Aleea...

Aleea peste care-n ninsori de chihlimbare
Se scutură iubirea şi-n sângeri de sărut
Un ultim semn cu mâna se zbate fin în zare,
Aleea-aceea, oh, nu, nu mai e demult.

Aleea aceea este un vis, o amintire...
Coroanele de ramuri, oh, se plecau umil,
Aveau pentru iubirea mustind în noi, uimire,
Dar a venit şi toamna... Noi nu ne mai iubim!

Mai caut cu privirea o strângere de mână,
Sărutul care-n noapte, întâi, ca-n vis, mi-ai dat...
Şi trandafirul roşu – un fir de trandafir, iar la sfârşit,
Iubite, răspunsul: "Nu se poate, de astăzi,
Împreună, ca doi amici să fim".

O strângere de mână, o ultimă chemare...
Iubirea noastră poate a fost un vis... atât...
A fost sau nu iubire?! sau poate-o întâmplare
Ce ne-a părut în pripă, un tandru început...

A fost sau nu iubire?! O ultimă chemare
Pe-aleea-aceea tristă ce nu mai e demult...
A fost o amintire şi amintrirea. Privind în urmă-mi pare
Atât de necrezut.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcate sfinte

Din toată fiinţa-ţi divină
Numai o singură privire
Mi-a fost de-ajuns ca să devină
Cea mai frumoasă amintire.

Iar din întreaga ta iubire
Ce veşnică vreau să rămână
M-am mulţumit ca amintire
C-o fină strângere de mână.

Şi... copleşit de fericire
Portretul tău să întregesc
Eu voi purta ca amintire
Zâmbetul tău cel îngeresc.

Până la prima întâlnire
Şi toată vremea înainte
Nu-mi vor pieri din amintire
Aceste trei păcate sfinte.

Cu imensă bunătate
Tu mi le-ai dăruit pe toate
Îţi urez multă sănătate...
Să fi ferită de păcate.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul ucis

nu vreau să ştiu
de ziua care nu a fost
decât o filă roasă în calendar
atât de efemeră e privirea şi lungă durerea
tu scrii în cărţi despre iubire
eu am trăit odată, femeie, o ultimă iubire
cum tremurai în parcul acela de castani, la margine de ani
la sânul meu te cuibăreai
a fost odată un sărut, neterminat, neînceput
şi totul s-a sfârşit, demult
offf, ce frumos a fost...
noaptea e beteagă şi stele nu mai strălucesc
roiesc plângând în zborul lor ceresc
eu căutam o fată minunată
în zori când m-am trezit
buzele reci, privirea mută
doar tăcerea cădea pe trupul gol
pe sâni a adormit un vis
frumoasa mea cu ochii trişti
trezeşte-te, nu vreau să pleci
eu te aşteptam în univers
tu ai plecat în lumea ta
lăsând în urma paşilor pierduţi
doar lacrima şi dorul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă ai!

O viaţă ai, o scurtă şi unică viaţă
şi orice-apus de soare îi poate fi hotar
– o ultimă răscruce, o ultimă povaţă
şi-o ultimă chemare, o ultimă chemare
îţi poate fi-orice har!
Un suflet ai, un singur şi veşnic suflet numa'
şi-n orice clipă Domnul ţi-l poate cere iar,
răscrucea ta din urmă, povaţa ta de-acuma
şi ultima-ţi chemare, şi ultima-ţi chemare
e poate-aceasta chiar.

Un Dumnezeu e numai – şi-o unică salvare
şi unica-ţi speranţă e-n unicul Său har
e poate ceasul ultim, e poate clipa mare
şi pasul fără care, şi pasul fără care
ai plînge-n veci amar.

Cristos e-a ta Viaţă, Cristos e-a ta Lumină.
Cristos e-a ta salvare, Cristos e-acel Hotar
din care-nvii spre slavă sau mori pe veci spre vină
– prilejul cel din urmă, prilejul cel din urmă
e poate-acesta chiar.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei mai iubite

Ne-am întâlnit, c-aşa a fost datul sorţii,
Să ne iubim acum, în pragul morţii.
Să ne iubim, nu să mimăm iubirea,
Să ne iubim cu toată dăruirea.

Nu vreau să fiu un nou amant pe lista ta,
Căci asta n-aş putea-o suporta.
Şi vreau să-ţi fiu iubit până la moarte,
Un altfel de iubit, cu totul mai aparte.

Mulţi doresc ca-n astă vieţuire
Inima să-ţi fie plină de iubire.
Harul Domnului să-ţi fie dat,
Iertat să-ţi fie orice păcat.

Este dat omului ca să iubească
Mulţi ani, aşa ca să trăiască.
Asta e dorinţa orişicui
Pe care-n viaţă vrei să ţi-o impui.

