Acea lebădă erai tu

Peste întinderea de apă stătătoare a amintirilor,
soarele se pregătea a se ivi,
stingher sărutând roza-vânturilor.
Delicat, răsăritul se prepara a se oglindi
în apele cristaline ale lacului ademenitor.
Acolo, pe luciul apei cu mărgăritare,
o lebădă aripile-şi desfăşura
într-un evantai de puritate şi abilitare
toată graţia şi-o arăta.
Acea lebata erai tu,
strălucitoare-n a ta libertate,
speranţa o eliberai c-un paspartu,
frumuseţea devenise minune din aprioritate.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârâule, caută alt loc în care soarele să se poată oglindi în apele tale cristaline, căci, până la urmă, deşertul te va înghiţi.

Paulo Coelho în Al Cincilea Munte
Adăugat de Eleonora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul lebedei

Am făcut salturi mortale pe lac, înecând albul în blue marine.
În jurul meu, cercuri concentrice îmi desenau calea.
Luciul apei făcea să alunec uşor printre ani de zbor.
Ştiu că nu pot zbura prea sus, eu îmi deschid aripile larg
într-un evantai al luminii, doar că nu mă inalt.
Uimită privesc dansul de sclipiri a soarelui,
aplec capul în luciul clipocind a viaţă
scutur, mulţumită de ce văd, gâtul lung şi delicat.
Noaptea când stelele se cuibăresc în ochiuri de apă
transform lacul într-o sală de bal. Cântecul meu răsună
alungând întunericul, ajunge la malul celălalt al existenţei.
Aripile fâlfâind a uitare de sine, se apleacă încet, încet,
până ating apa într-o ultimă zbatere a sorţii.

Ochii privesc stelele cerului, apoi licăririle apei.
Înţeleg, voi adormi pentru o veşnicie şi o secundă.
Vocea mi se stinge ca un ecou pe sfârşite odată cu candelabrul vieţii.

Povestea e adevărată, mi-a scris-o o lebădă pe un fulg
Înainte de a dispărea într-un superb dans al morţii.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lacului

Pe luciul apei nemişcate
Lumina stelelor se cerne,
Înaltul cerului s-aşterne
În adâncuri neumblate.

Ceru-i plin de nestemate
Născute-n vremile eterne,
Pe luciul apei nemişcate
Lumina stelelor se cerne.

Pe malurile-nmiresmate
De aroma florilor perene,
Bătrâne sălcii înşirate,
Stau să plângă multă vreme

Pe luciul apei nemişcate.

rondel de Ioan Friciu (6 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi... e-o minune

E-o minune răsăritul unei dimineţi,
Bucurie li-i ochilor tăi vii lumina,
Dar inima ce-şi salută drag minunea
Va bate-n cânt nou nemuritoare-i vieţi.

E-o minune Universul, pot unii a spune,
Dar a opri o lacrimă să nu mai curgă,
Rugându-te să-ţi vezi speranţa cum alungă
Durerea inimii tale, aceasta-i o minune.

E-o minune s-aduci copii pe lume,
Dar a lua din suferinţa lor nu poţi;
Şi-ntr-ale vieţii greutăţi, ei vor simţi
Că doar imbrăţişarea ta e o minune.

E-o minune acea bucurie, de-a trăi
În Adevăr, dar cine şi unde-o mai vede?
Cu ochii sufletului în toate vezi IUBIRE,
E o minune vie, ce-n veci nu va muri.

E-o minune cerul în irişi să-nflorească
Albastrul, de dorul unei clipe de etern,
Dar a ierta c-un zâmbet trădarea unui prieten
Şi-al iubi, acea minune e... dumnezeiască!

poezie de Gabriela Docuţă (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar împreună vom învinge

Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
Lumina o păzeşte şi-o lasă în grădină,
Ne spune-n taină că doar speranţa e herede
Iar teama-i pentru suflet ucigaşă toxină.

Sunt străzile pustii, oraşu-i doar o lespede
Fiecare om visează la o girodină,
Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
Lumina o păzeşte şi-o lasă în grădină.

