A fost o vreme...

A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.

A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.

A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.

A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.

Dar va fi o vreme si pentru noi,
Cand amintirile vor deveni strigoi,
Iar prezentul, iubirea mea, ni se va parea firesc.
Atat timp cat nu vei uita, ca eu
TE IUBESC!

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist cantec de dragoste

Numai viata mea va muri pentru mine-ntr-adevar, candva.
Numai iarba stie gustul pamantului.
Numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar,
de inima mea, cand o paraseste.
Aerul e-nalt, tu esti inalta,
tristetea mea e inalta.
Vine o vreme cand mor caii.
Vine o vreme cand se invechesc masinile.
Vine o vreme cand ploua rece
si toate femeile poarta capul tau
si rochiile tale.
Vine si o pasare mare, alba.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

ANCESTRAL?...

*
Ea te-a iubit...
A fost un vis?
Voi doi, aparitii
Ancestrale şi atemporale!
Nu, n-aţi fost vis,
Ati fost reali.
*
Ea te-a iubit...
I-ai fost iubirea iubita,
Iubirea dorita,
Iubirea coplexa,
Iubirea completa,
Absoluta, adorata,
Adevarata si cantata...
*
Ea te-a iubit... te-a iubit
Cand te alintai,
Cand o minteai
Cand radeai si citeai
Cand scriai si oftai
Cand visai, cand "vroiai",
Cand veneai,
Cand plecai si taceai
*
Ea te-a iubit...
Subit, a disparut.
Ca a pierdut
Ce-a pretuit,
Şi un trecut
Cum a stiut
Şi-ai vrut.

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cand in cand

eu te-as saruta mereu,
si te port in al meu gand
si te-as alinta mereu
tu poate doar din cand in cand

si esti dulce si usoara
ca s-o adiere de vant
te-as tine-n brate mereu iubito
tu poate doar din cand in cand

am sa te port in al meu suflet
in sufletul meu cel frant
si te-as mangaia mereu
tu poate doar din cand in cand

si te ador iubirea mea
chipul tau ce-l vad razand
am sa te iubesc o vesnicie
tu nici macar din cand in cand

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuni

Doresc sa fim onesti o clipa,
Îmi spui mereu:"sunt ocupată ",
Ori ai putea sa să recunoşti
Ca clipa noastr-a fost uitată.

Îmi spui mereu ca port o vina,
C-ai suferit la pieptul meu,
Ca-mi esti de o vreme o străină
E-un rezultat ce-apasă greu.

Degeaba scrii intr-o căsuţă,
Din cand in cand ca ma iubesti,
E inutil sa fii drăguţă,
Atunci cand sinceră nu esti.

Cum sa-mi explic ca juri iubire,
Si la o zi distanta-mi spui,
Ca dragostea e o prostie,
Ce poti s-o dai oricand, oricui...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniste

Liniste...
Liniste...
peste tot numai liniste...

Mi-e atat de bine aici langa liniste,
langa cerul adus, incovoiat ca un ram
peste inima mea, cand inima n-am,
peste cantecul meu, cand cantece n-am,
peste dragostea mea, cand dragoste n-am,
la marginea lumii, cand lume nu am...

poezie de Dominic Stanca
Adăugat de avallon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bradul...

Pentru prima si prima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier
intre radacini, era tare ger.
Tin minte ca se facuse seara.

Noi eram inca mici si boldei,
Abia ajungeam la genunchii bunului,
Si ne-au smuls din matca pamantului,
Cand ne-au luat de langa ai mei.

Apoi am crezut ca am murit,
Ne-am trezit mai dinspre amurg,
Mirosea a strugure-n parg,
Eram asezati tustrei lang-un dud vestejit.

Am crescut ceva vreme la geamul bunicii,
Pana ce, pe frate-miu l-au luat batui-ar aleanul,
L-au impodobit frumos, sarmanul,
La Nunta sa-l bata voinicii.

