De mă-ndrăgeşti

De mă-ndrăgeşti... deschide-te petală!
Căldura dă-mi-o! dă-mi-o, călăuză!
Pentru-mplinire... ultima escală
Au mai rămas bichini... şi o bluză.

Dulce-i ispita ce-astăzi mă stârneşte
Şi trupul meu acum... parc-ar lua foc,
Faptura ta zvâcnind... mă-nebuneşte,
De ce-ncepurăm acest tainic joc?

Răscolitoare ţi-este unduirea
Şi dansul coapselor perfect rotund,
Când vrei s-atingi, s-atingi nemărginirea,
Cupa s-o bei, te rog! pâna la fund.

Cu tine-n braţe-alunec mai uşor
Şi mai uşor te-acopăr cu sărutul,
Mi-e trupul tău divin, năucitor,
O patimă... aşa cum e-nceputul.

Furtună eşti şi linişte deodată,
Trădările-s la margini de hotar,
M-atrage zvârcolirea ta ciudată
Şi mi-o doresc iubito, iar şi iar.

Sunt sucu-n care, iată, fierbi frenetic,
În noapte umbră... ziua nălucire
Mă risipeşti în orizont ermetic
Şi mă aduni din lacrimi de iubire.

În trupul tău îmi-este-atât de bine,
Sfâşie-mi nerăbdarea fără teamă,
Tu ştii ce faci... şi mie îmi convine,
Când mă arunci în patul ce ne cheamă.

Eu... numai eu voi fi de azi izvorul,
Iar tu vei fi vulcanul meu fierbinte
Şi numai eu pot să-ţi astâmpăr dorul
Îmi sunt deajuns doar câteva cuvinte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău

Trupul tău, a dor miroase,
Sau a ploaie-n asfinţit,
A cireşe mari, pietroase
Şi a lacrimi care mint.

Doua pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse-n palmele sfinţite
De parfumul... unei muze.

Şi mi-e bine... şi mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.

Şi mi-e foame de iubire,
Dulce, pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subţire
Ce se coace-n aşternut.

Trupul tău, miroase-a mure,
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Şi-n adânc... să îţi coboare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul tău

Trupul tău a dor miroase
Sau a ploaie-n asfinţit,
A cireşe mari, pietroase,
Şi a lacrimi care mint.

Două pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse -n palmele sfinţite
De parfumul... unei muze.

Şi mi-e bine şi mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.

Şi mi-e foame de iubire,
Dulce pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subţire,
Ce se coace -n aşternut.

Trupul tău miroase-a mure
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi să te fure
Şi-n adânc să îţi coboare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul viselor

Patul viselor de-o noapte,
Poartă încă-n el fiorul...
Când întinsă printre şoapte
Sânii-ţi mângâiam... cu dorul.

Şi-am tot pus în pat petale,
Trandafiri şi crizanteme,
La-nceput târziu de cale...
Dintr-o margine de vreme.

Şi râdeai, râdeai iubire
Printre florile din pat,
Strălucind de fericire
Când în braţe te-am luat.

Sărutări pe buze, iată,
Apăsat şi-ncet îţi pun,
Iar în trupul tău de fată
Voi intra ca un stapân.

Eşti regina nopţii mele,
Visul meu uitat pe-o clipă,
Te ridic, uşor, spre stele,
Pe a dragostei aripă.

Şi în patul plin de vise
Şi de patimă şi dor,
Pun speranţele deschise
Pe al dragostei, zăvor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te gândeşti la mine

Când te gândeşti la mine şi ţi-e dor,
Din gândurile tale mă coboară,
Sărută-mă... i-atâta de uşor
Şi-n aşternutul moale mă doboară.

Ia-mi părul şi pe perne mi-l răsfiră,
Gustă mireasma trupului de foc,
Eşti ca şi marea care se înşiră
Pe-o plajă goală, când îşi face loc.

Caut obrazul pentru... sărutare,
Pe jar pun pasiunea drept zălog,
E gura ta, cea mai fierbinte, oare!
Sau va rămâne doar un biet prolog.