În viaţă vreau să păstrez doar ce-i frumos
Să uiţi c-am fost din când în când gelos,
Că te-am iubit cu tot sufletul, ca un nebun
În voia sorţii am vrut să mă supun.

Din multele femei pe care le-am avut,
În tumultosul, dar tristul meu trecut,
Doar tu ai fost şi rămâi mereu
Iubirea sufletului meu.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune NU!...

Nu spune NU, când tu simţi DA,
Nu te opune când iubeşti...
Ea îl chema, el refuza
Iubirea ce o tot goneşti...

Nu te mai încărca cu vină,
Păcat nu este când iubeşti...
Lasă iubirea ca să vină,
Nu te opri să risipeşti...

Nu te mai reprima în toate...
Tu mă iubeşti cu suflet pur;
Destinul ne va uni, poate...
S-atingem culmile de-azur...

Hai să zburăm spre fericire!
Deşi, demult nu cred în ea...
Dar cred în dragoste, iubire,
Ce nimeni nu îţi poate lua!

Hai să ne depăşim în toate,
Să fim mai mult de am fost ieri...
Nu doar distanţa ne desparte,
Iubire, vreau şi tu să speri!

Nu spune NU la ce-ţi ofer...
Nu arunca ce ţi se cheamă!
Să nu renunţi, atât mai sper,
Şi de iubire să ţii seamă!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă din întâmplare

Ţi-am scris demult
într-o scrisoare
ce mult iubirea ta
mă doare
simţeam că totu-n jur
dispare
în mine se usca
floare de floare...
trecut-au luni
fără de soare
când nu vedeam
lumina-n zare
iar azi privind în urmă
mi se pare
ca preţul ce-am plătit
a fost prea mare
zile pierdute,
lacrimi amare,
pierdutele clipe
de sărbătoare
si viaţa mea era
doar clipe de-tristare,
iar dacă azi
când iar e soare
mi-e dor de tine
într-o clipă de uitare,
de scap o lacrimă
din întâmplare
să nu crezi că mai simt
acea iubire mare
e doar o amintire
de-un zâmbet trist
o-mbrăţisare
că azi când te-am zărit
în gara mare
în ochii tăi
a răsărit o floare

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire imposibilă

O iubire imposibilă
A ajuns iubirea dintre noi,
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat pe amandoi?

o iubire imposibila
Ca o frunza-albastra de pe cer
Cine ne-o fi pus grabit
Doar otrava-n ce-am iubit
Ce banal sfarsit

O iubire imposibila...
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila

O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat
O iubire imposibila

O iubire imposibila
Care nu exista, n-are rost
A fost vis, a fost cosmar sau un nor imaginar
Nici nu stiu ce-a fost

O iubire imposibila
Ca un strop de ploaie in deşert
Poate ca acum te stiu
Dar oricum e prea tarziu sa te iert

O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
cu acest final ratat

O iubire imposibila
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila.

cântec interpretat de Elena Cârstea, versuri de Elena Cârstea
Adăugat de Cristiana C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai fost mereu al meu

Si daca viata mi te-a dat,
Si Bunul Dumnezeu a vrut,
Sa fii al meu neincetat
Sa ne iubim, de la-nceput.
De din-nainte sa ne stim,
Sa ne vedem, sa ne simtim,
Si-n ziua aceea de-nceput
Sa stim ca doar ne-am revazut,
Caci ne iubeam demult, demult,
Cand nu ati fost voi pe pamant
Si Doamne cat ne-om mai iubi,
De-acum Tu lucrul asta-l stii,
Caci doar iubirea noastra unica
Poate avea "viata vesnica".

poezie de Lusiana Drăguşin (30 ianuarie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am născut din iubire

De-ar fi să-mi pun gândurile în palmă
Atunci a-ţi şti durerea mea.
Eu nu am fost decât o mamă,
Şi o soţie-am fost cândva.

Am dăruit iubirea toată
Şi sufletul l-am dăruit.
Ca mamă ştiu, sunt împlinită
Dar ca soţie-am suferit.

Am dăruit iubire multă
Şi înapoi nu am primit,
Nimic din tot ce-am dat, şi încă
Caut iubirea negreşit!

Ştiu că-i târziu şi e posibil
Să n-o găsesc cât mai trăiesc,
Când voi pleca, voi lua cu mine
Ce nu mi-a fost dat să primesc!

De aceea vreau să cânt iubirea,
Şi-n mine-s munţii sfărâmaţi,
Iubiţi, căci viaţa este scurtă,
Nu merită să aşteptaţi!

