Romanţă

Când becurile-n parc s-aprind
Iar luna plină le zâmbeşte,
Îndrăgostiţii pe alei
Îşi spun a dragostei poveste.

La un copac cu frunză plină,
În umbra lui ei se opresc,
Se-mbrăţişează fără milă
Şi în tăcerea lor vorbesc.

Îşi spun cuvinte neauzite,
Simţite în adâncul lor.
Cu mângâieri nemărginite
Sporesc al dragostei fior.

Dar ani trec. Şi trec de-a valma.
Iar dragostele se repet'.
De-o dată se trezesc: e toamna!
Şi-atunci încearcă un regret.

Regretă tot ce-a fost în viaţă:
Iubire, dragoste, fior,
Că n-au ştiut să preţuiască,
Ce le-a fost dat să fie a lor.

*
* *
Voi tineri ce m-aţi ascultat,
Nu aşteptaţi vremea să treacă.
Luaţi din viaţă când vi-i dat,
Că cea trecut, n-o să se-ntoarcă.

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să pun doru-n cuvinte

Cum să pun doru-n cuvinte,
Dacă totu-n jur mă minte?
Cum să spun dorului dor,
Dac-a fost prea călător?!

Cum să spun: dor de iubire,
De-ai dat bici în fericire?!
Cum să spun: mi-e dor de viaţă...
Dacă n-a fost decât piaţă?!

Cum să spun: mi-e dor de tine,
Dacă n-ai fost lângă mine?
Cum să spun că doru-i bun,
Când sădeai numai venin?!

Cum să spun: amor curat,
Pe când tu erai plecat?!.
Cum să spun: dor împlinit,
Când iubirea n-a rodit?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul adoratului

Trăind al dragostei fior,
Nicicând la pieptu-ţi nu mă tem.
Alergi de câte ori te chem,
Cum dus de vânt aleagă-un nor.

Ca rimele unui poem
Tu mă iubeşti, eu te ador.
Trăind al dragostei fior,
Nicicând la pieptu-ţi nu mă tem.

Te-aştept ades, tânjind de dor.
Niciun desferecat blestem
Rostit de-un zeu împilător,
Nu ne-o umbri când radiem,
Trăind al dragostei fior.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murit-a luna

Murit-a luna de singurătate,

Căci stele toate câte-s sus pe cer,

Le-am adunat, în dar să ţi le-ofer,

În semn de culpeşă complicitate,

La o iubire cum n-a fost vre-odată,

Şi nu va fi pe-al dragostei ogor,

Cât stele fi-vor, libere în zbor,

Să-şi facă luna plină aliată,

La viclenita taină a iubirii,

Ce-n lanţuri leagă pe îndrăgostiţi,

Spre-ai face pe vecie fericiţi,

După străvechi cutume ale firii...

Ţi-am pardosit, cu generozitate,

Bordeiul dragostei cu mii de stele,

Şi singură pe boltă, fără ele,

Murit-a luna... de singurătate...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă pentru părinţi

Niciodată n-am să uit
Satul în care m-am născut,
Părinţii care m-aşteaptă
Cu lacrimi în ochi la poartă.

Întotdeauna am să vin cu drag
Să vă trec al casei prag,
Să vă-ntreb ce aţi m-ai făcut
De când eu nu v-am văzut?

Să vă spun că-s fericită
Şi de soţul meu iubită,
Şi de a mea fetiţă care
E gingaşă ca o floare.

M-aţi crescut, m-aţi legănat,
De multe ori m-aţi iertat,
Aţi făcut cum aţi putut
Să-mi daţi în viaţă ce am vrut.

De aceea azi vă mulţumesc
Şi tot ce-i bun în viaţă vă doresc,
Vă sărut mâinile trecute,
De muncă bătătorite.

Dragă mamă, dragă tată,
Vă mai spun încă odată,
Cât pământul m-o ţinea,
Pentru voi oricând mă voi ruga.

Iar dintre noi de veţi pleca
Şi atunci mă voi ruga,
De păcate iertaţi să fiţi
Că destul aţi fost munciţi.

poezie de Felicia Niculina Lămăşanu
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Pe lângă plopii fără soţ,
Când trec e-o linişte deplină,
Pe boltă, ghemuită boţ,
Abia luceşte, luna plină.

O stea dintr-un vârtej de foc,
Trimite lacrimi spre pământ,
Milioane-apoi se leagă-n joc,
Cuprinse de un farmec sfânt.

