Iubirea-i înălțătoare...
Iubirea-i înălțătoare
Cât ne-nveselim sub soare,
Cât udăm la rădăcină
Forma ei pusă-n lumină
Iubirea-i floare și nai
În credințele din rai,
Puse-n crucea răsucită
Într-o coastă învechită.
Ard în focul ei subțire
Clipe lungi de fericire,
Apoi cu îndemânare
Înzestrez fulgii de soare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Liniștea fără de stare
Liniștea-i înălțătoare
Cât ne-nveselim sub soare,
Cât udăm la rădăcină
Orice clipă cu lumină
Găsind sensul ei curat
Prin credințele din sat,
Puse-n crucea învechită
Fără urme de ispită.
Aduc din iubiri iubire,
Clipe lungi de fericire,
Tu vopsești cu-ndemânare
Liniștea fără de stare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-i poleită-n fericire
Iubirea-i poleită-n fericire,
Caută-n lumină împlinire,
În soarele ce veșnic a trecut
Inima cu sângele-n sărut.
Și aerul pe care îl respir
Prin porii dorului e mir,
Însemne de aleasă floare
Crescută-n deget de cărare.
Iubirea mea nu e ispită,
E din suflarea Domnului zidită,
Din zorii zorilor de pe pământ
Care ne ridică aripile-n vânt...
Iubirea-i poleită-n fericire,
Înălțarea ei e împlinire
În care-nsângerarea s-a născut
Cu buzele prelinse în sărut.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-i durerea tămăduită-n doi
Iubirea-i durerea tămăduită-n doi,
E pansată cu mângâieri în tăcere,
E dezinfectată cu sărutul din noi,
Cu inima ce curge duios, în plăcere.
Iubirea e casa din nou primitoare
De oaspeți cu chip îngeresc
Pe care țâțe cu lapte din soare
Sub crucea credinței îi cresc.
Iubirea-i durerea iubirii de țară,
De neam, de hotar și de glie,
De vorba maternă cea rară,
De jertfa din munți și câmpie.
Iubirea-i etalon când îngerul lași
Să zboare cu tine-n sufletul lui,
Cu tureatca săltăreață sub pași
Tămăduiți de mângâierea Domnului!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea pusă-n mărțișoare...
La-nceput de primăvară, deși mai este zăpadă,
Un simbol de fericire, cu doi franjuri, se arată:
Unu-i alb, altul e roșu, șnur prelung frumos s-anină
Pe-al tău piept, iubire sfântă, presărată cu lumină.
Două inimi rezonează, le dedic o poezie,
Cerurile se deschid sub aripi de gingășie,
Cântă sferele ascunse după razele de soare:
La mulți ani iubire sfântă pusă-n mii de mărțișoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecare de boala iubirii
Iubirea-i o boală de primăvară târzie,
Apare spontan, pe nepusă masă,
Te caută în flori și-n marea poezie,
Se tratează prin ieșirea din casă.
Iubirea-i o vară fierbinte, caniculară
Sau tomnatică, iubirea-i în aburii
Ochilor chemători ce te scot afară
Și-ți plantează-n inimă laurii
Învingătorului printr-un prelung sărut.
Iubirea-i un dor care măsoară
Pașii noului, mărețului gest plăcut
Care te-ngenunche, rapid și te doboară.
Dacă sprijinul vine din inimă târzie,
Învelită în tot ce-i mai frumos,
Apetisantul vis devine poezie
Boala se vindecă statornic și duios!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce povară ...
Iubirea e visul ce ți-e hărăzit,-
Te leagănă-n brațe în cântec șoptit.
Iubirea e soare trimis pe pământ,
În sufletu-ți arde purtată de-avânt.
Ca-ntre nicovală și crudul ciocan,
Aprinsă-i ca lava arzând sub vulcan.
Iubirea urnește și munții cu stânci.
Nu e o nălucă, nici basm pentru țânci.
Iubirea e spadă, iubirea e scut
Rănește fatală la modul acut.
O! Dulce povară, din miere și-amar,
Te pune în lanțuri când nici n-ai habar.
Iubirea e cântec, iubirea e dans,-
Să fie pereche plutește-n balans.
Iubirea e floare, iubirea e spin,
E viață iubirea, trăiește-o din plin!
Iubirea e stâncă în crucea urgiei
O cântă adesea poeții-elegiei.
Iubirea e mare, iubirea-i ocean,
A inimii undă ce nu curge-n van.
Iubirea e sânge fierbinte prin vene,
Alungă și tihna și somnul din gene.
Iubirea e fugă, iubirea-i popas.
De-ți tragi răsuflarea, își ia bun rămas.
Iubirea e cerul, iubirea e stea
Și plină, ca luna, e inima mea.
