Acea lebădă erai tu
Peste întinderea de apă stătătoare a amintirilor,
soarele se pregătea a se ivi,
stingher sărutând roza-vânturilor.
Delicat, răsăritul se prepara a se oglindi
în apele cristaline ale lacului ademenitor.
Acolo, pe luciul apei cu mărgăritare,
o lebădă aripile-și desfășura
într-un evantai de puritate și abilitare
toată grația și-o arăta.
Acea lebata erai tu,
strălucitoare-n a ta libertate,
speranța o eliberai c-un paspartu,
frumusețea devenise minune din aprioritate.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.