Infinitul ochilor tăi căprii îmi îndestulează dorinţa de zbor!

aforism de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins...

Nu amărăciunea, desnădejdea, furia şi ura,
ci sângele-ţi înfrunzit şi puterea ta de iubire
te vor vindeca definitiv, Miss, de singurătate...

Numai atuncea, Miss, vei cunoaşte măsura,
când vei aprinde cu trupu-ţi zoriorii, în neştire,
când verdele-ţi din sânge va avea întâietate

Şi când te va învălui agonizant, în îmbrăţişări,
poezia supremă, cu infinitul ei de necuprins,
când îţi vor cânta sânii-ţi din gurguiele murii,

Când dorul tău va zbura peste mări şi ţări
şi când lacrimile verzui, din ochii-ţi căprii,
pe sufletul meu înserat, se vor fi prelins...

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngrijorare

Plecând la drum, de mine tu te pierzi,
Presimt în viaţa noastră un prăpăd,
Mi-e teamă, vai!, că nu am să mai văd,
Melancolia, Doamnă, a ochilor tăi verzi!

epigramă de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ochilor căprui

Iubita mea cu ochi de căprioară,
Parcă acum te văd întâia oară!

Parcă acum te văd cât eşti tu de frumoasă,
Iubita mea cu ochii de brazdă-ntoarsă.

Iubita mea cu ochii căprii,
Castane-n mână de copii,

Aşa frumoşi cum sunt acum
Ochii tăi n-au fost nicicând!

Lumina lor când m-o-nveli,
Văd toamna coborând în vii

Cum face frunze ruginii...
La fel ca ochii tăi căprii.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânii zvelţi, ca cheia sol

Degetele-ţi trec prin pār,
Ca în dragostile vechi,
Cu cireşe la urechi,
Şi te ning cu flori de mār...

Oare ştii, Nicolle, cât dor,
Am acumulat în suflet
Şi, cu ultimul rāsuflet,
Cā te-aştept în zorior?

Oare, ochii tāi căprii,
Ca-ntr-un joc de vodevil,
Cum rezistā lacrimii
Ochilor mei bleo-vernil?

Cum îţi vei salva, Nicolle,
Sfârcurile-ţi, dude coapte,
În aceastā dulce noapte,
De-un nāpraznic rotocol?

Dar pe fluturii tāi-stol,
Care prin stomac îţi zboarā,
Şi prin sân şi-n subsuoarā,
Cum îi vei goni, Nicolle?

Nu falsa, nu te preface,
Cā nu ai în nuri jāratic,
Ştiu cā pasu-ţi simptomatic,
Când sā plece, se întoarce!

Vino-n straiul Evei, darā,
În locul cel consacrat,
Cā pe florile din pat,
Am presārat scorţişoarā...

Calcā, maiestuos, Nicolle,
Rai şi Iad ne-or încolţi,
Doar ştii cā-ţi vor ínflori
Sânii zvelţi, ca cheia sol...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor fără aripi

Fărā aripi, tu zbori,
dulce-amarā,
pânā la nori,
trecând prin pustie,
speranţā vie,
razā şi semn
pasāre rară,
solemn -
Poezie!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

... ierni ce ni se-aşează-n mugur,
vin ce n-a vāzut vreun strugur,
pāduri fārā de pādure,
rugi de mure, fārā mure,
cântec searbād fārā vers,
ciocârlii în zbor invers,
pâine albā, fārā grâu,
râuri repezi fārā râu,
patrie cu şerpi la sân,
ţara mea fārā stăpân...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul poeziei

Ce mai faci, Miss?
Mi-e dor de necuprinsul poeziei tale,
de mugurii-ţi din suflet,
de albele petale,
ce-ţi ard în floarea ochilor căprii...

De-aceea, te întreb:
când ai să vii,
ca să sleim izvorul poeziei?

Când ai să plângi la marginile gliei,
de dorul Infinitului verzui?
Când ai să vii, tu, Miss,
de ce nu-mi spui?

Ori poate-n cerul tău
înfiorat de stele,
ai pus gând rău inimii mele?

Sau, cine ştie?, vreun clevetitor
ţi-a scris o telegramă pe un nor,
spunându-ţi, Miss, că eu,
la rândul meu,
lipsit de suflet şi de Dumnezeu,
aş vrea să-ţi fur şi inima, şi versul,
să chem la judecată Universul,
cerându-i, Miss, tribut şi socoteală,
că,-n poezia ta regală,
a introdus şi suflet, şi splendoare,
şi muzică, şi-arome de cicoare,
de toate florile din spaţiu,
iar lumea te citeşte cu nesaţiu...