Dupa ceva timp apoi, pe soru-mea,
Au luat-o in casa, de Sarbatori,
Nu stiau copiii deh, ca la flori,
Frunza le pica de n-au apa din nori.

Iar Eu, pentru ultima si ultima oara,
Cand am simtit gustul rece de fier,
A fost cand un tamplar numit Soarta,
M-a luat si m-a facut Poarta.

Acum dau umbra drumetilor insetati,
Si-i apar de ploaie cand ploua,
Si-n noptile calde cu luna noua,
Ascund saruturi june de-amorezati.

Pe sub mine trec si cei
Ce se duc sa se-astearna,
Si tot mie, Colinde imi canta din drum,
Colindatorii in iarna.

Pe sub mine trec petrecand nuntasii,
Plecati cu-n sarman nepot de-al meu, dupa mireasa,
Si tot pe sub mine aduc pruncul in Casa,
Nepotii, bunicii, finii si Nasii.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai fost...

Mi-ai fost Foehnul si ispita,
In zorii Primaverii, linistiti,
Cand ei purtau pe solduri cosuri,
Cosuri imparfumate, de ghioceii dulci.
Mi-ai fost un vant cald si uscat,
Ce mi-a atins iute, privirea,
Cand irisii mei orbi dormeau,
Sub pleoape moi, atat de linistiti.
Mi-ai fost ispita zi si noapte,
Cu pasi marunti, si mincinoase soapte,
Cand inima imi suradea ascuns,
In fata Soarelui, si-a Lunii mandre.
Mi-ai fost Foehnul ce-ai nascut,
Dorinta-n suflet, sa te cheme,
Sa-mi lasi din palme mangaiere,
Si o scanteie-n ochi, din dragoste.
Dar, nu a fost asa cu mi-am dorit!
Mi-ai fost ispita dulce si amara,
Un aer ce da foc si-apoi dispare,
Lasand in urma, aceste triste versuri.

poezie de Adelina Cojocaru (8 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

As vrea

As vrea sa nu mai fie lumea asta atat de rea
As vrea de as putea ca visul meu a l vedea
As vrea sa fi a mea,, tu cea mai frumoasa ca o stea
As vrea cumva ceva a se intampla

As vrea la usa mea faptura ta a aparea
As vrea sa ma mai hranesc cu privirea ta
As vrea sa mai gust dulceata ta
As vrea ca palma ta sa mangaie fata mea

As vrea doar un minut de s ar putea
Sa te aud cum spui As vrea
Ai fost singura fiinta din viata mea
Care reusea sa mi vindece toata fiinta mea

Doar cand ma privea
Doar cand imi vorbea
Doar cand ma atingea
AS vrea sa nu mai spun as vrea

De Florin Gaman 28.07.2019

poezie de Florin Găman (28 iulie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

viata acum mi se pare
o flacara ucigatoare
te manii cand e insuficient ceea ce primesti
pe altii dai vina, dar nu te gandesti
ca ai fi putut nici atat sa nu ai
ca trebuie din cand in cat sa mai si dai
pe altii sa-i faci si tu fericiti
fara sa ii faci sa se simta mintiti
dar nu poti... asta-i firea omeneasca
parca din pamant a fost scoasa!?

poezie de Raluca Rusoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimpoaiele Galiciei

O, cimpoaie-ale Galiciei, când vine primăvara,
Cântaţi mai dulce decât privighetoarea din zăvoi!
Cântece vesele la-început, cântece triste-apoi,
Adânci ca marea care-şi boceşte popoarele de morţi, amara.

