Gândul meu își spală urma
Pe sub cerul ceruit să nu curgă ploile,
Păsările scurmă zarea să mângâie zorile,
Gândul meu urcă în flăcări pentru-o iubire stabilă,
Are vreo cinci pumni de ani dar visează că-i copilă.
Sfânt mi-i sufletu-ncercării, chiar îmi șoptește ceva,
Să mă știe lângă dânsa, deși are gura rea,
Mâna mea doarme în sânu-i într-o prelungită noapte,
Eu visez, și ea visează, că mâncăm stele cu lapte.
Dorul meu mai trece zarea pe unde vin ploile,
Lacrimile ei ascunse îngroașă puhoaiele,
Păsările scurmă-n urmă cuiburile părăsite,
Gândul meu își spală urma cu noile lui ispite.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre lactate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.