Iar curg vise...
Iar curg vise, nu-n pustie,
Ne scăldăm în poezie.
Ne uscăm în amintiri,
Găsind rosturi, potriviri.
Semăn perlele-n scoică
Să te simți maică și doică,
Eu mă simt stâlpul de casă,
Vreau să urc zarea mănoasă
Să găsesc izvoarele
Un' se scaldă soarele,
Unde curcubeie noi
Visele urcă în doi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Strâng la pieptu-mi, de aseară
Doru-nvinge depărtarea,
Noaptea te aduce-n vis,
Perna somnului e zarea
Unde zborul ți-i deschis.
Luna urcă prin artere
Către-al inimii obol,
Unde dragostea se cere
A fi între noi simbol
De aceea mă simt bine
Când din vise tu cobori
Și te-nghesui lângă mine
Cu parfumul tău de flori.
Strâng la pieptu-mi delicat
Visul ce se desfășoară,
Sau te strâng neîncetat
Doar pe tine, de aseară?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub copacul plin cu vise
Sub copacul plin cu vise
Pegasul își mută carul
Limpezind în suflet harul
Prin poemele promise.
El nechează-n univers
Printre fluturi de cristale,
Dorurile-i stau în cale,
Epitete puse-n vers.
Vin copilele-nsetate
La izvoarele de foc,
Se scaldă, s-aibă noroc,
Printre stelele înalte.
Tu te-apropii doar de mine,
Mi te-așezi frumos la piept,
Mângâi pipa de poet
Și iei pegasul cu tine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
De ce răsare soarele?
De ce curg izvoarele?
Unde ne duce sfârșitul?
Unde este infinitul?
Soarele, de ce apune?
Unde pleacă-întreaga lume?
De ce viața se sfârșește?
De ce pământul se-învârtește?
Sunt întrebări la care,
doar timpul poate da,
răspuns la fiecare.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Așa știu, ce vreau să știu
Nici nu știu ce vreau să știu:
Dacă raiul este viu,
Dacă iadul este trist,
Îndoielnic futurist.
Știu că raiu-i pe pământ
Și cu ploaie și cu vânt,
Și cu soare și cu miei,
Cu stoluri de porumbei.
Știu că stânca este stâncă,
Veșnic înspre ceruri urcă,
Finisează-n curcubeie
Tors de înger, de femeie
Cu ochii de căprioare,
Genele fluturi în soare,
Nasul fin ca un surâs,
Gura un izvor de râs,
Gâtul suplu, pieptul plin,
Cu rădăcini în destin,
Brațele-s pline cu flori
Unde m-ascund uneori.
Asta e femeia, eu
Sprijinul ei sunt la greu,
Muză mi-i și poezia
Cât trăiesc în România.
O sculptez pentru vecie,
În statui cu gingășie,
Așa știu, ce vreau să știu,
Raiul este prin ea viu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise pe zăpadă
Brusc se iau decizii contondente,
Visele se îndulcesc în fete,
Vârstele-n etaje aleargă după ele,
Le ajung doar cei mânați de stele.
Copiii mici le ating la călcâie,
Adolescenții doar în poezie,
Adulții le mângâie peste tot,
Bătrânii doar acolo, unde pot.
Fiecare-i cu inima- altar,
Unii au fler, alții n-au habar,
Unii au bani, nu au putere,
Unii chiar se lasă de plăcere.
Fetele se-ncântă, înduioșate
Adună îngeri și îi scaldă-n lapte,
Căutat de-o spaimă înspumată
Prefer să fac potecă în zăpadă.
Să las ca semn urmașilor urmași
Potrivirea miilor de pași,
În minciunile înscrise pe zăpadă
Visele le pun frumos să ardă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise... dulci
Intr-o floare de te culci
Îți doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aș înveli cu petale
Dulci ca frăguțele tale
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.
Culcă-te sub clar de lună,
Ține visele în mână
Și prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care știe-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu fruntea înclinată către Dumnezeu
Femeia înger, fire de mătase,
Cu fruntea înclinată către Dumnezeu
Coboară-n vis mlădie să descoase
Binele de presupusul greu.