Cântaţi. Acesta-i anotimpul! Voioşi, ca stropii ploii zâmbitoare,
Dansaţi în ritm cu versurilor mele, golind nectarul din pahar;
Cum v-a repetat de-atâtea ori Ecleziastul, iar şi iar,
O, cimpoaie-ale Galiciei, există pentru toate-un timp sub soare! –

Vreme pentru semănat şi vreme pentru strâns recolta în hambar,
Vreme pentru-a ţese pânza şi vreme pentru destrămare,
Vreme pentru râs şi vreme pentru-a plânge-amar,
Vreme pentru speranţă şi vreme pentru disperare,
Vreme pentru logodnă şi vreme pentru a plodi,
O vreme pentru a te naşte şi-o vreme pentru a muri...

poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vreme

Ma uit la fiecare carte noua
Ca Avram la Isac,
Pe cand se pregatea
Sa-l injunghie.

Te voi sacrifica si eu
Pe aceste cateva vreascuri
Ale cunoasterii,
Si din litere va curge sange.
Si ma voi invalui in fumul lui
Sa nu ma mai vada duhurile.

Si asa voi fi bun
Materiei
Inca o vreme.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumful iubirii

As vrea sa fiu ca aerul usoara
si sa ma sui la cer si sa-l sarut
de bucurie ca se desfasoara
deasupra mea si-a ta si c-a facut
sa ne-ntalnim mereu in cate-o stea,
la care inca de copii priveam
cand rasarea-n anume ceas la geam,
si eu si tu spuneam:"E steaua mea!".

Si-asemeni stelei va fi fost si-o carte
care-n aceeasi vreme sa ne placa
mie-ntr-o parte, tie-ntr-alta parte
a stramtei lumi; si cine stie daca
ne-am despartit candva cu-adevarat
privirile pe cer si pasii pe pamant,
de vreme ce ni s-au amestecat
intr-un universal si orb alint...

Tii minte limba-n care mi-ai vorbit
intaia oara, si-n ce tara-anume,
si cate trupuri am schimbat si nume,
cand trecatoare morti ne-au adumbrit?
Eu nu mai stiu, dar amintirea ta
e ca un fir pe care-l simt prin vreme,
si nu m-as rataci si nu m-as teme
decat in clipa-n care m-ai uita.

Atunci, atatea lumi ce plamadira
cu truda lor fiinta noastra, una,
s-ar sparge-n haos pentru totdeauna
ca sa desfaca ceea ce-mpletira.
Din cer, ca dintr-un pom, cand s-ar desprinde,
ciocnindu-se bezmetice-ntre ele,
ca focuri de-artificii; si din stele,
ca la-nceput, un soare s-ar aprinde,
imprastiind pe-ntinderea albastra
noi sateliti, ca viata n-o sa stea...
si fiecare, surghiunit pe cate-o stea,
am astepta-o seara la fereastra
si-am spune tresarind:"E steaua mea!".

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e un te iubesc cand mai aprig, cand sfios, cand ascuns, dar niciodata mai putin sau mai mult adevarat. Iubirea nu se termina. Noi ne mintim ca nu mai e.

George Proca (24 august 2019)
Adăugat de George Proca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul si nimic

Mai da-mi o ora din viata ta fugara,
Cat de nebun am fost sa-ti spun
Cum din iubirea noastra de o vara,
Acum isi canta doua flori viata amara
Mergand pe nori, tinandu-se de mana.

Da-mi un minut din timpul tau acum,
Sa-ti arat, poate-ai sa vezi ca sunt
O floare tanara cu sufletul batran,
C-am rasarit in drumul tau ca sa raman
La tine cu tot ce-i mai frumos si bun

Mai da-mi secunda blanda din visare
Cand ma iubeai ca intr-un Paradis,
Cand ma agatai de-un colt de soare
Si-mi promiteai iubiri si vise in culoare,
Poate-a fost totul, dar acum... s-a stins.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce mi-e dor de tine,
Cand tie nu-ti e dor?
De ce ma tii in viata
Cand eu doresc sa mor?
De ce-ti iubesc privirea,
De-i buna, de e rea?
De ce-ti iubesc surasul
Ce-l darui altcuiva?
De ce cred in iubire,
Cand totul e pierdut?
De ce e trista viata
Si trist sufletul mut?

poezie de Monica Dragomir
Adăugat de Monica Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini,
Petale ofilite si lumini
se risipesc in adieri de vant.