Dezbracă-mă de vorbe-n mângâieri,
Deschide uşa templului când bat,
Nimic nu-i azi, aşa cum a fost ieri,
Din noaptea asta, parcă-s mai bărbat.

Tine-mă strâns, căldura dă-mi-o toată,
În inimă şi-n pori vreau să te simt,
Adânc pătrund în trupul tau de fată,
Eşti viaţa mea şi nu pot să te mint.

Ca şi nebunii... ne iubim sălbatic,
În noaptea vieţii... ceasul e oprit,
Luceafărul, pe cer, e singuratic,
Amorul... două trupuri... a unit.

Şi dacă risipiţi vor fi fiorii,
Iar patima să o strunim e greu,
La pieptul tău, trezit voi fi de zorii,
Ce adevărul l-au ştiut, mereu.

Doar tu şi eu... în patul ca o floare,
Mi-e dimineaţa dulcele păcat,
Pe trupu -ţi gol mai pun o sărutare
Şi-apoi iubito, iaraşi, am plecat.

poezie de Constantin Triţă din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coboară-te în mine

Coboară-te în mine, nimic să nu mai ştiu,
În sânge îmi pătrunde... alunecând uşor,
Tu eşti ca şi norocul... găsit într-un târziu,
Peste fugare clipe... şi fluturi în amor.

Încolaceşte-mi trupul... cu netrăite vise,
Secundele aruncă şi-nvaţă-mă să cresc,
La uşă-i răsăritul şi zorile-s aprinse,
Tremurătoare buze, şoptindu-mi, te iubesc.

Despică-te în două, adânc, făcându-mi loc
Şi zilele opreşte... la margini de iubire,
Vibrează sentimente... în acest tainic joc
Şi inima-i legată... cu-n milion de fire...

Coboară-te iubito pe trupul meu, stăpână,
Lunecător de dulce... ca şi o răsuflare,
Voi încerca în noapte, să te ridic spre lună
Şi săruta-voi sânii flămânzi, ca o chemare.

poezie de Constantin Triţă din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-acopăr

Te-acopăr, iubito, cu trupul
În camera noastră de vis,
În sângele meu aud lupul
Cum urlă-n pădure deschis.

Te-acopăr, iubito, cu frunze
În noaptea cu lună şi stele
Te sărut cu iubire pe buze,
Şi pe sânii înfloriţi de mărgele.

Te-acopăr, iubito, cu soare
Şi nimeni nu ştie de noi,
Doar apa ce curge-n izvoare,
Şi iarba de-aici, din zăvoi.

poezie de Nicu Petria (18 septembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai aştept o briză

Înc-aştept o briză să-mi aducă,
Cu răcori de dor... sărutul care,
Va desface-o bluză zăbăucă
Şi-mi va pune trupul la-ncercare.

Peste glezne valuri bat nebune
Cu puzderii de fiori şi peşti,
Încercând destinului a spune
Că în seara asta... mă iubeşti.

Pe nisipul umed şi-nspumat,
Vor lua foc atingeri tăinuite
Şi din ochii verzi ca un stigmat,
Pasiuni mă-ncolăcesc grăbite.

Nu-i uşor, dar e plăcere mare,
Infinitul curge peste noi,
Făr-a pune-o minimă-ntrebare
Şi-aruncând în tine fluturi, roi.

Te cuprind în câteva cuvinte
Şi-n adâncul inocent m-afund,
Făr-a mai gândi la cele sfinte,
Doar la sânul proaspăt şi rotund.

Încă mai aştept o briză, care,
Noi răcori şi sărutări s-aducă
Şi punându-mi trupul la-ncercare
Să mă dezgolească... zăbăucă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire
Cum frunzele pe uliţă foşnesc,
Când tu îmi ceri un gram de fericire
Eu reuşesc cu toamna să-ţi vorbesc.

Iubeşte-mă cum n-ai iubit vreodată
Că numai tu eşti dorul meu nebun,
Cea mai strălucitoare nestemată
Răspuns la toate câte nu se spun.

