Întâlnire
Să odihnim IUBIREA noastră
pe-o treapt-a templului tăcerii!...
Ne-a deschis Luna o fereastră
ce dă spre tainele plăcerii.
Încuie lacrimile-acasă,
în vechi batiste parfumate,
uitate pe un colț de masă
de clipa-n care-au fost brodate!
Să lași oricare amintire
ce ar putea să te întoarcă
la o nălucă de iubire,
șoptind un... "dacă" sau un... "parcă"!...
De-ncurci cordoanele-argintate
în vraja nopților albastre,
trăi-vom în Eternitate
IUBIREA tinereții noastre...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Renășteam iubire iară
La lumina lămpii sfinte
Eu chemam iubirea noastră.
Lampa slobozea suspine,
Mă priveau florile-n glastră.
La lumina lămpii blânde
Ocolea iubirea noastră,
Tremurau în val de unde
Toate zorile albastre.
La lumina lămpii surde
Cuprindeam iubirea noastră,
Ploaia o făcea să plângă
Prin lucirile de astre.
La lumina lămpii pale
Tăinuiam iubirea noastră.
Unde-i dorul să m-audă?
Unde-i floarea din fereastră?
În lumina lunii clare
Oglindea iubirea mare,
Prin ecourile sale
Renășteam iubire iară!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de iubire, petale de noi
Nu ai bătut la ușa mea, ploua...
ti-am deschis si te-am lăsat să intri
pentru a-ți usca tristețea în inima mea.
Peste bezna sufletului tău deprimat
surâsuri și căldură cu drag am suflat.
Vremea a trecut, zapada s-a topit,
din ceruri albastre și fără de nori,
cad acum parfumate petale de noi.
Pe neașteptate iubirea a sosit
cu pași delicați in casă a intrat
caci permis noi i-am dat,
nu că trebuia ci pentru că... se putea.
Iubirea zăpada-a topit,
din cer cad petale de iubire,
visul nesperat acum e împlinit,
respirăm parfum de fericire.
Universul e plin cu petale de noi,
petale de iubire de-acum până mai apoi.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce dulce e amintirea
Pe pat de frunze arămii
căzute dintr-un stejar,
Dormeam când eram copii,
având luna felinar.
Era o toamnă târzie,
în noi încolțea iubirea,
Pădurea era pustie...
Ce dulce e amintirea!
Având frunzișul așternut
priveam cerul plin cu stele.
Iubirea tu ai început
culcată-n brațele mele.
Erai dulce și suavă
fecioară nevinovată.
Legănați parcă de-o navă,
noi petreceam noaptea toată.
Toamna ne-a girat iubirea,
martoră ne-a fost chiar luna,
Cerul ne-a dat fericirea
s-o avem întotdeauna.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Aleea...
Aleea peste care-n ninsori de chihlimbare
Se scutură iubirea și-n sângeri de sărut
Un ultim semn cu mâna se zbate fin în zare,
Aleea-aceea, oh, nu, nu mai e demult.
Aleea aceea este un vis, o amintire...
Coroanele de ramuri, oh, se plecau umil,
Aveau pentru iubirea mustind în noi, uimire,
Dar a venit și toamna... Noi nu ne mai iubim!
Mai caut cu privirea o strângere de mână,
Sărutul care-n noapte, întâi, ca-n vis, mi-ai dat...
Și trandafirul roșu un fir de trandafir, iar la sfârșit,
Iubite, răspunsul: "Nu se poate, de astăzi,
Împreună, ca doi amici să fim".
O strângere de mână, o ultimă chemare...
Iubirea noastră poate a fost un vis... atât...
A fost sau nu iubire?! sau poate-o întâmplare
Ce ne-a părut în pripă, un tandru început...
A fost sau nu iubire?! O ultimă chemare
Pe-aleea-aceea tristă ce nu mai e demult...
A fost o amintire și amintrirea. Privind în urmă-mi pare
Atât de necrezut.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea noastră-i un blestem
Iubirea noastră este un poem,
Umbrit se pare de un vechi blestem...
Cine ne-a blestemat să ne întâlnim?
Cine ne-a blestemat să ne iubim?
Cine ne-a blestemat ca să murim,
Deși noi vrem ca să trăim...
Iubirea noastră va trăi,
Va trăi și dincolo de moarte,
Oricât și orice va dori
Ca pe pământ să ne desparte.