E timpul cand frunzele plang
cu lacrimi mute pe poteci,
Fiori prin inimile noastre reci
ranesc atatea vise ce se frang.

E timpul cand culorile se mor,
Si parca noi tristeti reinvie,
E timpul de melancolie,
Cand toate amintirile uitate dor.

Ne-au asurzit iubirile in gand,
Si suntem astazi, simplu, doi straini,
E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini.

poezie de Marius Alexandru (18 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea unei iubiri

Inima mea e rece,
Tu ai uitat de mine,
Si toate acele clipe
Petrecute cu tine;

Sunt unele momente,
In care vreau sa vorbim,
Sa stam pana tarziu
Si tot sa povestim.

Sa ne aducem aminte,
De tot ce a fost frumos,
Cand tu imi faceai viata,
Plina de sperante, era roz.

De ce de la o vreme,
Noi ne-am instrainat?
Oare asa de repede...
Tu de mine ai uitat?

poezie de Iulian Denis Paraschiv
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sens

Aud, o voce cunoscuta in urma mea
Ma intorc sa vad dar stiu ca nu esti tu,
Tu ai plecat si m-ai lasat de unul singur
Eu am ramas cu o amintire si o inima franta.

Un viitor impreuna, ce frumos candva suna
Acum prezentu sterge tot se face a uita
Uita de noi, uita ce in trecut noi am jurat
Ca ne vom iubi mereu si-ntotdeauna.

Acum cand noi nu mai suntem impreuna
Am mai mult timp ca sa ma gandesc la mine
Si stau si ma gandesc mereu la noi
O intrebare de mai multe ori mi-o pun

Ce sens ca in trecut tu mai iubit?
Ca-ci acum eu, am doar de suferit
Ce sens ca eu ti-am zis ca te iubesc?
Acum tu ai plecat si nu mai esti.

Ce sens a fost ca noi sa ne-ntalnim?
Pentru a avea motiv de a ne desparti?
Ce sens are sa ma gandesc la tine?
De ma iubeai nu ma lasai singur cu mine.

Ce sens are sa mai gasesc un sens
Cand nici pe mine nu ma recunosc
Nici nu mai stiu ce se petrece cu mine
Si daca mi-a ramas inima mie.

Ce sens are ca sa mai scriu?
Cand stiu ca tu nu vei citi.
Si daca tot ce-am scris nu e asa
Eu, te astept ca sa revii in viata mea.

poezie de Serghei Ţurcan (11 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

2005

Dispari 2010 cu lacrimi si durere,
Cand n-aveam libertate, nici prieteni nu aveam,
Cand inca eram orb desi aveam vedere,
Cand doar minciuna ta in minte o aveam.

Te du 2009 cu vise spulberate,
Sa nu crezi c-am uitat ce mi-ai promis atunci,
Sa fim cuplu perfect... respect, egalitate,
In schimb eu am primit pedepse si porunci.

Dispari 2008 cand cruda realitate,
Lovea din intuneric si nu intelegeam,
De-as fi stiut ca porti in tine doar pacate,
Plecam mult mai devreme si nu mai sufeream.

Te du 2007 cand am ales durerea,
N-am fost impins din spate, eu singur am ales,
Ai spus ca va fi bine, ca imi vei fi alaturi,
Ca sunt o jucarie eu nu am inteles.

...

Dispari 2005 cand i-am cantat in gluma,
Si ii spuneam razand:"Ce faci iubirea mea?"
Exact in acel an iubrea lasa urma,
Si in 2007 eram sub vraja sa...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenta...

Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...

Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...

Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate

Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
Caci nu mai esti in drumul meu cand eu merg mai departe!

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!