Ascunde-mă în ochi tăi o noapte
Vreau să renasc cu visele în zori,
Şi să ascult iubito printre şoapte
Cum spui că mă iubeşti şi mă adori.

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire
Pe frunzele ce-n dansul lor plutesc,
Tu să-mi citeşti iubito în privire
Că doar să-mi fii aproape îmi doresc...

poezie de Nicolae Panait
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

Priveşte-mă şi-atinge-mă în noapte,
Alintă-mă cu palmele-ţi de foc,
Venii pribeag, cu dor de buze coapte
S-arunc în tine patimi şi noroc.

Lasă-ţi destinu-ncet să mă cuprindă
Şi mă răstoarnă-n patul ca un vis,
Când plopii vor s-alunece în tindă,
Nimic din tine... nu mi-e interzis.

Ascunşi sub gene, ochii tăi, mă cheamă,
Să m-adâncesc în trupu-ti îngeresc,
La vremea când culcată-i orice teamă
Şi când doar stelele... ne mai pândesc.

Priveşte-mă şi strânge-mă-n tăcere,
Din mine fă izvorul tău vrăjit,
Fiorul ce te scaldă în placere,
Răscolitor prin trupul tău sfinţit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea, sărută-mă pe vise!
Mă înfăşoară-n braţe şi-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Şi-aruncă tandru!... ultimul veşmânt.

Deschide-te şi mi-te dăruieşte!
Dezbracă-mă şi-nvaţă-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfeşte,
Iubeşte-mă... la margini de izvor.

Dă-mi buzele şi sânii ca de piatră!
Să îi frământ şi să le dau putere,
Nelinişti de mai sunt, acum, le iartă,
Iubeşte-mă!... când inima ţi-o cere.

Iubita mea... sărută-mă pe clipe!
Şi pe ascunzişuri care mă-nfioară,
Când visele încep să prind-aripe
Şi trupul meu... în trupul tău coboară

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul

chinul e uneori ca un cutremur
are replică
ecou
îl absoarbe trupul meu şi apoi
în vals centrifugat îi aflu esenţe
să nu vă temeţi, amar e numai învelişul
aparenţa lui

de-ar fi să-mi aflu dezrobirea!
sub aprig despot Dorul sunt – dansul
mi-ar fi amplu însă, iată, sunt slugă
îi port valizele enorme, îi fac pantofii
aşternutul, cina...
târziu
mă-ntorc la chinul meu ce-a-mbătrânit deja
îl duc de mână, uşor păşind
din ce în ce ecou-i stins, iar dansul,
dansul m-a învins

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul inimii cu dor

Fustă scurtă, toc înalt,
Mă bagi iarăşi în păcat,
Îţi privesc trupul, piciorul
Şi-ţi duc de aproape dorul.

Fără tine lumea-i goală,
Fără sărutul de la şcoală,
Eram colegi cu state vechi
Şi-n iubire doar perechi.

Te-aş mângâia mereu, oricând,
Fluturii-n stomac fac rând
S-ascundă sub aripi uşor
Izvorul inimii cu dor.

Fustă scurtă, toc înalt,
Mă bagi iarăşi în păcat,
Îţi privesc trupul, piciorul
Şi-ţi duc de aproape dorul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito - nesfârşit blestem

Iubito, nesfârşit blestem,
Îmi eşti coşmar şi zare-albastră...
Când vreau să te alung – te chem,
Împins de-o zodie nefastă.

Ba mă răneşti până la sânge –
Ba zbori cu mine-n absolut...
Când sufletu-mi rănile-şi linge –
O luăm din nou, de la-nceput.

Poţi fi liman şi zână bună –
Poţi fi scorpia din poveşti...
Ba eşti, de dragoste, nebună -
Ba nici nu ştii de mă iubeşti.

Eu te alint, cu dulci cuvinte,
Şi te iubesc, adânc, duios...
Apoi, ca un ieşit din minte,
Te blestem – când sunt furios.

E-o comedie nesărată
Acest tumult, trăit în doi,
Sau dragoste nemăsurată
Ce ne zdrobeşte pe-amândoi?