De-aşa minciună, tu nu te grăbi,
ca să mă pui la zid, în zori de zi,
aşteaptă, ai răbdare, de-aproape
mă cunoaşte,
citeşte-mă în prima zi de Paşte,
citeşte-mă şi-n noaptea Învierii,
că-n versu-mi vei găsi dulceaţa mierii.
Aşa-i şi sufletu-mi, să ştii..

De-aceea, te întreb: de ce nu vii,
să punem punct melancoliei
şi să sleim izvorul poeziei?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru... sonată

O, Doamne, iubirile-n pantă îmi plac,
Cărările line nu sunt pentru mine,
Iubito, mă pierzi printre coapsele-ţi fine,
Printre buzele tale, ca floarea de mac...

Să servim caviar şi să bem coniac,
Sărbătorim impactul dintre două destine,
Dublu impact între pistil şi stamine...
Cu ochii-ţi căprii, de-a pururi, mă-mpac.

Hai vino, ştii bine că n-ai altā cale,
În dragoste, să nu-ţi pară rău niciodată,
Te-oi ninge pe sâni cu mii de petale,

Ţi-oi înflori cu săruturi genunchii de fată,
Şampanii voi turna pe coapsele tale,
Sonata Lunii ţi-oi pune, Fecioară-Sonată!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către cetatea ochilor

Către cetatea ochilor
orbecăiesc
însetat de lumina
ce o doresc,
din întuneric iubesc
adunarea vulturilor,
pe culmea grea
a vânturilor,
desfăşor
o dorinţă de zbor
infinită fugar
spre o idee doar,
de a ajunge color
la casa mea
şi-a lor
în cetatea ochilor.

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am împărţit în două infinitul
Albastrul l-am străfulgerat cu-n zbor
Şi ţi-am trimis cu gândul meu zenitul
Căci iară zbor cu dor, albastru dor....

catren de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În deşertul setei

În deşertul setei,
Într-un gol vital,
Ca într-un antal,
E cuibul poetei...

Zarea siluetei –
Vis oriental,
În deşertul setei –
Gând transcedental.

Aripa egretei –
Zbor sentimental,
Vers esenţial –
Patima Planetei...

În deşertul setei!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel şoptit

Fiece cuvânt şoptit,
Prevesteşte-o-nmugurire,
Îl simt, Miss, dintr-o ochire,
Ca pe-un lucru insolit...

Sufletu-ţi adăpostit,
Întru spirit şi smerire,
Fiece cuvânt şoptit
Scânteiază-n complinire.

Lesne, mă las bântuit,
De-a ochilor tânguire,
De-a trupului tresărire,
Care, Miss, ţi-au înflorit...

Fiece cuvânt şoptit!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie este pretutindeni, dar... nu există!

aforism de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de splendoare şi fragilitate

De splendoare şi fragilitate,
Trupul tău se mlădie uşor,
Străbătut e-n prag de zorior
De-o sublimă electricitate...

Sunt pătrunşi de suveranitate
Sânii tăi cu sfârcurile-n zbor,
De splendoare şi fragilitate,
Pasul tău – mereu surprinzător.

Răspândeşti în jur fertilitate
Şi iubeşti în pace şi onor,
Gândul tău atent, iscoditor,
Licăre de senzualitate...

De splendoare şi fragilitate!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii sunt obosiţi de viaţă, nu de muncă!

aforism de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdele tău flămând şi libertatea îţi dansau înlăuntru!

aforism de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea şi femeia... Fără ele, în ce-am muri?

aforism de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din Hobiţa

Cu ciocanul şi dăltiţa,
Brâncuşi, omul din Hobiţa,
sculptează-n mijlocul verii,
din piatră, masa tăcerii.
Modelează-apoi granitul
şi sculptează infinitul.
Ridică-n calea vântului
o poartă a sărutului.
Pleacă-n zbor, din mâna lui,
departe, în zarea-albastră
Pasărea văzduhului,
să ducă-n lume, arta noastră.

poezie de Dumitru Delcă (26 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu dă niciodată faliment, dacă îi respecţi tehnologia!

aforism de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dragoste, nu poţi fi superficial

Tot ce n-ai iubit creşte cu tot ce iubeşti,
în dragoste, nu poţi fi superficial,
e un fel de anotimp interior şi perpetuu al trupului
şi-al unor veşnice şi văratice înfloriri...

În dragoste, nu poţi fi superficial
şi nici leneş, ca un sfânt de-a pururi vergin,
ondulaţiile sângelui tău martir
şi agonia furibundă a cărnii tale, iubito,
participă la beţia şi la setea de scufundare a fiinţei...

Doar iubirii nu-i lipseşte infinitul...
Doamne, cum am putea să iubim parţial?
Ce ne-ar mai învălui întunericul!

În dragoste, nu poţi fi superficial...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!