Împlinire

De când se înfruptă lumea cu iubirea şi destinul,
De când sufletu-i cămaşă pe măsuţa mântuirii,
Gustăm din dulcea miere şi pe măsură pelinul
Şi într-o simţire pură nu dăm şanse preţuirii.

Sufletul îmbrăţişării este stâlpul vieţii noastre,
Din el curg izvoare multe cu argintării albastre,
Hai să ne iubim o clipă printre flori şi pe sub stele,
Împlinirea, fericirea, s-aibă ce-i magic în ele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de împlinire

De când se împacă lumea cu iubirea şi destinul,
De când sufletu-i cămaşă pe măsuţa mântuirii,
Îmbrăţişăm dulcea miere şi pe măsură pelinul
Şi într-o simţire pură nu dăm şanse preţuirii.

Mai îmbrăţişăm absenţa celui drag imaginar
Şi-n galopul clipei mute vrem să fim ca un stejar,
Dar suntem firavi şi iată nici nu ştim să ne iubim,
Vedem clipa o răsplată şi în ea vrem să trăim.

Biciuim visu-mplinirii pe pământ unde-i destinul,
Eu bărbat şi tu femeie alungaţi din dulce rai
Întâmpinăm lucruri sfinte vrând să-nlăturăm pelinul
Care curge în sărutul plin de-al mierii dulce grai.

Sufletul îmbrăţişării este stâlpul vieţii noastre
Din el curg izvoare multe cu argintării albastre,
Hai să ne iubim o clipă printre flori şi pe sub stele,
Împlinirea, fericirea, s-aibă ce-i magic în ele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri în surdină

Am avut şi mai am încă
Inima-n aprinse stele
Şi iubirea, ca poruncă,
Păşind tainic printre ele...

Tu-mi apari zâmbind în cale,
Mă descânţi cu flori albastre
Culese din deal, din vale,
Unde-s dorurile noastre...

Multe flori vor fi, coroană,
Peste trecerea deplină,
Vântul va spori în iarnă
Amintirile-n surdină!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubim

Când iubim, să tot iubim,
O clipă să nu-mbătrânim,
Să ardem, lavă de vulcan,
Care erupe an de an,
Să fim ca florile de mai,
Ca doinele puse pe nai,
Să fim ca norii purtători
De curcubeie şi comori.

Să fim profunzi, senini şi buni,
Pe fluturii din piept stăpâni,
Să le dăm drumul ca să zboare
Când în privire avem soare,
Avem virtutea în putere
S-aprindem stele efemere
Căzute-n flori, făcute pat
Într-un ascuns, flămând păcat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori, pupici, îmbrăţişări...

Flori, pupici, îmbrăţişări,
Mâncare şi băuturi
Aduse din multe zări,
În zori borş şi murături...

Unii stau şi povestesc,
Alţi-n dans se-ntrec mereu,
Numai eu îmbătrânesc
Şi vă spun, nu-mi pare rău...

Am avut şi mai am încă
Inima-n aprinse stele
Şi iubirea mi-i poruncă
Păşind tainic pe sub ele...

Tu-mi apari zâmbind în cale,
Mă descânţi cu flori albastre
Culese din deal, din vale,
Unde-s dorurile noastre...

Multe flori vor fi, coroană,
Peste trecerea-n plăcere,
Vântul va spori în iarnă
Amintirile-n cădere!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica îngrămădire

Când era ferice se strecura printre flori,
Cânta la unison cu viaţa de mii şi mii de ori,
Ţinea curcubeul în juru-i drept centură,
Se bucura imens de tinereţea-i pură.

Zvâcnea din somn cum cumpăna fântânii,
Nu se lăsa învinsă de braţele furtunii,
Se legăna rotund în zborul către ceru-nalt
Şi-n valurile mării făcea câte un salt.

Se maturiza osos în fiecare clipă,
Purta iubirea sincer în veşnică aripă
Şi îşi dorea în ritmuri ancestrale
Să statueze luna şi stelele în cale.

