Ce-mi faci?
Tu nu știi că, din ochii tăi,
Fără să vrei, răsar scântei!
Din prima zi când te-am văzut,
Am uitat să-mi mai pun scut;
Tu m-ai privit, ca și acum:
De-atunci am eu sufletul scrum!
Vorbești, dar cred că habar n-ai,
Asupra mea, ce efect ai:
În inimă-mi pui flori sau spini,
Ba ești supus, ba mă domini!
Și mă sucești și m-amețești...
Mă tot întreb: ce urmărești?
Cu-atingeri moi, îmi dai fiori
Și mă ridici până la nori,
Apoi sunt iar o frunză-n vânt,
Cad, în derivă, pe pământ,
Dar tot tu mă ridici, spontan
Și mă transformi în talisman!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Habar n-ai
Eu nu mai pot să-ndur, iubite,
Mă prăbușesc pe dinăuntru,
Atâtea clipe otrăvite...
În inima-ți, nu pot să intru!
Ne tot chemăm și ne-alungăm,
De nu mai înțeleg nimica;
N-ai obosit să ne jucăm
De-a șoarecele și pisica?
De ce vrei să mă chinuiesc
Și de ce nu trăim frumos?
Dacă eu încă te iubesc
Din cerul 9 până jos!
Îți place să mă știi plângând?
Iubirea, pe tristețe dai
Și mă tot întreb: până când?
Ori, să iubești, habar nu ai?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât?
între tristeți și bucurii,
între noi doi prea cusurgii,
cât te-am dorit, cât m-ai dorit,
cât m-ai iubit, cât te-am iubit
și sus pe cer prin vântul alb,
prin nori albaștri, soare cald,
cât te-am privit, cât m-ai privit
cât m-ai gonit, cât te-am gonit
pe gânduri moarte, fără vise,
pe raza lunii prea aprinse,
cât te-am chemat, cât m-ai chemat,
cât m-ai uitat, cât te-am uitat
pe amintirile din noi,
se scaldă soare și noroi,
cât te-am durut, cât m-ai durut,
cât m-ai avut, cât te-am avut
pe noi albeața ne-a cupris,
în noi mai arde foc nestins,
cât te-am simțit, cât m-ai simțit,
cât m-ai jelit, cât te-am jelit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt bogat cu sufletul
Sunt bogat cu sufletul
Și mie mi-e de-ajuns,
Fără să-mi pierd zâmbetul,
Dragoste nu m-ai învins!
M-ai văzut inferior,
Că n-am clasă socială,
Dar eu în interior
Am un suflet, tu ești goală...
Ești mai rece ca o iarnă,
Mai amară ca pelinul,
Ochii tăi încep să cearnă,
Dau afară tot veninul.
Poți să plângi atât cât vrei,
Lacrimile tale-s seci,
Cât au plâns și ochii mei
Tu în lacrimi să te îneci.
Vreau să simți și tu durerea
Ce-am simțit-o eu cândva,
Când îți imploram iubirea
Și m-ai scos din viața ta.
poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua îndrăgostiților 2012
Știam, știam cândva să zbor
Și numai știu.
Știam, cândva să mor
De ce sunt încă viu?
Visez, visez că zbor
Și mă trezesc.
De tine... mi-este dor
Și te doresc.
Văd, sau poate că visez
Văd o luminiță.
Doresc, să mă distrez
Doresc a ta guriță.
Te văd, îți văd gurița
Ești tu, ești minunată.
Te chiamă... Luminița
Departe-ai fost plecată.
Spune-mi, de ce-ai venit
De ce mă vizitezi?
Cumva, ți-ai amintit
Și vrei să te distrezi?
Spune-mi, șoptind ușor
Spune-mi, dacă mă placi.
Și dacă, ți-a fost dor
O vizită să-mi faci?
Spune-mi, cum o mai duci
Cu sănătatea, banii.
Spune-mi, că te usuci
Mi te usucă anii?
Spune-mi, tu, ce mai faci
De mult, n-ai mai vorbit.
Și spune-mi, de ce taci
De ce m-ai părăsit?
Știam, că nu-mi vorbești
Știam, știam.
Știam, că-ți amintești
Și nu greșeam.
Și eu, mi-am amintit
Mi-am amintit de tine.
Și eu, m-am tot gândit
Că Luminița-mi vine.
Ia loc te rog, și stai
Statul, e gratuit.
Poate îți vine grai
Și poftă de iubit.
Nu vrei, stai în picioare
Și cred că obosești.
Îți crește... aripioare
Și sper să te trezești.
Acum, te-ai răzgândit
Te-ai așezat pe pat.
Citesc al tău privit
Privești îngândurat.
Acum, tu, ai clipit
Și-o lacrimă îți vine.
