Noapteo
noapteo, cântă-mi cu stele acum
când filozofia nu mai este pe masă
și câinele refuză lătratul lângă casă.
hai cântă-mi doar cu stele
și rămâi în cerc pe un butuc pe care stă luna
și cele câteva înfricoșări ale mele.
ia-mi luna de pe față!
refuz să fiu aprins și văzut când sărut
țărna umbrei mele
ori amintirea răsturnată pe fila toamnei târzii;
te rog ia-mi luna de pe față,
asta fă-o mai întâi!
hai dă-mi mâna acum!
o joacă să începem,
pe după timp, vise și poezii...
de harnicul sunet al zadarului noi vizavi.
ai grijă cum strângem fluida iubire între noi
am putea neca oricând ispita de a fi
și strigătele laterale
când povestii noastre se împreună,
de se sperie degetul captiv inelului de cerneală
și încoronat de tăcerea nebună.
hai cântă-mi cu stele!
dă-mi mâna să ne jucăm
pe un vers ce ne înconjoară țarc
până când pe masă voi găsi iară filozofie
și o șoaptă alungată de pe o coapsă arc.
te rog noapteo, apropie-te, vino-mi și mă atinge,
de aspirații eu atârnat, mi-e teamă prelungă,
că ș-o aripă de fluture acuma m-ar învinge.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Savin. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.