De aceea, acum, pe Pământ,
Noi ne iubim cu-nfrigurare
Și de ne-am duce în mormânt,
Vom face asta ca o alinare.
Îți cuprind capul în palmele mele
Și mă scufund adânc în ochii tăi căprui,
Sprâncenele-s ca două rândunele
Pe care nu dorești să le expui...
Dar iată că-ți dai privirea-ncet de-o parte,
Să nu-ți citesc secretele de mult uitate.
Dar eu încerc să te sărut pe pleoape,
Visând c-așa vom fi mereu aproape.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez ca un copil
Să dormi ca un copilaș înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă privești?
Să te cuprind cu brațele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu brațele întinse te aștept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Și răsăritului îi spun, că am visat la nesfârșit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conștiinței albastre, spre visul imaginației de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i târziu
Nu-i târziu și nici devreme
pentru dorurile noastre,
așternute în poeme,
pe hârtii de cer, albastre!
Nu-i târziu pentru iubire,
răsfoind cartea de suflet,
înfiorați de uimire,
în lumina unui zâmbet!
Nu-i târziu pentru săruturi
sub soarele primăverii,
întrecându-ne cu fluturi...
amețiți de vraja serii!
Nu-i târziu, la porți de vis,
să ne scriem jurăminte
pe florile de cais,
cu mătase de cuvinte!
Nu-i târziu și nici devreme
pentr-o astfel de trăire,
în grădini de crizanteme,
sub a toamnei ocrotire!...
Nu-i târziu, chiar de-i târziu,
să aflăm ce-i fericirea!
Azi mă știi, și eu te știu,
și trăim din plin IUBIREA!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire eternă
Acum, când simt că te-am pierdut pentru vecie,
Iubirea noastră suferă de amnezie...
Sentiment, joc, ascuns în cufărul uitării,
Ce dau fiorii tragici ai durerii.
Iubirea noastră a-nghețat precum în luna lui Gerar,
Iar inimile noastre au promoroacă;
Fulgii ce își cântă dansul efemer,
Iubirea noastră a rămas doar un mister.
Te caut zi de zi, în tăcere,
Iubirea mea, te-ai rătăcit prea devreme...
Este prea mare puntea între noi,
Acum, când ceasul dragostei a stat,
Iar florile iubirii au înghețat.
Livia Mătușa
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până și spațiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi și ne-au luat
cuvintele
am rămas muți, vorbesc doar ecranele
ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roșie de sângele celor care mor
legile nu mai funcționează
telefonul sună a întuneric, când plătești
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul și-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel
copii stau pe net și afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoși
soarele a dispărut din obrajii lor
bună dragă, soțul sau ea îți spune
tu nici nu tresari, ești tot acolo
parcă și după serviciu, șeful te întreabă
când e gata?
noaptea spațiul dintre noi s-a mărit
salteua și patul au fost prea scumpe
și trebuie să ne odihnim
dimineața plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce facem cu restul de iubire?
să nu fumăm toate țigările
să nu bem tot vinul
să nu mâncăm tot ce avem pe masă
să mai lăsăm și pentru mâine
vom fi din nou fericiți
dar cu iubirea ce facem
cu această nevoie de a ne dărui
până la ultima respirație
până la ultimul strop de plăcere
până la ultima firimitură de carne
cum putem lăsa iubirea pentru mâine
dacă de atâtea ori
ceilalți nu-și mai amintesc de noi
ne părăsesc ne lasă goi
și nu mai privesc niciodată înapoi
ce facem cu această iubire
rămasă singură la masa tăcerii
oftând plângând
strângând în palmă lacrimile
ca pe o ultimă comoară
ce facem cu această iubire
cui să o dăruim când nimeni
nu se mai hrănește cu resturi
când toți sunt politicoși
ca la o masă străină
cerându-ne pentru sentimente
chenzină
ce facem cu această iubire
când pasărea neagră a morții
vine și bate cu ciocul
în fereastră
pe ea să o hrănim?
poezie de Ionuț Caragea (28 septembrie 2011)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
În lumea din vis
La masa tăcerii, stând cu tine,
Ridic mâna și întind arătătorul drept,
Spre inima ta,
Ca să te întreb, dacă mai sunt
Acolo,
Iar tu îmi spui, că da,
Și îmi mai spui că ai simțit,
Cu el în inimă, că te-aș fi împuns,
Deși, în fapt, nu te-am atins,
Și îmi zic:
Ce ciudată
Declarație de dragoste!