Bătrâneţea-o prinse în voaluri de parfum,
În miere aurie pe lungi poteci de drum,
Îşi dorea să se strecoare ritmic printre flori:
Da-i mică-ngrămădire, de-ţi vine ca să mori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presară-ţi buzele...

Presară-ţi buzele cu rouă de stele,
Cu miere pură din dulcele alint
Şi vom trăi o noapte şi o viaţă
Iubind cu preţuire în farmec nesfârşit.

Presară-mi cu săruturi inima din mine,
Revarsă-ţi iubito plăcerile trupeşti
În sâni, în focul care arde-n noi
Şi vom trăi sub stele minunile lumeşti.

Presară-ţi buzele cu aripi de fluturi,
Mângâie-mi fruntea atinsă de vis,
Iubirea ţi-o dărui, te rog să mi-o dărui
Cât flacăra vieţii uşor ne-a cuprins.

Presară-ţi buzele cu rima poeziei,
Cu flori, cu avioane, cu tot prin ce trăieşti
Şi nu uita c-o boală ne cuprinde:
Iubirea dăruită în cerul cu poveşti!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era într-o seară...

Era într-o seară-n asfinţit,
Când stele începeau s-apară,
Din al tău trup neprihănit
Mi-ai dat să gust întâia oară.

Buzele-ţi dulci, fagur de miere,
Am sărutat atât de lung,
Şi-acum inima mea tot cere
La a ta inimă să ajung.

Era într-o seară când noi doi
A noastre suflete am unit,
Spre stele-am pornit amândoi,
Şi printre stele ne-am iubit.

Ca doi luceferi strălucim
Pe înalta boltă albastră,
În veşnicie ne iubim,
Şi veşnicia-i casa noastră.

poezie de Răzvan Isac (31 decembrie 2014)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu eşti lângă mine

Când nu eşti lângă mine
Viaţa n-are sens,
E ca o poezie
Fără nici un vers.

N-am cui să-i spun o vorbă,
Să pun masa în doi,
Să ne iubim copiii
Aşa cum ştim doar noi.

Nu simt căldura sfântă
A iubirii noastre,
Nici câmpului nu-i ştiu
Întins de flori albastre.

Nu ştiu cum este lumea
Prin care toţi păşim,
Mi-i frică, Doamne, Sfinte,
Că repede sfârşim.

Nu am simţit stelarul
În patul meu de vis
Decât hoitarul negru
Ce-n gheare m-a cuprins.

Aş vrea în primăvară
Înfloritori, cu dor,
Să fim o veşnicie,
La sânul tău să mor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor cu steaua noastră-n dinţi

Destinul şi-a făcut aşternut în inima mea,
Deschide-i uşa, uşor, şi vei primi o stea,
Lasă-te în braţele lui pe canapeaua de vis
Şi-ai să rămâi cu sufletul spre lumină deschis.

Vei fi frământată ca lutul în plin meşteşug
Să iei forma statuii cu sânii-n belşug,
Vom arde-n pojarul iubirii cu tente albastre
Pe câmpul ascuns în privirile noastre.

Vom flutura sentimente măreţe-ntre noi,
Vom clădi eternitatea-n aripile moi,
Ne vom înălţa din pământ către cer
Printr-o cupă de aur cu urme de fier.

Vom ocupa izvorul purităţii prelung,
Rodiile toamnei le-om cizela-n amurg,
Vom filtra gândirea de schisme nedorite,
Ne-om îndulci sărutul cu miere în clătite

Ţi-oi săruta ascunsul în pulbere de flori,
Vom bea cafea amară din stele şi cicori,
Copii moştenitori vom dezmierda din burtă
Sub crucea Bobotezei înfiptă într-o turtă.