În inimă am strâns durerea
Ca pe un prunc nemângâiat
Şi-am învăţat să-i dau iubirea,
L-am mângâiat, şi l-am iertat.

poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire roşie

ochii mei întorc-n priviri, jeanşii tăi de aseară
rochiile sau diluat în roşu
şi ard
memorii în mii de bărbaţi

o gură sărutată adună nopţile
îmbrăcate în nuduri albe

ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-şi plimbă roţile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost

un câine ne latră la lună, trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colţ de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândeşte, prima-ncleştare-n sărut
frunzele parcului îndragostit, ne plimbă prin minte
mirosuri de după ploaie

pe-o bancă, o primă strângere de mână
încă ne doare
o carte jerpelită de pe o etajeră se uită ironic la noi
i-am uitat poveştile, astăzi avem tablete
şi câteodată căte un fum
acum bem clipe intense, de vin roşu, dintr-un pahar de cristal
hai să nu-l spargem, goleşte-l

nu am uitat ce mi-ai spus
chiar dacă
am numărat fără cuvinte şi tăceri
de ieri
pentru o altă noapte, alte aşteptări

să întoarcem într-o singură clipă totul
şi îmbrăţişaţi
să ne contopim într-o supremă iubire
inimile să le ardem împreună, în ultima cenuşă
în roşu spre cer, pentru încă-un mâine
fără a uita că nu ne-am iubit, de ieri

poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire roşie

ochii mei întorc-n priviri, jeanşii tăi de aseară
rochiile s-au diluat în roşu
şi ard
memorii în mii de bărbaţi

o gură sărutată adună nopţile
îmbrăcate în nuduri albe

ning copacii, lumini printre ei
rădăcinile lor scriu cu cer, pentru noi
casele oamenilor privesc pitic încăperile noastre
o bicicletă-şi plimbă roţile, de copil, prin jăratecul căminului
alergând în flăcări, herghelii
eram, am fost

un câine ne latră la lună trecutul
nu-i pare rău, n-am fost strigoi
un colţ de bloc, o scară, o stradă, din umbră
ne pândeşte, prima-ncleştare-n sărut
frunzele parcului îndrăgostit ne plimbă prin minte
mirosuri de după ploaie

pe-o bancă, o primă strângere de mână
încă ne doare
o carte jerpelită de pe o etajeră se uită ironic la noi
i-am uitat poveştile, astăzi avem tablete
şi câteodată căte un fum
acum bem clipe intense, de vin roşu, dintr-un pahar de cristal
hai să nu-l spargem, goleşte-l

nu am uitat ce mi-ai spus
chiar dacă
am numărat fără cuvinte şi tăceri
de ieri
pentru o altă noapte, alte aşteptări

să întoarcem într-o singură clipă totul
şi îmbrătişaţi
să ne contopim într-o supremă iubire
inimile să le ardem împreună, în ultima cenuşă
în roşu spre cer, pentru încă-un mâine
fară a uita că nu ne-am iubit, de ieri

poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar reveni iubirea

În noapte ne iubeam
sub o lună plină,
Iubirea nu mai e.
-Din a cui pricină?
Eu mi-am dat inima
să fie totul bine,
Am primit în schimb
doruri şi suspine.
Dragostea ne-a fost
dulcele parfum,
Într-o clipă toată
s-a prefăcut în scrum.
N-a mai rămas decât
o scânteie care
Fără iubirea ta
se stinge şi dispare.
De-ar reveni iubirea
cu parfumul ei
S-ar reaprinde alte
sute de scântei,
În noapte-ar răsări
luna şi-alte stele,
Te-aş avea din nou
în braţele mele.
Este atât de greu,
cu vise mă hrănesc
Şi cu speranţa că
iubirea o găsesc,
Poate va renaşte
din cenuşa veche
O altă iubire,
sufletul meu pereche.

poezie de Răzvan Isac (7 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupuri de înger

Pe petale de sângeri
Dorm trupuri de îngeri
În somnul de veci.
Se scutură crinii
Şi trec pelerinii
Divine poteci.

Sortită pieirii,
Trup nou devenirii
Tu fiinţă rămâi
Osânda privirii
Şi-n legile firii
Iubirea dintâi.

Lumină şi cale,
Cerească chemare
Te vrea înapoi.
Tu ceri alinare
Şi muguri, în zare,
Mustesc din noroi.

Vulcanice umbre,
Pământul erupe...
Secundele pier.
Pe petale de sângeri,
Dorm trupuri de îngeri
În drumul spre cer.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, ca şi ura de altfel, sunt de natură divină, dar nu cred că o iubire se poate transforma într-o mare ură! Dacă totuşi e aşa, înseamnă că ţi s-a părut c-a fost iubire.

Vasile Şeicaru în interviu (26 martie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lună nouă

Incet, sub paşii ceasului venit,
se sterge, sur, noptirea-albastră
... şi tot mai e ceva neîmplinit
şi singur, în iubirea noastră...