M-atingi, ți-ai amintit
Ți-ai amintit de mine.
Acum, și eu te simt
Ești sinceră și rece.
N-aș vrea să mi te mint
Și un fior îmi trece.
Acum, te-ai răzgândit
Și vrei să te ridici
Îmi dai, ultim, privit
Și-ai vrea, ceva, să-mi zici.
Să-mi zici... că ai venit
De mine ți-a fost dor.
Ai lăcrimat, privit
Și n-ai făcut amor.
Și te-nțeg... prea bine
Ai fost a mea soție.
Porți, amintirea-n tine
O amintire vie.
Și te-nțeleg... cum ești
Cum ești, și cum vei fi.
Cu timpu... 'mbătrânești
Și vom îmbătrâni.
Și te-nțeleg... acum
Acum sau niciodată.
O vizită, un drum
O zi, îngândurată.
O zi, care o știți
O zi... deosebită.
O zi, de-ndrăgostiți
O zi, sărbătorită.
poezie de Paul Preda Păvălache (14 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 9 comentarii până acum.Despărțire
Mai aruncă-mi un sărut,
Mai acordă-mi o privire,
Tot te vreau și nu te uit
Nici acum, la despărțire!
Ca un muribund îți cer
O ultimă-mbrățișare,
Jurământul efemer:
Iubire egal uitare!
Nu contează cât am plâns,
Tu mereu ai vrut să pleci,
Ochii mei nu te-au convins...
Mi-ai lăsat doar tăceri reci!
Să te-ntorc din drum acum
Aș încerca în zadar,
Mi-ai făcut iubirea scrum
Și-mi lași durerosul "dar"...
Dar dacă m-ai fi-nțeles?
Dar dacă m-ai fi iubit?
N-aș fi plâns atât de des,
N-ai pleca, cum ai venit!
Mai spune-mi măcar o dată
Că-s frumoasă, că-s nebună,
Dă-mi privirea ce mă-mbată,
Lasă-ți inima să-mi spună...
Vreau să te păstrez în minte
Cu privirea ta, scântei,
Cu inima-ți ce nu minte,
Ce mi-ai dat, nu poți să-mi iei!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, tu
În ochii tăi se oglindește Soarele,
Pământu-ntreg îți sărută picioarele,
Tu ești a poeziilor regină,
Bună și rea, păgână și divină!!
În palma ta, lutul devine artă,
În mintea ta, alb și negru se ceartă;
Doar tu, în pântec, poți zămisli viață,
Doar glasul tău de mamă-i cu dulceață!
Inima ta cuprinde Universul,
Frumusețea ta a inventat versul;
Știi să dezmierzi, dar și să dai fiori,
Sub pașii tăi răsar magice flori!
Fără aripi, ai învățat să zbori,
C-un zâmbet, știi să alungi negrii nori,
Pâinea se naște în palmele tale,
Ca o floare, te scuturi de petale!
Cu doar un gest, săvârșești o minune
Și poți, de la zero, crea o lume,
Femeie tu, izvor de gingășie,
Iubirea ți se-nchină numai ție!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e toamnă
Tu nu-nțelegi... acum mi-e toamnă
Se zbat în mine vânt și ploi,
Ce la tristețe mă condamnă
Și gânduri pline de noroi...
Și soarele mi s-a ascuns,
Îmi trec prin vene reci fiori,
Iar sufletul îmi e străpuns
De bocet jalnic de viori.
Poate nu știi, dar toamna, eu
Mă-ncui în gândul meu posac,
Stau la taifas cu Dumnezeu,
Cu trup și suflet, toată, zac!
Tu nu vrei să mă vezi plângând
Nici dacă inima mă-ndeamnă,
Vrei s-alung gândul rău, râzând;
Acum nu pot... acum mi-e toamnă!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinț sau cerșetor?
Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.
Bărbatul, pentru-a-nțelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!
Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:
"-Dacă cazi, să te ridici,
De ești rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ții în pământ, în tină!
Fă-ți din viață un regat,
Iar din casă, un palat,
Din iubire, fă averi,
De ești rege, tu oferi!
Dragostea n-o ții sub cheie,
De-o împarți cu o femeie,
Vor țâșni din crisalidă
Fluturași dintr-o omidă.
Însă dacă nu-ți dai seama
O să îți cadă coroana
Când din prinț ești cerșetor
Sub lumina stelelor.
De ești rece, egoist,
Vei fi doar un rege trist,
Un pom fără rădăcină,
Un rege fără regină.
Astăzi încă ești voinic
Însă timpul, câte-un pic
O să-ți fure din putință
Rege, dacă n-ai știință!