Îmbrăţişări şi atingeri de buze fragede
Ne sunt acum imagini de-o simplă copertină,
Nu ne întristăm, exemplu ne e Diomede
Uniţi şi încrezători vom rupe acea cortină...

Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit marin în Sardegna

Unde cerul orientului
pare distilat în mare,
în freamăt sunt
stelele în perimare...
Uşor se aprinde răsăritul,
din nou îşi arată faţa, începutul.
La orizont semeţ se-nalţă
din pături splendide de roşu- aprins,
prin străluciri şi flash-uri de necuprins,
discul soarelui, destins.
Cum floarea-şi desface petalele,
el razele şi le-aşterne pe mare
sărutând-o atent şi apăsat,
valurile line le-atinge delicat.
Maestru al îmbrăţişărilor iubitoare,
bleu-marinul se topeşte şi pe cer,
într-un imn de lumină se stinge... leru-i ler...
Ochii orbiţi redau inimii speranţa,
făcând creştere precum spicul, cutezanţa.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt calea dintre cer şi mare

Sunt calea dintre cer şi mare
unde gândul graniţe nu are
şi aurora e liberă de fragile suspine.
Sunt răsăritul ce delicat soarele atinge
şi somnoros salută luna ce se stinge.
Sunt asfinţitul din seara răcoroasă
când după un deal lumina moare
şi sunt vocea vântului ce-n inimă caută ascultare
pe frunzele timpului suflând nori uşori, pufoşi şi moi
unde ar putea găsi odihna.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa oferită

Inima zgomotos bate,
gândurile odihnă cer,
vorbele – au tăcut demult.
Ochii refuză realitatea obositoare
strânsă-n ghemul zilei ce-abia a trecut.
Iertarea şi uitarea sunt chemate
a ridica zidul înalt,
genele se unesc strângând şi ascunzând
lacrimi cristaline căutătoare de libertate.
Pleoapele precum fluturii aripile-şi strâng,
cuminţi aşteptând zâmbetul zorilor
când,
harfele copacilor se vor auzi cântând.
Îngerul dimineţii va veni zâmbitor,
cu speranţa pusă pe-o tavă de-argint,
oferită drept – ceaşcă de cafea.

poezie de Vavila Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zărind minunea

Lacul îti reflectă frumuseţea
Si unde îţi străluce chipul,
Păstrăvi sărutându-ti mirarea
Iţi unduiesc usor conturul!

De se despică în fante zarea
Coboarând în stoluri îngeri!
Răsfirând alabaştri nuferi
Sfinţindu-i lacului minunea.

Şi când să atingă apei, luciul!
În lebede, nuferi-şi iau zborul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia lebedelor

Corăbii elegante pe luciul apei,
Corăbii vii pentru suflet si gând,
Corăbii de vis, ce-s încărcate toate,
Numai cu iubire şi fidelitate,
Cu multa frumusete si puritate,
Toate pentru un singur partener... şi când,
Unul din ei pleacă definitiv şi departe
Sau are eşec la " cuibărit", ori a pierit-
Cel rămas, de tristete şi dor,
Se " topeşte", simte sfârşitul,
Şi dă drumul in zări unui cântec
Niciodată de lebădă cântat,
Este "Elegia ",
Minunat " Cântecul lebedei", pentru moarte cântat...
*
"Lebăda are un singur partener toată viaţa, ea nu cânta, decât la sfârşit..."

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O libelulă
în oglinda lacului
sărutând cerul

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns în spatele plopilor
paznici peste o uzină dezafectată
precum un zilier răpus de oboseală
soarele desenează zăbrele tremurânde
pe luciul apei.

gogyohka de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele răsărea pe chipul tău

De pe pod,
privirile noastre urcau pe firul apei.
Acolo, soarele strălucea ca o monedă
în apa limpede.
Priveam amândoi, în tăcere, asfinţitul.
Şi tu zâmbeai atât de frumos
încât, am surprins pentru o clipă,
răsăritul pe chipul tău.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuferi la xi-hu

In oglinzi de margarite
Ondulate-n moi covoare,
peste ape-ncremenite
Nuferi pun stravechi stergare.