Mii de aşteptări ne vor culege clipa
Destinul îşi va pune în inimă aripa
Şi va zbura cu steaua noastră-n dinţi
Cât mai profund în cerul părăsit de sfinţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel cu lapte şi miere

Lapte şi miere curg peste ţară,
Lumea se-ntreabă cum se poate
Hoitarii politici să-mpingă afară,
Prin simplu condei şi datul din coate,
Moneda făcută valută sprinţară
În bănci şi maşini şi palate,
Lapte şi miere curg peste ţară,
Lumea se-ntreabă cum de se poate.

****

E criza profundă, e criza amară,
Unii au luxul, alţii au moarte,
Ajungem aşa de ocară
Şi curge venin şi n-avem parte
De lapte şi miere în ţară.

rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analizând destinul

În decoru-apus de vreme
Spinii inimii gândesc:
Se poate în lumea asta
Singur să mă părăsesc?

Am fost doi într-o făptură,
Am fost vis, încununare
Şi de ziua ta îmi cer
Din necunoscut iertare.

Nu schiţez alte răspunsuri,
Nu-mi fac vizite în gând,
Rog poemele să-mi fie
Rătăcirea pe pământ.

Tu ai fost dulce ca versul,
Eu amar cum e pelinul,
În decoru-apus de vreme
Stau analizând destinul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ

În derivă sufletul naufragiază,
Lumea-i oceanul în care vibrează
Şi când e furtună, şi când e comoară,
Pusă-n palme pentru prima oară.

Un singur loc mă ţine ancorat
La pieptul tău fierbinte şi-ncărcat
Cu stele ce plutesc din cer în ochii tăi:
Cărarea amintirii din ascunse văi.

Poteca cea flămândă a iubirii noastre
Întinde stindardul din iedere albastre,
Ne pune leac în vise pentru trăinicie
Unde heruvimii cer sângelui moşie,

Cu iarbă verde, cu păsări prinse-n zbor,
Cu floarea fericirii ce-aduce vieţii dor,
Cu prinderea de mână şi intrarea-n joc
Să înălţăm derivei altarul de noroc.

S-avem vatră de jar în suflet şi în gând,
S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ,
S-avem sufletul sub candele aprinse
În iubirea scrisă prin fapte şi prin vise!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentativă

Ajuns un om în toată firea,
Îmbogăţit făr-de măsură
El a sperat, dorinţă pură,
De-a se-nsura cu fericirea
Şi căutându-şi ferm iubirea,
A oferit ca sinecură,
Mult aur, perle de cultură,
De-o să-i aducă împlinirea
Aflat-a însă, bossul Ghiţă,
Că şi-alţii-acelaşi lucru vor,
Iar când de ciudă fu "beat criţă"
Îşi zise dezaprobator
Că fericirea e-o zeiţă,
Iar el, un simplu muritor.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu-i târziu

Niciodată nu-i târziu să-mi fii aripă în zbor,
Să-mi fii clipă în clepsidra de rubin,
Să-mi fii cuibul meu de dor
Unde demn să ne iubim.

Niciodată nu-i târziu visele să le hrănim
Cu imagini printre ceruri asamblate,
Printre gânduri să doinim
În cuvinte fermecate.

Niciodată nu-i târziu să fim rază în sărut
Foşnitoare pe o fantă de lumină
Semănată-n ochi căzut
Într-o ardere divină.

Niciodată nu-i târziu visători ca să vibrăm
În dorinţe înfrunzite adunate în zidiri,
Până când pe flori crestăm
Inima cu amintiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece un semn...

Clipeşte senzual, clipeşte,
Ambiţiilor puse-n zbor,
Cu fericiri înalţă stilul
Plăcerii unui nou amor.

Zâmbetul ei este mirific,
Un trandafir rotat în piept,
O muzică de preamărire
Pe care pururi o aştept.

Pământul se topeşte-n sânge
Când printre flori e singurea,
Aprind în cer roua de vise
Să ard o clipă doar cu ea.

Trece un semn prin veşnicia
Iubirii ce nebun i-o port
Când mătură zăpada vieţii
C-o lumânarea pusă-n tort.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul vede, Domnul iartă

Crini şi trandafiri, flori multe
Râd privirii tale-n curte,
Dintr-un colţ ascuns, pe bune,
Eu te caut printre rune.