Apare luna plină printre nori,
Fulgerele cruce fac în cer,
Tunetele pun nectar în flori,
Zarea se-nroșește în mister.
La sânu-i încă doarme pruncul mic
Și el visează lumea ce va fi
Mai luminoasă, Doamne, înc-un pic
Unde în credință vom trăi.
Soarele apare la fereastră
Punând la vise roata de trăsură
Unde-un cal cu coamă-albastră
Zboară-n juru-i cu zăbala-n gură.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și doar un vis...
În lumea viselor trăiesc,
Respir cu aerul de vise,
Pe-un nor de vise-ncet plutesc
Spre visul ce m-ademenise.
Un vraf de vise răsfoiesc
Și-not în marea cea de vise.
Prin vise-ncerc să te găsesc,
De dor mi-s visele cuprinse.
Dar visele nu-ncetinesc
Din vise să mai nască vise:
Și doar un vis, un vis ceresc,
E visul vieții noastre scrise...
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe fericite
Val de ape, vârf de munte
Netezesc priviri de stea,
Între clipele mărunte
Inima-mi e-n umbra ta.
Cântă valul, zarea cântă,
Buzelor tale se-nchină
Poezia-n rimă sfântă,
Forma pură de lumină
Val de ape, buze dulci
Netezesc și visele,
În inima-mi de te culci
Tu cu toate stelele.
Nu adorm, adun din ape
Lebedele cu mult drag
Și din munți aduc aproape
Raze dulci fixate-n prag.
Iată, asta-i fericirea
Clipelor ușor mărunte,
În ea se scaldă iubirea,
Spuma mării, sus, pe munte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul meu își spală urma
Pe sub cerul ceruit să nu curgă ploile,
Păsările scurmă zarea să mângâie zorile,
Gândul meu urcă în flăcări pentru-o iubire stabilă,
Are vreo cinci pumni de ani dar visează că-i copilă.
Sfânt mi-i sufletu-ncercării, chiar îmi șoptește ceva,
Să mă știe lângă dânsa, deși are gura rea,
Mâna mea doarme în sânu-i într-o prelungită noapte,
Eu visez, și ea visează, că mâncăm stele cu lapte.
Dorul meu mai trece zarea pe unde vin ploile,
Lacrimile ei ascunse îngroașă puhoaiele,
Păsările scurmă-n urmă cuiburile părăsite,
Gândul meu își spală urma cu noile lui ispite.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, te rog....
vino, te rog, vino la ceas de seară,
e ușa larg deschisă, te chem a câta oară,
e camera pustie și focul nu mai arde,
e timpul mort în casă doar ceasul iarăși bate,
e frig, e cald în mine, mă ard văpăi de dor,
mă arde a ta privire, mă simt răvășitor,
mă ard ca lumânarea și mă topesc pe jos,
mă-nghite-ncet pământul cu dorul meu spumos
vino, te rog, când soarele răsare, când luna se ascunde,
când noaptea cea pustie fugită îi oriunde,
e ziua plictisită, așa mă simt și eu,
te-aștept tăcut în prag, îmi este tot mai greu,
e soarele pe sus, e soarele pe jos,
îți caută și el pașii din mersul drăgăstos,
îți caută o lumină pe-o rază-n alb lăptos,
cu strălucirea arsă în tot ce-a fost frumos.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe ce tărâmuri...
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde fiecare fărâmă de timp doare.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde nu mai strălucește soarele.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde visul tău moare.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde ruga fierbinte nu mai are ascultare.
poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
De când se înfruptă lumea cu iubirea și destinul,
De când sufletu-i cămașă pe măsuța mântuirii,
Gustăm din dulcea miere și pe măsură pelinul
Și într-o simțire pură nu dăm șanse prețuirii.
Sufletul îmbrățișării este stâlpul vieții noastre,
Din el curg izvoare multe cu argintării albastre,
Hai să ne iubim o clipă printre flori și pe sub stele,
Împlinirea, fericirea, s-aibă ce-i magic în ele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licori din struguri de fluturi
Beau pe-ascuns din strugurii de fluturi
Botezați în Clopotul lui Gauss,
În hora mare sunt meteorit,
Lunec în lumina din Pronaos.
