noapte
în inima mea luna ochilor tăi va sclipi copilul din mine, se va închina în mâinile tale alb-azurii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când ochii storși de lacrimi

Când ochii storși de lacrimi privesc în gol departe
și nu mai vezi pe nimeni din câți îți trec prin față,
o, cine-ți umple-n suflet un gol lăsat de moarte
și cine-ți dă privirii o rază de viață?

Credința, doar credința, ea-i singura putere
ce mântuie ființa prin Cruce spre-nviere.

Când, frânt, ți-aduni tristețea ca cioburile sparte
din viața răvășită de-a urii vijelie,
o, cine-ți mai întoarce nădejdile din moarte
și cine-ți dă vieții o nouă temelie?

Când lupta ți-e pierdută și zările-s deșarte,
iar gheara disperării viața ți-o sugrumă,
o, cine-ți mai aduce o mântuire-n moarte
și cine înspre-o altă iubire te îndrumă?

Credința, doar credința... ea singură împarte
viața, despicând-o în două pe vecie:
o parte, prin nădejde, 'nălțând-o peste moarte,
iar ceealaltă dând-o iubirii, pe vecie.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Când doi oameni se iubesc, se naște o stea, care se va transforma într-una căzătoare atunci când iubirea lor se stinge. Dar oare câți ochi rugători vor privi căderea acelei stele și își vor pune o dorință. Dorința unei iubiri, a unei noi iubiri care va da naștere la alte stele. Doar dragostea poate face să se ivească o stea, acea stea care iluminează acea dragoste. Când ne uităm la cer, ne uităm la iubire, și când doi îndrăgostiți număra stelele, realizează că nu sunt singuri.

(19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
George Ceaușu

Sinistrat, fără casă, fără strat

Afară înmurgea și Dunărea mugea.
Tresar și acum din coșmar și parcă aud:
-Părăsiți casele!
Luați actele, haine groase și pături!
Luați haine groase și pături!
Dar de fiecare dată reușesc
Să pun capăt visului,
Zăvorând casa și privind în urmă-
La stratul cu flori: De nu mă uita!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curcubeu al fumului tigarii de iarna tarzie

O adiere ușoară a unui vânt
De liliac amețit printre crengile unui trandafir,
Se îmbată cu petala unui crin prea verde
Ce zumzăie neliniștit la urechea unei albine.
O frunză albastră de cocos murdar
Vâjâie obosită la curtea unei lalele ce este răcită.
Un ghiocel face prea multă gălăgie
Și sperie firul ierbii călcat de ultimul fulg
Al unei iernii ce a întârziat să vină.
Clinchet de albăstrele anunță noaptea,
Se cațără veșnice iedere
Pe case proaspăt vopsite, se lipesc, mor...
Un ultim fum de țigară ce iese din gura unui copil
Mult prea răzvrătit de obraznic
Topește mireasma curcubeului de culori.
Moarte nesfârșită...
Poezie uitată pe soneria unei vile,
O miroase o lalea uitată și visează
La un alt clinchet de clopoței mult prea veseli
Pentru a exista...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook