Fii steaua mea

te-aş fi iubit cu cea din mine, ascunsă
cum nu te pot iubi cu cea din ochii tăi
fără vreo taină de inimă răpusă
şi fără teama îngerilor răi.

te-aş fi urcat acolo sus unde ţi-e locul
şi poate-aş fi-ngrădit cu ce n-ai fi aflat
aş fi venit şi m-aş fi-ntors cu totul
şi-n urm-aş fi lăsat doar un argat.

ne-am fi-nvăţat deodată ce-i iubirea
nici eu nu ştiu, nici tu nu ai simţit
din graiul nopţii ascultând tăcerea
cu nerăbdarea-n tâmple de-a fi un infinit.

rămas în gând, doar bob de rouă stinsă
aşa mi te închipui şi acum
privind la flacăra din mine ce-i aprinsă
şi desluşind gravura dintr-un vis ce-i scrum.

te-aş fi iubit de-aş fi ştiut vreodată
c-a ta e şoaptă ce buzele-mi strivesc
dar te-am urcat pe steaua cea mai 'naltă
şi nici nu ştiu de-n Carul Mare te găsesc.

rămâi să mă alinţi în fiece visare
nu vreau vreodată chipul a-ţi vedea
fii steaua ce-am urcat-o c-o magică suflare
să te iubesc aşa cum vreau în mintea mea.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş reface dintr-o risipă de gând, strânsă undeva în mine, fără să ştii şi te-aş iubi pe ascuns în fiecare clipă.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu nu-ţi mai spun că te iubesc vreodată
şi nici să-ţi scriu vreun rând că-mi este dor
îţi voi lăsa pe-obraz doar ploaia mea sărată
să simţi amarul vremii şi ochii mei cum mor.

N-am să mai las fiorii să-mi străpungă
nici inima, nici dragostea, nici vis
din primăveri îţi las doar sloiuri reci să curgă
să simţi din rana mea sângele ce-i stins.

N-ai să auzi când viforul va bate
chemările din mine câte-au fost
e ura un hotar ce ne desparte
şi anii aşteptării câţi au fost.

Rămâi cu bine domnule de piatră
rămâi un munte pustiit şi gol
iti iau şi curcubeu şi soare laolaltă
în lumea mea să joace un nou rol!

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu cum să mă numesc,
Nici nu ştiu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viaţa ce o trăiesc.

Eu nu ştiu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreţine.

Eu nu ştiu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu ştiu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniştea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu ştiu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a ştiut.

Eu nu ştiu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârşit.
Nu ştiu unde am greşit, dacă am greşit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu ştiu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescenţă

Adolescenţă, tu eşti plină
De mult farmec şi speranţă,
De mult zâmbet şi lumină,
De-acum ştiu ce-i aia "viaţă".

Ştiu cum cum s-o trăiesc din plin,
Fără lacrimi, fără teamă,
Iar ai mei când mă susţin,
Frica-ndată se destramă.

Te-aş descrie ca pe o taină,
Te-aş picta în mii de culori,
Te-aş iubi ca pe o mamă,
Ţi-aş cânta de sărbători.

De mulţumiri mari nedescrise
Pe umăr flori vreau să-ţi presor,
Te-aş scrie-n cărţile de vise,
Fiindcă m-ai învăţat să zbor.

Prin adolescenţă trecem fiecare,
Chiar dacă noi nu ne dorim,
Este perioada în care
Iubim mult şi suferim.

poezie de Alina Dobroviceanu din Creatie proprie (ianuarie 2014)
Adăugat de Alina Dobroviceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş ucide cu zâmbet

ce mirări mai cuprind răsărituri
ce strânsori se adună în minţi?
mi te ştiu prea curând că-mi vei fi în amurguri
şi vom face din sloiuri culori prea fierbinţi.

răscoleşti când în mine, când vise
când frunze prea crude, când în ploi prea cernînd.
eu, te-aş bea dintr-o palmă ce răsună promise
tăceri unduite aşternând peste chipul visând.

de ţi-aş prinde aceeaşi visare ce-n mine
rătăceşte prin colţuri ca-ntr-o zare, deşert
te-aş ucide cu zâmbet ce- l vrei doar s-aline
enigmă-nflorind flori de măr în al nopţilor creştet.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş iubi...

te-aş iubi dar nu-mi dai voie,
te-aş iubi cum ştiu doar eu,
ca pe-o floare de aloe,
ca pe însuşi Dumnezeu

strig în noapte, strig sihastru,
strig la lună şi la cer,
o dorinţă cu albastru
totul este efemer

zorii plâng şi mă ascultă,
plâng şi eu în ton cu ei,
sunt o flacără prelinsă,
luminez tristeţi de ieri

totul e învolburare,
totul tulbure le văd,
caut o rază, încântare,
caut prin pomi doar frunze verzi

te-aş iubi dar nu-mi dai voie,
te-aş iubi, cum te-aş iubi,
te-aş iubi de bunăvoie,
dacă vrei, pentru că ştii...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sadism

Ţi-aş muşca buzele, să curgă tot sângele din ele,
Pe sânii mei,
Să ţi-l iei inapoi de pe ei.

Te-aş lăsa fără bărbăţie, să nu te mai poţi bucura.
aş ţine-o la mine,
s-o am zi şi noapte, ce bine.

Şi ochii ţi i-aş scoate din cap, să nu mai
priveşti.
i-aş pune-n ai mei,
să mă uit doar la mine cu ei.