Diformă-i încercarea vieții-n rod,
Cerul coboară-n câmpul cu belșug,
Izvoarele de grâu în aur curg
Sub tainele știute doar de plug.
Un lăutar lăuntric trece-n trup,
Cântă-n prichiciul de vise și dor,
Culorile dispar și fluturii
Vin în iubirea pentru care mor.
Beau pe-ascuns din struguri și speranță,
Viața-mi pun în inima de fier,
Sunt meteoritul care simte
Că locul meu e-aici și nu în cer!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâs cu vise șterse
Femeia atrăgătoare este și bună, și deșteaptă,
Cu un surâs sublim în poartă te așteaptă...
Te ia de mână, te duce, îmbrățișându-te, în casă,
Te-mbracă în vise, te-așează la masă...
Îți spune povestea iubirii ce crede în ea,
Te convinge că-n inimă poartă o singură stea...
Că-n cerul din curte ești îngerul ce steaua-i culege
Și surâsul superb cu vise i-l șterge!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de m
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina caldă
Lumina caldă ochii scaldă,
Floare de iris într-o haldă,
Urcă atletic printre stânci,
Se scaldă-n izvoare adânci,
Zboară cu fluturi-n stomac,
Pătrunde noaptea peste prag,
Intră în vis și voinicește
Îmbrățișează și iubește.
În raza ei suntem parfum,
Urme lăsate-n praf de drum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai spune ceva...
Mai spune ceva, mai spune
O glumă-n momentele bune,
Vreau clipa fericirii minunată
De lacrimi curate crestată.
Vreau dezrobirea din vise
În himere de zboruri aprinse,
Vreau furia de dor, descompusă,
De-un înger pe buze adusă.
Vreau să-mi salvezi ocna-nserării
Prin iubirea din roua așteptării
Când inima fericită, ah, spune:
Ne topim în clipele bune!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare neuitării
Lacrimile sunt amintiri de lămâie albastră,
Zdrențuite otrăvuri intrate în iubirea noastră,
Aștept târziul să mă ferice sub coaja de pământ
Unde adormirea-i mormânt lângă mormânt.
Te-am iubit cu disperarea patimii iluzorie,
Orgoliul inimii desena pulsuri în vise de glorie,
Acum cercetez trecutul de lămâie-albastră
Și râd la floarea din neuitarea noastră!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de stea
Cad tencuieli din cerul plin de stele
Pe răsăritul meu de dealuri și vâlcele,
Unde florile s-ascund la tine-n sân
De când iubirii veșnic mă supun.
Cuvintele-s rostite în geamul singuratic
Pe unde iese-n lume mânzul meu sălbatic,
Aleargă-n gândul lui fierbinte și dulceag
Ca fulgerul pe-o dâră de amintiri în prag.
Tu îl aștepți s-alerge sub așternut de lună,
Să cânte ne-ncetat la a iubirii strună
Până cenușile din tencuieli cerești
Se transformă în stele și povești.
Mă cheamă netezirea zvâcnirilor dorite,
Sângele pulsează în curcubeie sfinte,
Îmi pui iubirii aromă în cafea,
O sorbim fierbinte în propriu-i miez de stea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejarul așează stele-n ramuri
Stejarul-n zare așează stele-n ramuri,
Bucuria lui aprinde Pegașii în hamuri,
Un tren de vise trece prin crengile uscate,
Vântu-naripat despică rodii coapte.
Un fluture recită în zboru-i o baladă,
În ochii tăi se-nalță iubirea, vrea să ardă,
O horă-n jocul vieții începe pe tăcute,
Stelele din ramuri vor să ne sărute.
Acum stejaru-i steaua ce adună stele,
Privite-n orizont doar frunzele sunt vele,
Zarea e oceanul de mare bucurie
Unde pe valuri nalte se naște poezie.
Tristețea ce apasă e șlefuirea fină
A stelelor ce-aduc prin raza lor lumină,
Eu ca stejar le sting, tu ești steluța pură
Ce în veșnicie cu un sărut se fură!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!