Când vei vrea să te ridici
Obligat vei fi s-abdici,
O să zaci într-un fotoliu,
Rege fără portofoliu! "
31.05.2020
poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci, se pare că ai scăpat fără să-ți sucesc gâtul pentru că ai trimis acel mesaj, fără acordul meu. Și nici nu te-am sancționat în vreun fel. Spune-mi tu, dă-mi o idee... Ce pedeapsă să-ți aplic?!
Mihai: Aș, comandante... Da, se pare că am scăpat ușor. Oricum, să știi, nici n-ai fi reușit să-mi sucești gâtul!
Lucian: De unde știi că nu?! Nu fi atât de sigur! Oi fi tu campionul, dar...
Mihai: Așa e. Ai dreptate. Tu ești singurul care mă poate provoca, ba chiar și învinge.
Lucian: Aș, de unde?! Mai văzuși?! Te pot învinge, doar cu ajutorul tău. Doar te-ai lăsat învins, nu-i așa?
Mihai: Nu, nu-i adevărat! Nu m-am lăsat deloc! Și să știi că nu glumesc! Nu cedez așa de ușor în fața nimănui, deci, nici în a ta!
Lucian: Vrei să spui că nu m-ai lăsat tu să câștig atunci?
Mihai: Nu, nu te-am lăsat deloc!
Lucian: Sincer, îmi vine greu să te cred, dar dacă spui tu, așa să fie!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am uitat amintirile
Când am privit în ochii tăi
Ca-ntr-o fereastră după vis
Mi-am uitat amintirile
De-atunci, prima mea amintire
Sunt ochii tăi din clipa-n care
Mi-am uitat amintirile
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog bovin
Despre cei cu limba lată
Se vorbește că, odată,
Tot păscând într-o poiană,
Boul o-ntâlni pe vacă.
Brusc le reveniră-n minte,
Dulci, aducerile-aminte,
Dar să facă pe eroul,
Vorba o deschise boul:
- Ți-amintești, frumoasă Vineri,
Când eram și noi mai tineri...?
Te-am văzut și m-ai plăcut,
Când te-am vrut, te-am și avut,
Iar te-am vrut, te-am tot avut,
N-ai mișcat, nici n-ai gemut...
Vaco...!
Vaca, foc de supărare,
Cu codița-ntre picioare
Fără nici-un chef de șagă,
Mai că începu să ragă,
Dar cu toată supărarea,
Stăpânindu-și indignarea
Și dorința de-a pleca,
Boului grăi așa:
- Dragule, mi-aduc aminte,
Eram mică, fără minte...
M-ai văzut și te-am plăcut,
Când m-ai vrut, m-ai și avut,
Iar m-ai vrut, m-ai tot avut,
Am mai vrut, n-ai mai putut...
Boule...!
Morala
Dragii mei baieți și fete,
Ca să nu aveți regrete,
Evitați, de-acum-nainte,
Partenerii fără minte.
fabulă de Aculin Levitzki
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cum m-ai iubi
Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să știi!
Tu, palmele ți le-ai bătut,
întâi când m-ai văzut
de parcă-n ele, ai fi prins,
întreg al meu cuprins.
Ochi blânzi și scânteieri, divine
țintit-ai către mine!
Ce bucurie-n firea lor
și câtă dragoste și dor!
Și, m-ai iubit, atât de tare,
în prima ta îmbrățișare!
Și, te-am iubit, atât de mult
în primul meu sărut!
Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să știi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am văzut
Te-am văzut strigând la ceruri
Te-am văzut strigând din hău
Când murind pe cruce, Doamne
M-ai chemat la pieptul Tău.
Te-am văzut în noaptea care
Se-ntinsese pe pământ
Te-am văzut cerând iertare
Și-am știut că Tu ești sfânt.
Te-am văzut iubind o lume
De venetici și tâlhari
Și-am văzut curgând din ceruri
Picături de lacrimi mari.
Te-am văzut intrând prin nouri
Sus în cer la Dumnezeu
Și-am știut că înainte
Ai rostit numele meu...
poezie de Adriana Cristea (5 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am iubit...
Fluturii mi s-au uscat în mână
Am ajuns cu gleznele-n pământ,
Tulburata apă din fântână
Se ridica-n palele de vânt.
Cumpăna deasupra-i se apleacă
Mâna prăbușită peste ea-
Poruncit-ai norilor sa treacă
Și m-ai despărțit de viața mea.
Astfel m-ai chemat să vin aproape
Dintre ape, stele, bolovani,
M-ai chemat și mi-ai aprins în pleoape
Lumânări din floare de castani.
Te-am privit o clipa tremurândă
Dintre arbori Te-am privit amar
Am rămas cu stelele la pânda
Când mi-ai pus Iubirea la hotar.
