Până când îți vei putea articula durerea
nu-mi rămâne decât să visez la petreceri fistichii
în castele de piatră șlefuită așezate parcă în ciudă
la confluența dintre iluzie și deja-vu
muzica s-a retras în coloanele înalte și reci
iar orga pare un mormânt ciudat al unui zeu rătăcit
între caraiman și poiana soarelui
sau poate e doar un faraon în căutarea sfinxului
înainte ca acesta să-și găsească odihna din bucegi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.