Încerc să-mi dau seama dacă e vis,
Mă pișc,
Dormeam,
Ce trist...!
În lumea din vis, erai al meu iubit,
Dar n-ai fost niciodată,
Deși, ți-am dăruit iubirea mea,
De tine uitată,
într-un cotlon de minte ocupată.
Mă obosește concretul din lumea asta perversă!
Și strig:
Lăsați-mă să dorm!
Și adormind la loc,
Visez,
C-aveam în păr parfumuri de păcat
Și eu și tu,
Și le duceam cu noi spre zări,
În depărtări cu oglindiri albastre,
Purtând pe buze amprente,
De calde sărutări,
Și respiram în nări,
Miresme,
De un regret dulceag,
De-al glasurilor noastre,
abia șoptind,
Un murmur lung,
al unui nume drag!
Duceam cu noi,
În noi,
Iubirea păgână și neastâmpărată,
Ca niște mânji,
Sălbatici și neîncălecați,
Să ne salveze din noianul de mirări,
Cuprinse în această lume absurdă
Și plină de întrebări!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea noastră
Îți mai aduci aminte cum,
În dezmierdarea verii,
Iubirea o negam necum
Desculți pe malul mării,
Cum ne țineam de mână strâns
În dimineți senine,
Și ascultam al mării plâns
Mișcați adânc în sine?
Cum fiecare răsărit
Ne sugera că moartea
Iubirii care ne-a unit
Pieirii-i va fi soarta,
Că vecii-n veci ne vor avea
Împărtășind iubirea,
Precum de-atunci puteam jura
C-aceasta ni-i menirea?
Cum anii trec, cum ei se scurg,
Cu tine-n amintire,
Privesc departe spre "amurg"
Cu-n gust amar de tine.
Căci nu-nțeleg, oare ce gând
S-a zămislit în tine,
De ai lăsat tot lepădând
Iubirea-mi pentru tine?
Tot ce a fost frumos s-a dus
Și nu cred să-ți mai pese,
Iubirea noastră ce-a apus
De ce să mai conteze?
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (4 octombrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picătura de iubire
Iubirea mea, ți-am pregătit un dar,
O jumătate de nemărginire
Și zorile crăiese albe-mi par,
Cântând în picătura de iubire.
Ai vrea să fim pe-o insulă pustie,
Tăcuți îmbrățișați în nemurire,
Doi muritori stropiți cu apă vie,
Doar noi și picătura de iubire.
Iubirea mea, nici timpul nu ne știe,
Vezi? Nu există nicio amintire,
Tu ia-mă-n brațe pentru veșnicie
Sau pentru-o picătură de iubire.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ce ne-a legat
Iubirea ce ne-a legat,
-apă vie pentru noi-,
sufletul ne-a adăpat,
ne-a fericit pe-amândoi.
Drumul vieții l-am urmat
șaizeci de ani împreună.
Unul lângă altu-am stat,
c-a fost vreme rea ori bună.
În grădina vieții noastre
două flori au înflorit.
Pe arena lumii vaste,
au viitor fericit.
O parte din viața noastră
prin vreme va dăinui.
Cele două flori în glastră,
de noi își vor aminti.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Gingășie
În pic de rouă, dorul ne-a-mbrățișat IUBIREA,
Făcându-ne să credem că plouă-n Infinit...
Și, prinși în jocul vieții, ne-am întâlnit privirea,
Zâmbind, uimiți de vraja din suflet nesfârșit...
Veșmintele de rouă, menite să ne-adape,
În goana dup-a lumii deșartă căutare,
De s-ar zvânta la soare, le-am primeni în ape,
De-un suflet și alt suflet, ar fi-acoperitoare.
Să bem, IUBIREA mea, bobițele de rouă
Ascunse-n mica noastră sticluță de argint!
Să ne-mbătăm cu ele!... Și chiar de nu mai plouă,
Ne-or ține-o veșnicie, de sete, -n Infinit...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubire imposibilă
O iubire imposibilă
A ajuns iubirea dintre noi,
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat pe amandoi?
o iubire imposibila
Ca o frunza-albastra de pe cer
Cine ne-o fi pus grabit
Doar otrava-n ce-am iubit
Ce banal sfarsit
O iubire imposibila...