Insulite mici, cochete,
Printre unde tremurande,
Strang alaturi in buchete
Nuferi mari cu flori rotunde.

Albe flori, ca o mireasa
Ce se-ndreapta spre altar,
Pete albe de matasa
Printre frunze verzi rasar.

Mai departe-n alte cercuri,
Gelozii de mandarini,
Nuferi galbeni duc de veacuri
In a lacului gradini.

Cu tinuta eleganta,
Balerine ce danseaza,
Nuferi roz ca o fondanta,
Luciul apei il pateaza.

Nuferi rosii-n panoplia
Lacului aprind splendori,
Integrate-n armonia
Simfoniori de culori.

Largi petale arcuite
In stransoarea lor combina,
Melodii dezlantuite
De culori si de lumina.

poezie de Constantin Enache
Adăugat de Laurentia Paun Taban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flaut fermecat

Fără tine totu-i trist
Fără tine nu exist
Sunt legumă ambalată
Sunt o salcie uscată

Soarele într-un apus
Mi-a dat veste că te-ai dus

Îmi erai covor de flori
Îmi erai surâs în zori
Erai flaut fermecat
Erai tot ce mi-am visat

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graţia este mai frumoasă decât frumuseţea, poate fiindcă graţia e frumuseţea în mişcare.

citat celebru din La Fontaine
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stingher

Zâmbesc printre suspine înecate,
Senin îmi e un colt pitic de cer,
Un licăr de lumină-mi duc în noapte...
Atâta-s, Doamne-atâta de stingher!

Mă-ncumet la un dram de veselie
Uitat mai de demult într-un paner
Şi n-am plătit de-atunci pe el simbrie
C-atâta-s, Doamn-atâta de stingher!...

... Şi vorbele de duh mai zac în mine -
Nici nu e pentru nimeni un mister ;
La fiere-s toate - pietre cristaline,
Deşi sunt... peste poate de stingher.

Mă prinde câte-o glumă de bărbie
Să-mi scuture lumescul efemer
Şi multă voie bună-ar fi să fie
De nu aş fi atâta de stingher.

Se duc zile domoale şi nopţi line
Căci eu le sunt zadarnicul străjer ;
Iubito, ce-a fost bun mi-ai dus cu tine,
Lăsându-mă atâta de stingher...

Frumoasă este viaţa şi zglobie!
Din ce-am dorit nimic nu îi mai cer.
Deşi vreun dor plăpând mă mai îmbie...
Atâta-s, Doamne-atâta de stingher!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe indelebile

Clipe indelebile cu valoare perenă,
poate chiar eternă,
sunt fulgere luminoase pe cer,
tunete ce fac să tremure pămantul
scufundat în mister,
dangăt de clopot ce trezeşte cugetul
amorţit şi auster.
Trăite cu intensitate,
le percepem ca pe semne divine
ce ochii ne deschid către imensitate
şi propriul drum ce ne aparţine,
proiectat în al cerului aprioritate.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lebăda neagră-
peste luciul lacului
luna pudrată

haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătăile inimii ascult

Nu eşti dar te simt
nu poţi dar te ţin
nu eşti dar te văd
nu vrei dar te-mping...
Nu eşti dar rămâi
nu te am dar te vreau...
nu eşti dar te detest
te vreau şi te plang,
te iubesc dar te-alung.
O iluzie perenă;
te tac, te reprim
dar rămâi inertă şi solemnă.
De eşti sau nu, tu baţi
uşor sau disperată...
Suntem la fel ca doi amanţi,
nelipsiţi din a vieţii erată.
Bătăi feroce trecătoare,
neprevăzut dezarmante,
uşor surprinzătoare,
delicat devastante.
Bătăi într-o inimă rece
Bătăi într-un corp întins
Bătăi într-un vis cald
Bătăi într-un foc aprins.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!