Poate că doina asta veche
tăcerile le cerne rând pe rând,
de iţi răsuna în ureche
pe după ceturi luna lunecând

Nelinişti vechi, şi glasul lor hoinar
spre neştiut încet ne mână
Ne-oprim o clipă... apoi mergem iar
prin ceaţa uda, mână-n mână

şi văzul tău pe piept imi suie
ca un păianjen beat. şi nu imi spui
că mi s-a prins surâsu-ţi amărui
de buze, faţa amăruie

Chemările ne scutură în sân
durut zornăitoarea salbă...
...........................
Şi de-aş fi fost copac bătrân, bătrân,
tu ai fi fost o frunză albă

sau poate înserarea.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri şi regrete

Ai spus de multe ori " Îmi pare rău!",
Dar eu nu pot să uit sărutul tău,
Te-ai murdărit cu gândul trădării
Şi tot încerci să mă dai uitării.

Ochii tăi verzi ascund trădarea,
Dar n-ai să-ţi găseşti niciodată alinarea,
Inima ta se gândeşte la mine
Şi încă ceva mă leagă de tine.

Chiar dacă ştii c-a fost o greşeală,
Întotdeauna cel ce iubeşte nu înşeală,
Acum crezi că totul a fost o amăgire
Şi ai uitat demult ce-nseamnă cuvântul "iubire".

Uneori în noapte ţi se face silă,
Nu ştii ce e, dezamăgire, ură, milă,
Dar vrei să crezi că îţi va trece
Şi ce-ai făcut, încă te lasă rece.

Acum am găsit o nouă iubire,
Ce-a fost va rămâne doar o amintire,
Ai sfărâmat un suflet ş-acum îl doare,
Că amintirea niciodată nu moare.

poezie de Eugenia Calancea (29 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canonul iubirii

La început a fost alegerea.
Cum deosebeşti diavolul de înger?
Folosul şi iubirea – duşmani neîmpăcaţi.
Pasiunea este vicleană ca o felină.
Ce este o relaţie? Nimic, fără iubire.
Metafizica se evaporează la focul iubirii. Orice retorică moare.
Teama îşi are locul ei.
Înainte şi după iubire tot iubire este.
Iubirea şi eternitatea nu au nimic comun.
El este ea, ea este el, o vreme dispar amândoi.
Iubirea şi arta memoriei.
Faust a dispreţuit iubirea- aceasta a fost drama.
Freud a considerat iubirea obiect de studiu.
Kafka – nefericitul îndrăgostit.
Prietenie ce dăinuie nu mai este iubire.
Mortul nemuritor şi viaţa ca o secundă.
Îndrăgostitul – un peşte cu aripi caraghioase.
Nu poţi înfrânge nebunia într-o singură zi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire

Să odihnim IUBIREA noastră
pe-o treapt-a templului tăcerii!...
Ne-a deschis Luna o fereastră
ce dă spre tainele plăcerii.

Încuie lacrimile-acasă,
în vechi batiste parfumate,
uitate pe un colţ de masă
de clipa-n care-au fost brodate!

Să laşi oricare amintire
ce ar putea să te întoarcă
la o nălucă de iubire,
şoptind un... "dacă" sau un... "parcă"!...

De-ncurci cordoanele-argintate
în vraja nopţilor albastre,
trăi-vom în Eternitate
IUBIREA tinereţii noastre...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odiseea spre neuitări

Demult, demult,
Îmi place primăvara s-o ascult,
S-o simt, să-mi fie
O mângâiere şi o bucurie,
Să-mi dea mireasma florilor de tei
Şi amintirea vechii odisei
A paşilor pe care-n vremuri, eu,
Îi presăram pe drumul tău, mereu,

Căci tu-mi erai
Ispita coborâtă dintr-un rai
Ori dintr-un vis
Pe care Universul l-a trimis
Unduitor, tăcut, plutind uşor
Prin liniştea adâncului de dor
Şi ai rămas pe-un loc ce-n veşnicii
A fost al tău şi te-aştepta să vii.

Acolo-mi eşti,
Neîncetând de-atunci să-l îngrijeşti,
Să-mi fii, să-ţi fiu
O primăvară-a timpului târziu
Din sufletu-mi ce vrea să îţi rămână
Acelaşi ce a fost şi, mână-n mână,
Să trecem împreună în uitare
Şi-n neuitări din viaţa viitoare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fi avut iubire

Să fi păzit iubirea cum era,
S-ar fi aprins în calea mea o stea.

Să fi avut iubire pe jumate,
Aş fi aprins candela pe-nserate.

Să fi dispus iubire de un sfert,
De tine eu m-apropiam încet.

Să-ţi fi rodit iubirea de-o miime,
Eu nu puteam să mă despart de tine.

Iubirea ta a fost atât de oarbă,
De ai ajuns tot tu să-i fii de pradă!

De ce să plâng acum eu pentru ea,
Când alba ziuă mie-mi lumina?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!