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila
O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat
O iubire imposibila
O iubire imposibila
Care nu exista, n-are rost
A fost vis, a fost cosmar sau un nor imaginar
Nici nu stiu ce-a fost
O iubire imposibila
Ca un strop de ploaie in deșert
Poate ca acum te stiu
Dar oricum e prea tarziu sa te iert
O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
cu acest final ratat
O iubire imposibila
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila.
cântec interpretat de Elena Cârstea, versuri de Elena Cârstea
Adăugat de Cristiana C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colți
Ești cu mine-n pădurea cea mare
pe-o potecă aleasă de noi
să ne-ndrepte spre-al nostru zăvoi
unde lumea de-afară dispare.
Doar un râu, ca o graniță vie,
ne asigură liniștea-n doi
și își poartă pe undele moi
o poveste ce, singur, o știe.
A fost martorul luptelor noastre
cu stihii ale lumii de-afar',
cu dușmani ce apar și dispar,
dar și-al nopților noastre albastre.
Încă simt printre dinții puternici
niște resturi de suflete vechi
ce au vrut să își facă perechi
și-au crezut că au dat de nevrednici.
Suntem lupi cu iubirea în fire
și oricând pentru noi vom lupta
cu oricine vreodată ar vrea
să încerce-ntre noi despărțire.
Suntem lupi cu o singură viață,
într-o lume mai dură ca noi,
și trăim împreună-amândoi
în pădurea ce, azi, ne răsfață
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Se aștern troiene-n Cer,
de cuvinte vii, frumoase,
îmbrăcate în mister
și cu foșnet de mătase.
Le-au primit poeții-n dar
din steluțe ne-ncepute,
binecuvântați cu har,
nins în templele lor mute.
Vieți au bucurat cu ele,
semeni prinși în amintire
de păduri cu filomele
și torente de IUBIRE.
Șoapte tandre-au strecurat
în bobițele de rouă,
dar îngerii le-au furat,
le-au ascuns în Luna Nouă.
Se-odihnesc cuvintele
printre astrele albastre...
Își schimbă veșmintele,
povestind visele noastre...
Și, a doua zi, în zori,
iar coboară-n călimară,
dăruind lumii fiori,
prin poeti... a câta oară?!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță
Te-am strâns sărutându-te, Radă,
Târziu într-o noapte d-april
Azi mai fiecare copil
Ne cäntä iubirea pe stradă.
Că oameni deși n-au știut
De noi și de tainele noastre,
Dar stelele bolții albastre
Văd toate, și ele-au văzut.
Și-o stea, căzătoare din cer,
Ea mării ne-a spus sărutarea,
Și luntrei ne-a spus apoi marea,
Iar luntrea ne-a spus la năier.
Pe țărm erau stoluri de fete
Cu drag de năier ascultând
Și ele râdeau scuturând
Flori albe din negrele plete.
Iar fetele-un cântec făcură
Și-i deteră aripi de vânt;
Batjocur-au pus ele-n cânt
Și patima, dragă, și ură.
Și astfel, de noaptea d-april
În lume sunt cântece, Radă;
Ne cântă iubirea pe stradă
Azi mai fiecare copil.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Iubire să fie...
Cu sufetul alb pe marginea vieții
Înfrunt furtuna cu pieptul deschis,
Iubirea mi- e scut, nu fac concesii
Timpul e viu, soldatul decis.
Iubire să fie, iubire să curgă,
Pune iubito, pocalul pe masă,
Tristețea, durerea le duc la morgă,
Nu trag de ieri, doar azi și mâine îmi pasă.
Iubire să fie, iubire reală,
O pun la bursă, îi bat monedă,
Statuie pe soclu și steluță stradală,
Trubadure mai cântă o serenadă!
Iubire să fie întinsă pe pâine,
Pentru bogați, pentru săraci,
În curte îmi latră un câine,
Iubirea mi-e soață și Dumnezeu, cârmaci.
Cu sufetul alb pe marginea vieții
Înfrunt furtuna cu pieptul deschis,
Iubirea mi-e scut, nu fac concesii,
Timpul e viu, soldatul decis.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!