Cu fruntea înclinată către Dumnezeu
Femeia înger, fire de mătase,
Cu fruntea înclinată către Dumnezeu
Coboară-n vis mlădie să descoase
Binele de presupusul greu.
Apare luna plină printre nori,
Fulgerele cruce fac în cer,
Tunetele pun nectar în flori,
Zarea se-nroșește în mister.
La sânu-i încă doarme pruncul mic
Și el visează lumea ce va fi
Mai luminoasă, Doamne, înc-un pic
Unde în credință vom trăi.
Soarele apare la fereastră
Punând la vise roata de trăsură
Unde-un cal cu coamă-albastră
Zboară-n juru-i cu zăbala-n gură.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.