În gândul meu pătrunde-o rază,
Iar ochii mei spre ceruri suie,
Pădurea fermecată lăcrimează,
Mi-l amintesc; a fost, şi-acuma nu e.

Sub mângâieri luceferiene lacul plânge,
Trece o lebădă duios plutind pe ape,
În noapte, luna sa-mbrăcat în sânge,
Freamăt de codru se aude tot mai des, tot mai aproape.

Seara pe deal, la foc doinesc păstorii,
Un bade spune o poveste,
Iar noi acum, în preajma sărbătorii,
Gândim la cel ce-a fost şi nu mai este.

"Cobori în jos" răsună iarăşi în ecou,
Scrisori după scrisori trimitem către tine,
Azi eşti al României drag erou,
Luceafăr blând din zările senine.

poezie de Marius Alexandru (14 ianuarie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima din toamna

De cand n-am stat in ploi de vara
Nu stiu nici eu, nici ploaia de afara
Acum e toamna si pe strazi cad grei
Picuri marunti eterni pe friguroasele alei.

Cu lacrima una se fac cand zboara
Si se aseaza pe aleea ce odata-n vara
A sustinut alti picuri ce cadeau pe buze
Si mai apoi se revarsau ca niste muze.

Doar eu si ea cunoastem ce a fost odata
Intre baiatul ce iubea la nebunie-o fata
Si eu cunosc ce-a fost si ce nu este
Intre baiat, alee si fata din poveste.

Aleea vrea sa-mi mangaie obrajii reci
Eu o opresc si-i spun cuvinte seci
Caci ploaia de afara ma indeamna
Sa nu o las sa-mi fure lacrima din toamna.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste la prima vedere

Pe cărarea veche
Trec câte o dată
Cu speranţa vagă
De-a te întâlni
Ne cunoaştem parcă
De o viaţă întreagă
Neavând puterea
De a ne vorbi.
Prin albastrul moale,
Liniştea se adună
Şi prin diafanul
De apus vegheat
Ochii tăi de aur,
Ochi de zână bună
Când aprind în mine
Un ecou ciudat.

Dragoste la prima vedere,
Cine-ar fi crezut?
Să iubesc cu atâta putere,
Ca la început.

Că mi-a fost târzie
Întâlnirea în vreme
Şi târzie clipa
De-a ne fi văzut,
Pe cărarea veche
La răscruci de vânturi
Numai timpul ştie
Ce e de făcut.
Amintirea vie
Mai trăieşte încă
Aş da ani din viaţă să te regăsesc
Ne cunoaştem parcă
De o veşnicie,
De o veşnicie
Parcă te iubesc.

N-o să afle nimeni
Poate niciodată
Poate niciodată
N-am să te-ntâlnesc.

Aş da ani din viaţă
Să te am alături,
Să îţi simt făptura,
Să-ţi spun te iubesc.

cântec interpretat de Ilie Micolov, muzica de Ilie Micolov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei?

Mi-a trecut ceva prin minte. Multe-mi trec, si mulţi rămân,
tu eşti unul dintre ei.
N-o să-ţi mai vorbesc de mâine. O să-mbrac rochii cu flori
şi-n urechi îmi pun cercei.
Iar de-mi apari înainte, voi privi în altă parte,
ca să nu vezi ochii mei,
Că de drag si de plăcere când ţi-oi zări încruntarea,
vor fi plini de lacrimi, ei.
Şi-o sa trec pe langa tine, cât de iute voi putea
că de frica dragostei,
Inima o s-o ia razna şi-o s-o audă toţi drumeţii.
Să mă opresc, mai bine? Vrei?

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea spune multe

Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în şoaptă n-am cum să-ţi vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Şi timpul stă pe loc atunci când te privesc,

Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Şi n-am la nimeni să le dau,

Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Şi stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu ştiu eu să le rostesc,

Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aş putea să-ţi spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng la fel ca voi...

mă împrăştii în cuvinte
şi m-adun şi iar m-adun,
multe nu le ţin nici minte,
se ard seci şi fără scrum,
dar m-apucă câte-o dată,
să le chem să-mi fac*- un vers
şi atunci aşa pe-o pată
câte-o poezie ţes...
nu-i minunea de pe lume,
e cum e, e nu ştiu cum,
e ceva ce n-are nume,
e din mine, e de-acum

mă împrăştii câte-o dată
şi chem luna şi-i şoptesc,
ea mă ştie ca o roată,
când cuvinte învârtesc
şi mă ştie singuratic,
doar cu ea eu mai vorbesc,
câte-o dată sunt apatic,
ea zâmbeşte, eu mocnesc
şi mă ştie din iubire
şi mă ştie din nevoi,
cu ea cad în amintire
şi-atunci plâng la fel ca voi..

