Mihai: Ah, deci, asta te-a deranjat atât de mult, că i-ai văzut împreună, la masă, la restaurant.
Lucian: Nu, doar asta, nu... Dacă ar fi fost doar atât, tot nu m-ar fi de-ranjat atât de mult, însă la un moment dat, ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat! Chiar acolo, la restaurant! De față cu mine, poate special ca s-o văd eu, sau... nici nu știu de ce. Și am reacționat cum n-ar fi trebuit!
Mihai: L-a... sărutat?! Lia?! Pe... Sid?!
Lucian: Da... La naiba! Chiar l-a sărutat... Nici acum nu-mi vine să cred că într-adevăr a făcut asta! Curată nebunie! Mă tot întreb de ce, dar nu înțeleg...
Mihai: Luci, calm, te rog!
Lucian: Sunt foarte calm, Mihai. Sau voi fi, de îndată... Lasă-mă, că-mi revin imediat... Pentru că nu mai vreau să mă gândesc la nimic! Toate astea sunt lipsite de orice sens. Și v-am promis solemn, vouă și-n primul rând chiar mie, că nu voi mai face nimic prostește și am de gând să-mi țin cuvântul dat, așa că, gata! Rămân indiferent la orice; nu mă mai interesează! Nimic! Sau așa ar trebui, să nu mă intereseze, deloc. Nu știu în ce măsură reușesc, însă mă străduiesc, serios...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.