Iubirea e arcul, iubirea-i săgeată
Ce are ca țintă inima mea toată.
Iubirea-i balsamul atât cât ești viu.
Nu-i Fata Morgana dansând în pustiu.
Iubirea e gândul, iubirea-i ideea.
De vreți vinovatul, îl știe femeia...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-i adusă de îngeri, din cer...
Noaptea închide-mă-n inima ta,
Ziua ia-mă în zboru-i înalt,
Vopsește-mi dorința de-asalt
În iubirea sclipirii de stea.
Buzele noastre să cânte în zbor
Săruturilor năvalnice-n dor.
Prin inima ta, prin inima mea
Zvâcnesc întrebări și răspunsuri
Cu pante moi dar cu urcușuri
În încercări de flori de catifea.
Totul e farmec și totu-i mister,
Iubirea-i adusă de îngeri, din cer!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia iubirii
iubirea are ritmul cadențat sublim
se sincronizează cu străluciri de soare
aduna timpul muzicii în forul intim
deschide inima prin petale de floare.
iubirea-i ca oceanul vast, diamantin
valuri impetuoase invadează țărmuri
se regăsește în magia sfântului Valentin
face să răsune formații de alămuri.
iubirea-i universul ce ninge frenezii
rapsodii de suflet ajung până la stele
trece cu anotimpurile prin pure curtoazii
logodne și nunți vibrează în castele.
iubirea inventează minuni și fantezii
transformă sentimentele în imortele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustul anafurei
În lanul cu valuri de grâu
Foamea doboară macii în floare,
Copiii prind pește în râu
Cu nadă din turtă din soare.
Cerșetorii pun inima-n palmă
Și primesc solzii, chiar cântă,
Vocea lor se-nalță din sudalmă
Într-o melodie de sorginte sfântă.
Pâinea se consumă bob cu bob
Sub miros frumos de levănțică,
Un rege se înalță dintr-un rob
Când e sătul în lumea asta mică.
Oamenii sub crucea de lumină
Își învelesc iubirea în credință,
Anafura e cer din marea tină
Când e gustată cu-a inimii dorință.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de Sfânta Maria Mică
Marie, Marie, Marine, Marine
Ziua voastră începe cu mine,
Împărțim totul cu bune și rele
Date de Domnul din tină la stele.
Câmpie de flori sub pașii grăbiți
S-aveți, în crezul iubirii în veci să trăiți,
S-aveți sănătate, rod în gânduri bune,
Să vi se împlinească dorințele străbune.
Să-i înălțați Preasfintei Maria Născătoare
Crinii purității spre razele de soare,
S-o slăviți prin rugi și prin credință,
Smeriți sub crucea sfântă să aveți voință.
S-aveți răbdare-n toate Marie și Marine,
Lumina ei ne-aduce în suflete doar bine,
Pacea și iubirea-i pavăză orișicând
În tot ce stă-n puterea noastră pe pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne pitim să visăm
Într-o zi am spart cu inima o alună,
Înăuntru era zâna frumoasă, deșteaptă și bună.
Am ajutat-o să pășească lângă mine în lume,
M-am rugat la stele s-o mângâie c-un nume.
De-atunci îngerii îi spun Floare Albastră,
Face piruete fierbinți pentru inima noastră,
Ne promitem iubire sub soare, sub lună,
Apoi ne pitim să visăm într-o nouă alună!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul din Soare
Ești, sigur, născut dintr-o floare
ieșită din miez de lumină,
și dormi într-o pace deplină
cu toate, copile din Soare!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vibrația sufletului
Eu prețuiesc dreptatea
După cele ce am vorbit
Să îți spun ce am prețuit
Iubirea și deșteptarea
Sufletul din noi răbdarea
Cerul când e plin de stele
Vântul ce a duce mistere
Toaca strigă sărbătoarea
Distanța pământ și soare
Cel ce știe să iubească
Pe semeni să-i prețuiască
Iubind raza cea de soare
Tainica iubire inimă mare
Vibrația suflet cu galaxia
Îmi alină sufletul bucuria
Iubirea-i mare lună și soare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfabetul iubirii
iubirea-i taina clipelor nescrise
e cheia ce unește doi străini
ea nu trădează fluturii de vise
le curăță aripile de spini
iubire-ai ca o lebădă pe ape
ca naltul zbor al marelui condor
e lacrima ce picură sub pleoape
când rănile nestinse aspru dor
iubirea-i iarba udă-n stropi de rouă
zefirul ce-n timpane-l resimțim
miracolul cerescului când plouă
e dulcele și-amarul pân' sfârșim
iubirea-i curcubeul dintre nouri
e tot ce ne-nconjoară cât trăim
e micul vals al marilor ecouri
pe ringul ce-am ales să dănțuim
iubirea-i simfonia primăverii
e inocența soarelui din zori
e luna ce lucește-n pragul serii
pe-arcușuri lunecoase de viori
iubirea-i macul roșu dintre șine
ce nu se pleacă-n fața unui tren
e zumzetul destoinicei albine
ce zburdă peste lanuri de saten
iubirea-i răsăritul și-asfințitul
e zâmbetul din ochii de copil
e vraja ce cunoaște infinitul
polenul strălucind pe un pistil
iubirea-i anotimpul veșniciei
e-averea ce ades n-o prețuim
iubirea e liantul trăiniciei
e leagănul sortit să locuim
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lacrimă din întâmplare
Ți-am scris demult
într-o scrisoare
ce mult iubirea ta
mă doare
simțeam că totu-n jur
dispare
în mine se usca
floare de floare...