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost un rob

Am fost un rob întreaga viaţă.
O ştii şi tu, cum ştiu şi eu.
O spun şi o repet mereu
Deloc jenant, cinstit, pe faţă.

Să mă ascund, îmi este greu
Că tare-mi face greaţă
Un om c-o inimă de gheaţă
Considerat drept ucenic lui Dumnezeu.

Pe-al vieţii caier ce mi-l torc
Am fost un rob desăvârşit
Căci n-am ştiut decât să-ntorc
Plăceri şi mulţumiri la nesfârşit.

Plăceri ce nu se mai întorc
Iar când va fi să mor, mor fericit
Că mor întocmai ca un rob,
De orice sentiment, lipsit.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi se face rău cobor

pot să vorbesc despre tine şi ziua
când port o haină grea
şi faţa se umple de nefericire
când te ştiu îngrămădit în celula inimii
ca ultimul ocnaş fără apă şi pâine
pot să te duc pe drumul de sare
unde trec căruţaşii beţivi
cu biciul pregătit să-şi lovească mârţoagele
obligate la numărarea pietrelor
ce intră sub unghii

pot să îţi spun cine am fost într-o viaţă anterioară
şi în altă viaţă
şi în toate vieţile pe care le-am primit să te întâlnesc
mereu ai venit prea devreme
încurcat în alte destine
umilit de aşteptare

pot să vin de câte ori mă vrei
cuminte
lipsită de griji
femeie şi atât

nu m-ai chemat niciodată cu adevărat

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti viaţă?

Unde eşti tu viaţă,
Prin care am trecut?
Întrebarea e isteaţă,
Iar răspunsul e ştiut.

Viaţa care a-nceput,
Tu nu ştiai ce este,
Atunci cândva demult,
Credeai că e poveste.

Acum bătrân fiind,
Când ai văzut ce-a fost
Observi că doar trăind,
Viaţa are rost.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţeam că-s plină de păcat
când bangul inimii bătea...
cu fiecare clipă dragostea ardea
spre infinitul ce părea deja jucat.

Memoria îmi joacă feste iară,
nu ştiu dacă iubeam doar ce aveam
cu siguranţă însă, nu jucam
la poker aşteptări de gară...

Şi Doamne, ce stingher iubeam să mor
în tine şi în noi, tăcerea doare acum
sunt amintiri acoperite de magie, scrum
papirusul iubirii este, fără de fior.

Şi-s plină de atâtea urme de iubire
de vânatai şi cearcăne la suflet,
nu-i fericire de-o găseşti la outlet:
- Eşti viu dacă iubeşti, eşti nemurire.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

O poveste aş dori să-ţi spun
o poveste frumoasă, de-adormit copiii,
fără Feţi-Frunoşi şi Zmei,
ci o poveste simplă de iubire.

Sunt poveşti ce le-am uitat de mult,
altele nu se pot spune,
poveşti fără sfârşit şi început,
iubirea, doar iubire şi iubire.

Dragostea cu miros de fân
Când mugurul dădea în floare,
am să-ţi spun de ce a plâns
în povestea cu foi albe.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aţi vândut aseară pe ascuns

În lumea aceasta plină de minciuni,
Nu v-a păsat o clipă, prieteni buni,
Loialitatea mea n-a fost de-ajuns
Şi m-aţi vândut aseară pe ascuns.

Ajunşi cu orice preţ în ierarhie,
Aţi pus la cale-o cruntă mârşăvie
Şi în întunericul de nepătruns,
Voi m-aţi vândut aseară pe ascuns.

Am luptat alături, n-am privit cu ură,
N-am fost arogant, ori fără măsură,
V-am fost aproape, însă ca răspuns,
M-aţi vândut aseară pe ascuns.

Continui să lupt, asta mi-e deviza,
Deja-i dimineaţă, îmi prieşte briza,
O secundă-am fost în inimă străpuns,
Când m-aţi vândut aseară pe ascuns.

poezie de Alex Dospian (aprilie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!