vulturul, în zborul lui bezmetic,
spre neant,
şi-a frânt aripile,
atât de sus s-a-nălţat,
că a redevenit o pasăre de lut

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aripile-mi sunt rupte

În zborul meu bezmetic, spre lumină,
aripile s-au rupt şi m-a durut.
Atât de mult m-am înalţat din tină
de am ajuns ranită, iar în lut.
Aripile s-au frânt şi m-a durut.
Mi-acopăr ochii, îmi acopăr capul
de oameni neputinţa să-mi ascund.
Atâtea răni ce sunt deschise încă
mă dor şi nu s-au vindecat.
Dacă aripile-mi sunt frânte
sunt doar un vierme într-un măr stricat!

poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre moartă

Acest ghem
de pene colorate
a fost cândva un cântec.

Zborul ei s-a frânt
la fereastra mea.

A lovit din plin geamul,
derutată de zidul străveziu
de sticlă.

Nu ştia nici ea
că transparenţa
poate să ucidă.

Am ridicat-o,
încercând să o ajut.

Am încălzit-o
la pieptul meu.

Un tremur tot mai slab
i-a cuprins trupul plăpând.

Sub un cer parcă mai sărac
şi-a strâns aripile
pentru ultima oară.

Neplânsă şi neştiută
a încremenit
pe albul imaculat
al zăpezii.

poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

am primit o bicicletă
are aripi albe
străbat oraşul cu obrajii aprinşi
apoi zbor
am redevenit copil

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când ţi-ai frânt aripile, trebuie să ai grijă ca sufletul să-ţi ducă zborul mai departe.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

regina la geam -
albina îngheţată
în zborul spre stup

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre măiastră

"Este perfect adevărat..."-
Gândesc privind către fereastră
Pe unde "zborul" şi-a luat -
"Femeia-i pasăre... măiastră!"

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am gustat

Am gustat din furia iubirii
Şi m-am înălţat pasăre de lumină,
Căutând uitarea ce te-a rănit...
Tu, femeie, eşti zborul de lacrimă,
Labirintul tăcerii ce mă va duce
La altarul divin.
Şi lacrima ta este frumoasă... şi dulce...
Dar... când m-am oprit spre odihnă
Din zborul meu,
Am fost prins cu lanţuri de umbre
Şi închis în colivia luminii.
Cineva mă păstra ca pe o nestemată!
Nu cunoştea că îmi voi răni aripile
Cu necuvinte...
Apoi uşa coliviei a fost deschisă...
Aveam mâncare şi apă, iubire, lumină.
Dar nu mai aveam forţa de a te căuta
În necunoscut.
Mi-am scuturat aripile de cenuşa uitării
Dar mă dureau de tăceri.
Vino tu, căci căutarea mea
Şi-a sfârşit drumul.
Copacii s-au plecat în rugi
La marginea sufletului meu...
De aici se naşte pustiul...
Semnalmentele
Sunt limpezi râuri pe harta de sentimente
Arsă la capete de vulcani.
Sunt aici! Vino!
Nu voi mai putea pleca niciodată...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

caut drumul spre lumină
cu aripile frânte
şi cusute cu poezie
urlând de dor
când stelele au început să cânte

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac sau nu tac

mă legăn plângând
sub cerul fără margini
lacrima mea îneacă
o lăcustă-n miez de floare
cu margini de foc
tac
ce să fac? aştept
luna cu aripi să planeze
în zborul însoţit de cântece
de flaut de nai din ce mai ai
n-am chef să plâng
dar trebuie să strig în cele
patru zări în drum spre tine
vântul rupe din picioare
inima nu-mi zboară
şi-a pierdut puful din aripi
tac sau nu mai tac

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

fluturele a intrat de nicăieri
a dansat deasupra pianului
femeia i-a descris zborul
apăsând timid o clapă
era un fa diez spre un re bemol

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

pe malul apei, în briza timidă
cu aripile albe
întinse spre soarele blând
execută câţiva paşi de dans
două egrete elegante

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul şi-a pierdut compasul

Plânge ziua, plânge ceasul
Şi-n secunda tremurată,
Pe cadrane sfărâmată,
Timpul şi-a pierdut compasul.

Plânge ora, plânge clipa
Pe-amintirea-ncremenită,
Când nădejdea ofilită,
De neant şi-a frânt aripa.

Plânge ziua, plânge ceasul
Sus, în turla veşniciei,
Ori pe pragul agoniei,
Timpul şi-a pierdut compasul.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbori alături de mine

peste munţi vom plana
ca doi vulturi liberi
fără frica zilei de mâine

vom ciopli agonia cu aripile
pe foi albastre stropite
cu lacrimi de fericire
bine temperată sub control

să zburăm spre pierzanie
fără mişcări dezordonate
cu aripile întinse cât trebuie

zbori alături de mine
să obosim împreună
apoi să ne plictisim
şi să ne aruncăm în hău

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta asigură zborul. Dar cu aripile clientului.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă aş fi o pasăre, zborul tot la inima ta m-ar duce...

aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul spre neant

Eu vin cu toată viaţa mea şi gulerul deschis
Şi pe peron aştept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări şi nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari şi pomii tot mai rari.

Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau şi inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se ţipă un raport.

Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, şi mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.

Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aştept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.

E umbra mea sub felinar, sinistrul ei desen
Ce va cădea la rândul ei în umbra unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici, toţi au murit cândva,
Eu sunt de-o viaţă în neant şi nu am cum pleca.

Când greieri duc din loc în loc luminile din cer
M-aşez la geam în trenul meu şi simt că-ncep să pier,
Nu-i nici un tren către neant, ci fapt interesant,
Voi lua neant către neant, neant către neant.

|

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulturul îşi plecă în jos capul; în fund, în noaptea deschizăturii adânci, tăiată ca de pala unui zmeu, şerpuia, sclipind ca argintul, izvorul. Şi i se făcu dor de răcoarea dulce a undei şerpuitoare. Săltă şi se repezi în fund; se lăsă în voie să cadă în apă; stropii reci îl acoperiră deodată, ca nişte pietre scumpe, şi, întinzând gâtul gol, bău îndelung, însetat. Apoi îşi luă iarăşi zborul până pe stâncă, sus, se lăsă pe o coastă, întinse aripile la soare, şi închise ochii. Aţipi... Adieri de vânt îl înfăşoară în vălul lor. Aproape se trezeşte; prin pleoapa închisă încă parcă zăreşte un foc grozav, a cărui flacără încinge tot cuprinsul zării. Se ridică. Departe, în nori de sânge, soarele apune. Munţii parcă-s aprinşi, cerul arde. Îşi ia zborul, grăbind spre cuib.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Vulturul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă

Vulturul dragostei care ne purta peste-abis

cerea carne mereu. Dar Făt-Frumos

nu şi-a tăiat coapsa până la os –

şi-am căzut amândoi pe pământul deschis.

Aşa e legenda, amintită destul.

Vulturul ţipă şi-acum, nesătul!

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

vară toridă -
o pasăre de ceară
topită încet

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

căldură mare -
în umbra copacului
pasăre de lut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!