Am uitat că...
Amintirile din grinda veche
tânguitor gem.
Că-n brațul lumii tale
nopți ard aprinse
că dor gândurile
și simțurile răscolesc
galben de soare.
Că ape albastre sculptate
prin lacrimile irișilor tăi
cu toate culorile strigă
stai.
Am uitat că...
smaraldul arde negru
zdrobindu-mi inima.
Am uitat...
căminul nopților noastre
jăratec în nebunii.
Am uitat...
amintirile mele albastre
tavernă unde lavița iubirii
stă cu licori care desfată.
Am uitat...
unde lumina cărărilor
de trecut m-au înghesuit
la poarta sărutului
de unde m-am ales cu un ciob
de buză răscolită.
Am uitat...
ulița din buzunarului meu
prăfuit și gol
reflectat în asfaltul lucitor
... de acasă.
Am uitat că...
sunt ca o carte deschisă
spre trecut unde am rămas
în memoria bunicii
fără să știu că mai exist
că sunt cărare în prag de casă.
M-am uitat în...
masa de lemn și-n piatra naturală
în râu... apă de izvor... căruță... cal
munte deal și vatră cu jăratec.
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre sărut
- poezii despre simțuri
- poezii despre sculptură
- poezii despre negru
- poezii despre nebunie
- poezii despre munți
- poezii despre lemn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.