Tu zâmbeşti, la cine oare,
La un mugure de floare?
- Nu fi hoţ, te-am observat
Când te-ai strecurat prin gard!

Hai în casă, la răcoare,
Soţul e în depărtare,
Eu sunt singură şi mor
De dragoste şi de dor!...

Crini şi trandafiri, flori multe
Au ascuns iubirea iute
Şi fără nici un păcat
Raiul ne-a înmiresmat...

Eu te caut printre crini
Scumpă floare din vecini
Cu dragostea înfocată –
Domnul vede, Domnul iartă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul Pitic

Universul Pitic se roteşte-n celulele noastre,
Sângele-i oceanul în care se scaldă,
Gândurile sunt stele de suflet albastre
Ieşite din neuronii în formă de glastră.

Când fluturii bat din aripi în mişcare vioaie,
Universul se trezeşte în pragul iubirii,
Aleargă-n spaţiul infinit, electrizant îndoaie
Norul lui Oort şi-l toarnă în cupele-nnoirii.

Fericirea mi s-aşază la piept şi s-aprinde
Când tu-ţi speli sufletul în sângele meu,
Fulgerul gândului zâmbind mă surprinde,
Te ridic în braţe, te duc spre Dumnezeu.

Universul Pitic intră-n implozii fascinante,
Se aşază în lumânare sub crucea veghetoare,
Visul seducerii, patul nupţial îl asaltă, îl împarte,
Lăsând fluturii liberi, peste noi să zboare.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne odihnim o clipă pe o rază

Cai din pietre albastre cu aripi
Sparg doru-n copite pe loc,
Pe-obsesia timpului dorm
Cu arme de sânge şi foc.

Iarna respiră-n petale de flori,
Flăcări de rouă usucă pământul,
Inima ta m-a legat de vecia
Iubirii ce-nvăluie vântul.

Scriu pe-o hârtie-amintiri
Despre calul din pietre albastre,
În pielea lui îngerii dorm
Împreună cu gândurile noastre.

Nu obosesc s-adun de pe câmp
Stele de spice ascunse în vis,
Din mană renasc pentru tine
Intrând în Raiul de lanţuri cuprins.

O mână întinsă robeşte cuprinsul
Armelor de sânge strânse-n cojoc,
Tu îmi dai din timp felii de pâine
Suprapuse-n săruturi de foc.

Ne odihnim o clipă pe o rază
Pusă între ramurile înfipte-n cer,
Un stol de fluturi zboară în stomac
Descuind al inimii mister.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri ferecate

Pe trupul primăverii am altoit o melodie,
Inima ta pură cântă simfonii în câmpie,
Soluţie de zbor sunt numai privirile noastre
Arse de taine, de ascunse vise, albastre.

Am altoit dinţi în mărul rotund şi frumos,
În rană am pus lumânări să ardă duios,
S-au îmbrăţişat în inimă izvoarele cu marea,
Căprioara din tine prinde-n contururi zarea.

Privirea noastră are zaţ de feerică lumină,
Urma tristeţii este steag răsucit pe-o ruină,
Primăvara altoiul de sânge prinde muguri noi,
Purtăm cu demnitate o cruce amândoi.

Tainele cerului ard şi au ars în calusul robust,
Semnul îmbrăţişării prinde aripi şi gust,
Casa se clatină de zâmbete cald sacadate,
Trupurile noastre înfloresc în iubiri ferecate.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea albastră rostind

Ninge pe geamul deschis,
Tu ai pătruns pe fereastră,
Te-ai prefăcut, iubito, în vis,
Ai intrat în inima-mi albastră.

Fulgii s-au topit până-n zori,
În inimă ai culcuş de iubire,
Te port printre stele şi flori
Şi te înalţ icoană-n mănăstire.

Se-nchină la tine, prin mine,
Vecia ninsorii în stele roind,
Pe buze răsar cuvinte senine,
Iubirea albastră rostind!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!