trecut-au luni
fără de soare
când nu vedeam
lumina-n zare
iar azi privind în urmă
mi se pare
ca prețul ce-am plătit
a fost prea mare
zile pierdute,
lacrimi amare,
pierdutele clipe
de sărbătoare
si viața mea era
doar clipe de-tristare,
iar dacă azi
când iar e soare
mi-e dor de tine
într-o clipă de uitare,
de scap o lacrimă
din întâmplare
să nu crezi că mai simt
acea iubire mare
e doar o amintire
de-un zâmbet trist
o-mbrățisare
că azi când te-am zărit
în gara mare
în ochii tăi
a răsărit o floare
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concepții
cred că poeții sunt gardienii lunii
îndrăgostiți de muze scriu opere de artă
legați de stele cu virtuale funii
sunt binecuvântați cu nobilă soartă.
pe aripi de vânt străbat galaxii
se umplu de lumină și culoare
ecouri magistrale noi profilaxii
se avântă frenetic spre soare.
primăvara timpurie a bătut la ușă
cu ghiocei în brațe cu brândușe în piept
este mirobolantă cu zâmbet de păpușă
pregătește lumea cu un nou concept.
iubirea-i fermecată crează un rai
să tot fie viață și concerte de nai.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea nu-i un cântec...
Iubirea nu-i un cântec, ce-l cânți și îl sfârșești,
Ea îți domină viața și-ți cere s-o rodești
Așa, precum copilul ne crește din pruncie,
Se vrea și ea-ngrijită, cu multă dibăcie!
Iubirea-i dăruire, te nalță-n zări senine,
Ea nu cunoaște ură, dar cere prețuire!
Să nu o lași uitată ori mistuită-n ploi,
Alină-i geana dulce și crește-i raze noi!
Iubirea-i precum omul: de-i strâmb și înăcrit
Și fructul vieții fie-va nerod și necioplit!
Iar unde-i zămislire cu dragoste-n splendoare,
Mereu ea va renaște, va străluci la soare!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă de-mbrățișare
O clipă de-mbrățișare
Îmi aduce-n suflet soare
Și-mi adaugă la viață
Ochii tăi de dimineață,
Tandri și plini de lumină,
Trup din icoană divină,
Simt că anii se măresc
De când, floare, te iubesc
Și mai simt ca-mbrățișare
Dorul tău din depărtare
Așadar fii fericită,
Poezia mea iubită!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grație
Te-am căutat pe aleile vieții plină cu flori
Și am descoperit că ești rarisimă floare,
Mi-ai pus, ca o petală, surâsul în inimă,
Ți-am dăruit, simbolic, o rază de soare.
Mi-ai umplut visul cu farmecul tău,
Mi-ai mângâiat zilele pudrate cu lumină,
Mi-ai potrivit ochelarii la ochi
Ca să văd cum trec, pas cu pas, în rugină.
Acum ne pregătim să mergem împreună
Într-o călătorie fără destinație,
O să lăsăm ochelarii în iarbă copiilor
Să ne petreacă în rouă cu grație.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, supremul noroc
Niciodată, și nicicând, să nu fii ca lupul,
Iubește cu adevărat și sufletul, și trupul,
Iubește inima și visul de-nălțare,
Numai prin dăruire, femeia e o floare.
Ține-o la piept, mângâi-o cu săruturi,
Scoate la lumină, din stomacu-i fluturi,
Adu-i zâmbet în clipe lungi de fericire
Considerând că azi, oricând, ești mire.
Ea, este mireasa, lebăda, purtându-și gâtul
În unduiri universale ce străbat pământul,
Aduce-n cuibul sacru mii de jurăminte,
Copiii îngerași cu vise și aripi poleite.
Iubește cu adevărat, să nu fii ca lupul,
Iubește inima și sufletul, și trupul,
Iubește-ți jumătatea cu dăruitu-ți foc
Și ai să simți femeia supremul tău noroc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!