Cum mă priveşti – fără sfială,
În timp ce trupul ţi-l frământ!
Iubita mea, dulce petală,
Îmi eşti şi cer – şi-mi eşti mormânt.

Când pătimaş îţi sorb nectarul,
Din finul buzelor-ţi contur,
Uitând mânia şi calvarul –
Iubire veşnică îţi jur.

Apoi, reîncepe nebunia –
Eşti năzuroasă – sunt hain...
Amarnic ne vărsăm furia –
Asta-i iubire, sau e chin?

Înveninaţi de neagră ură,
Un nod ni se aşează-n gât...
Cuvinte reci ne ies pe gură –
Îmi eşti urâtă – îţi sunt urât.

Dar, nu ştiu cum – mereu se-ntâmplă,
Fără să vrem, fără să ştim,
Ne trezim tâmplă lângă tâmplă
Deodată... iarăşi ne iubim.

Mă arde această nebunie,
Să nu te pierd, mereu mă tem...
Îmi eşti când iad, când bucurie –
Iubito – nesfârşit blestem...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanul din tine

Iubirea mea în suflet îţi curge,
Ca o furtună de ploaie şi vânt,
Potopul întreg nebuneşte te strânge
Şi-nvaţă sărutul... din orice cuvânt.

Dorinţa îmi creşte pe buzele tale,
Mereu pofticioase... şi-atât de fierbinţi,
Demult aruncat-am cămaşa de zale
In ape albastre şi-atât de cuminţi

Voi curge în tine cu foc şi izvoare
Şi visele toate... le urc pe picior,
Adânc pătrunzând în trupul de floare,
Topindu-mă dulce... nebun de uşor.

Şi plouă, şi tună, şi fulgeră încă,
Vulcanul din tine... mă-nalţă la zei
Şi marea te uită... cum bate în stâncă,
Din seva iubirii... timidă... când bei.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot te iubesc...

şi-acum tot te iubesc
chiar dacă ninge lacrimi peste mine,
mi-s ochii obosiţi şi îmi doresc
să uit ce bine m-am simţit cu tine

pe cerul îmbrăcat de norii grei
văd chipul tău cum caută libertatea,
ai obosit şi vrei de-acum să-ţi iei
nebune nopţi în care să-ţi afunzi eternitatea

îmi este trupul vlăguit de sevă moartă,
ea mi-a murit căutându-ţi printre plete,
mireasma ta mi-a învelit în ceţe soarta,
cred că şi-acum de tine mi-este sete

mă rog şi lăcrimez noapte de noapte
să te-ntâlnesc arare când şi când,
să-mi umplu gândul pe-nfundate
cu trupul tău, şi-acum îl simt arzând

nu vreau să te umbreşti în sine,
nu vreau să-ţi stau în cale nicidecum,
eu îţi doresc să-ţi fie numai bine,
pe mine uită-mă să-mi văd de drum

nu-ntoarce capul să îţi simt privirea,
păşeşte doar în faţă fredonând,
îmbracă-te cu zâmbet şi uitarea
las-o să-ţi şteargă amintirile din gând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti femeia

Eşti femeia care mă înnebuneşte,
Ce îşi prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când soseşte,
Eşti acea femeie... după care mor.

Eşti femeia care dorurile-şi poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Şi-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Eşti acea femeie... ce va fi a mea.

Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi în aşternuturi, vise, dezgoleşte,
Eşti acea femeie... ce m-a fermecat.

Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Eşti acea femeie... plină de mister.

Eşti femeia care sângele-mi stârneşte,
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei patima-mi topeşte,
Eşti acea femeie... proaspătă mereu.

Eşti femeia blândă şi-ntelegătoare,
Plină de credinţă şi respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Eşti acea femeie... înger... renăscut.