Și-ai lăsat ca frunzele s-o poarte
În pământ o urmă a rămas,
Semnul Tău de dincolo de moarte
Ce mi-a dezmierdat întâiul pas.
Fluturii s-au înălțat din mână
Gleznele mi-au înflorit mai sus
Și privind la apa din fântână
Te-am văzut Și Te-am iubit ISUS...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mult de-atunci
E mult de-atunci, o știi și tu,
Era o dulce primăvară,
Când liliacul înflorea
Și tot atunci, laleaua rară.
Ai apărut ca din văzduh,
Ca un luceafăr ce străluce,
Ce vine de la infinit,
Zâmbește, stă, apoi se duce.
E mult de-atunci, dar mi-ai rămas
De-a pururi încrustată-n minte,
Te văd mereu în fața mea,
Și ieri și azi, ca mai-nainte.
Cu farmece m-ai cucerit,
Tu! Căprioară milenară,
În suflet mi-ai aprins scântei.
Și m-ai făcut să ard ca o pară.
Am încercat de-atâtea ori,
Să te urăsc, să uit de tine,
Dar sentimentele sunt tari,
Nu le distrug nici șapte mine.
Deși în multe-mprejurări,
M-ai alungat, chiar sfidătoare,
Crezând în zilele ce vin
Te-am adorat cu mult mai tare.
Iar după fiecare gest
Și-o despărțire furtunoasă,
Citindu-ți chipul mai speram
Să te-ntâlnesc și mai frumoasă.
Dar timpul nu m-a ascultat,
S-a scurs cum numai el o știe,
Iar eu aștept îndurerat
Speranțele să-mi reînvie.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza
Poezii voiam să scriu,
Dar mintea mi-era confuză
Mi-am dat seama într-un târziu
C-am nevoie de o muză.
Și-atunci te-am văzut pe tine
Singurică, singurea
Și ți-am zis cu șoapte line,
Nu vrei să fii muza mea?
M-ai privit un pic surprinsă,
Îndelung m-ai măsurat
Și de un fior cuprinsă
Mi-ai zâmbit și-ai acceptat.
De-atunci mă inspiri întruna
Cu-ale tale fantezii,
Stând cu tine întotdeauna
Am uitat de poezii.
poezie de Octavian Cocoș (28 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce m-a ucis, îmi lasă sufletul să scrie...
m-ai căutat prin fel și fel de zaruri,
în cărți de viitor, sau glob de sticlă...
și m-ai tot căutat prin mii de veacuri
să-mi furi ce n-ai putut... fiind prea mică!
m-ai căutat doar să distrugi și să îmi iei
ceea ce n-ai putut avea tu niciodată...
și-ai fi dorit să legi etern cu chei
sufletul meu... ce n-ai să-l ai vreodată!
m-ai căutat în fiecare zi dacă mai sunt,
și-n fiecare zi te întristai...
că nu plecasem de pe acest pământ,
ai fi făcut orice să plec... căci mă urai!
m-ai căutat să te răzbuni cu o cruzime,
ce n-ar putea să zacă într-un om...
și-ai preferat să crezi doar ce-ți convine,
iar adevărul... adânc să îl îngropi!
m-ai căutat să mă omori, fetiță,
m-ai urmărit și ai uitat de viața ta...
obsesia ți-a luat titulatura de ființă,
și duhul tău... doar moartea-mi aștepta!
imagini din vis mi se arată.
tu nu mai ești mister cum ai fi vrut...
pe chipul vieții văd apă cea curată,
și te-am învins...! Tu totul ai pierdut!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Când ochii mei...
Când ochii mei se vor închide
Și voi avea mâinile reci,
Tu atunci inima-ți deschide
Și pe la cripta mea să treci.
A tale lacrimi când vor curge
Vreau să le simt calde pe piept...
- Ca și amorul ce n-ajunge,
Deși eu încă-l mai aștept.
Te-ai rătăcit prin tainic gând
Și ai uitat că mai exist,
Grăbită te-am văzut plecând
Și de-atunci sufletul mi-e trist.
.......................................................
Acum sunt dus în veșnicie,
Eu cu speranța am murit,
Nu mi-ai dat iubirea mie,
Și pân' la moarte-am suferit.
poezie de Răzvan Isac (27 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scântei de povești
Câte stele am
înălțat din scrum
ce arde în mine
cu înțețiri de vânt
în gând
în scântei fluturi
nu am cum
să știu acum
când voi fi intuneric
o să-mi povestiți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am dat seama, prea târziu
Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viața am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Și m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenușă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viața nu mi-am mai pierdut
Și-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învățat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubești,
Fericire să-mi dorești.
Viața vrei să ne unim
Și-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma știu.
Mi-am dat seama, pre târziu.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.