Eşti femeia care lumea o înfruntătă
Şi-n privire are flăcări de smarald,
Raze mii... de soare, în alai de nuntă,
Eşti acea femeie... pentru care ard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte

timpul bate în geam
cioc-cioc
gândul fugar
mi-e dor de un sărut
furat, cerut
beţia unei nopţi de vară
dorinţa vie
eu, tu, o poezie
o strofă de amor
şi dor
fugar, duios şi totuşi trecător
în seara aceasta vreau să scriu
pe trupul dezgolit de întrebări
în patul unei nopţi de vară
printre suspine, lacrimi de iubire
femeie, clipă efemeră înflorită
te-ai desfăcut petală cu petală
iubesc şi cânt
ating un trup, trăiesc un vis
conturul unui sân, o aparenţă a unui gând
e tainic ceas, e miezul nopţii
cioc-cioc
deschide iubito clipa ultimului ceas
mi-e dorul drag şi gândul treaz
şi viaţa asta e un paradis
cu tine doar
trăiesc, iubesc
aşteaptă-mă o clipă, vin
cioc-cioc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire oltenească (II)

Mă ispitişi cu trupul tău fierbinte
Şi te lipişi uşor de pieptul meu
Eu îţi spusei că sunt băiat cuminte,
Dar tu vruseşi să fiu al tău trofeu.

Mă luaşi de mână plină de dorinţă
Ne aruncarăm hainele pe jos
Simţii cum arde focul în fiinţă
Te mângâiai pe părul mătăsos...

Mă întinseşi pe patul din odaie
Ne tăvălirăm lacomi pe saltea
Îţi văzui ochii cu sclipiri vioaie
Ştiui că eşti şi bună, eşti şi rea.

Şi trupurile noastre se iubiră
Îmi oferişi plăceri de nedescris
Că şi vecinii-n noapte auziră
Şi ne strigară că doresc un bis.

poezie de Octavian Cocoş (1 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi numai dor...

Şi sunt momente când te aştept să-mi vii,
Clipe de speranţă, când simt un dor aprins...
Când şi ţie îţi este dor să-mi fii,
Când dorul ne pătrunde, şi-ncet ne-a învins!

Şi sunt clipe în care, adânc îmi amintesc,
Cum mă iubeai cu sete... cum mă priveai zâmbind...
Şi mă gândesc la tine... poate mă amăgesc,
Că şi tu simţi un dor... despre noi, iubind...

Ştii? Te-am iubit mai presus de mine...
Regret că n-ai ştiut a preţui!!
Inima mi-e toată de sentimente pline,
Şi te iubesc iubire! Exist pentru-a iubi!...

La ceas târziu de noapte, mă trezesc cu tine...
Mi-e plină amintirea şi mintea mea te cheamă,
Iubeşte-mă iubire, căci ştii atât de bine
Să mă iubeşti aprins, fără nicio teamă!

Mi-e dor atât tare, încât lacrimi apar,
Simt pentru tine, o dragoste nebună...!
Şi mă gândesc la noi... şi zorile apar,
Şi mă consum iubire! Mi-e dor până la lună...!

Iubirea mea frumoasă! Nicicând nu vei mai fi,
Aşa iubit de nimeni... cum eu iubesc mocnit...
Că vreau să te întorci... asta vreau să ştii,
Să mă iubeşti pierdut... să fii împlinit!

Şi numai dor...
Şi mă trezesc... dorind să înţeleg...
De ce nu mergem oare mai departe...?
Şi fir cu fir, confuză eu aleg,
Să descifrez povestea, parte cu parte...
Şi numai dor...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt păcătos

Gustat-am din iubiri amăgitoare,
Plin de păcate sunt... şi blestemat,
Le-am ameţit cu un boboc de floare
Şi-n aşternut, frenetic, le-am intrat.

Roşesc, acum, când îmi aduc aminte,
Puteri mi-au dat cu ţuică şi cu vin,
Le-am cucerit... cu numai trei cuvinte,
Mă iartă"Domnul", eu, la El mă-nchin.

Sunt păcătos şi hoţ... furând iubire,
Plăcere-mpart... şi fericire-aduc,
Oferte am, pot spune, în neştire,
La poarta mea-i vacarm şi balamuc.

Sunt păcătos, tâlhar, pentr-o femeie,
Vinul mi-e frate... dar şi confesor,
Orice iatac deschid, fără de cheie,
Ştiu să iubesc, divin, răscolitor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!