Apoi te-aş ascunde-ntr-un pod cu lacăt închis.
aşa schilodit cum ai fi,
ce mult te-aş iubi, te-aş iubi.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

şi m-a lovit aşa un dor de tine
printre destine
că nu mai ştiu nici cui îi aparţine
nici ce-i cu mine

m-a mai lovit un soi de nostalgie
cu scrum în fine
că nici nu ştiu măcar dacă eşti vie
nici ce-i cu mine

mă mai lovesc într-una vise mute
şi clandestine
că nu mai simt nici secole trecute
nici ce-i cu tine...

poezie de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantomă vie, femeia

Privesc în urma-timp şi te găsesc pe tine,
Steaua Polară a orânduirii vieţii mele.
Ai ascultat doar prea puţin din ce-ţi spuneam.
Dar nu ai vrut, sau poate nici acum nu vrei
Să îmi accepţi iubirea ce mi-ai declanşat... în vis.
Acum, au mai rămas doar urmele lacrimilor uscate
Pe faţa inimii ce nu-şi mai găseşte rostul fără tine
Căci ai luat totul de când tu ai decis să pui tăcere şi-ai plecat...
Dispărând în dimineaţă.
Şi mă întreb ce oare iţi doreşti?!
Care a fost motivul schimbării tale?
Mi-e dor de chipul tău senin, mi-e dor de tine,
Oare ce faci acum? Oare ţi-e bine?!
Glasul tău, zâmbetul, privirea de care m-am îndrăgostit, unde sunt?
Oare eşti reală? Exişti? Da! Îţi simt prezenţa!
Şi-n orice colţ de lume ai fi eu tot te-aş căuta şi te-aş găsi!
Eu nu voi renunţa şi vreau să ştii că acolo unde eşti,
Gândul meu te însoţeşte, este mereu lângă tine
În fiecare noapte tu îmi tulburi visele,
Fantomă, iluzie a dragostei.
Aş renunţa la tine, dar este ca şi când aş renunţa la viaţă
Şi -aş accepta o moarte prematură a iubirii mele.
Doar dacă aş muri eu, tu nu ai mai exista...
Dar eu nu am de gând... să renunţ la tine...
O dată cu lăsarea serii tu prinzi viaţă!
Fantomă a iubirii, vie în noapte!
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi

De-aş fi o lacrimă-n amurg
În ochii tăi aş înnopta
Iar dimineaţa să mă scurg
Scăldată de privirea ta

De-aş fi un zîmbet răsărit
În colţul gurii tale dulci
Te-aş săruta la infinit
Pân' ţi-aş lăsa urme adânci

Un rid pe fruntea ta de-aş fi
M-aş preschimba în bucurie
O viaţă-ntreagă m-aş jertfi
Pe-al tău altar de furie

O şoaptă dac-ar fi să fiu
Din vorba-ţi uneori domoală
M-aş revărsa aşa cum ştiu
Încetişor la tine-n poală

De-ar fi să fiu un simplu gând
Rătăcitor la tine-n minte
Te-aş zăpăcii din când în când
C-o dragoste fierbinte

Şi pe o filă de poveste
Ne-am regasi în Univers
De-ar fi să fiu în viaţa ta un ESTE
Şi nu un FAPT DIVERS...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viaţa asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Şi nu ştiu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinţilor milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenţi nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopţilor somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ţi mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas şi nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici paşi rătăciţi în lume fără Tine,
Când te caut în nu ştiu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau aşteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu nici cum, nu ştiu nici de ce,
ne-am pomenit atât de departe –
dincolo de bine/
dincolo de rău/
dincolo de tot ce-i dă sens lumesc
iubirii noastre fără de nume.
Nu ştiu nici unde, nu ştiu nici când,
ne vom fi atât de aproape –
înlăuntrul muririi/
înlăuntrul nemuririi/
înlăuntrul a tot ce-i va da sens virgin
eului tău în mine.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-aş iubi

Eu te-aş iubi, dar n-am nici casă
Şi nici venituri relevante,
Pentru-a putea pune pe masă,
Atingeri... mai interesante.

Eu te-aş iubi, dar noaptea vine
Şi străzile mă tot alungă,
Înspre ferestrele puţine,
Ce au uitat, demult, să plângă.

Eu te-aş iubi, îmi eşti pe buze,
Catifelată şi discretă
Şi nimeni n-o să mă acuze,
Că nu fac uz de etichetă.

Eu te-aş iubi, dar de ce oare?
Şi până când să tot aştept?
Să nu mai fii o întrebare
Retorică... în al meu piept.

Eu te-aş iubi, a câta oară?
Şi-n câte stiluri păcătoase?
Pentru deliciul tău fecioară,
Când orologiu bate... şase.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni

Ştiu, ţi-am promis ca te-aş iubi cumva, în efemer şi-n veşnicie
Dintr-un pocal al vieţii dac-am bea, tăcere, dor şi surdă nebunie
Urme de tălpi pe ţărmul amintirii, se-ngână zorii mângâiaţi de-o şoaptă
Unde n-ajunge timpul să ne piardă, şi marea să ne şteargă niciodată.

Ştiu, ţi-am promis că te-aş iubi cumva, în lumi care pictează cer albastru
Pe-o galaxie invers aşezată, cu rădăcini de gând, suflet sihastru
Să ne hrănim pe rând dintr-o emoţie, fără de trup şi fără nostalgii
Unde bătăi de inimă răsună si amândoi murim şi suntem vii.

Ştiu ţi-am promis că te-aş iubi cumva, prea simplu, infantil şi cu tandreţe
Sa te hrăneşti cu răsarit fragil, prins de o pleoapă, plin de tinereţe
Şi un vârtej de anotimpuri să curgă dintr-o palmă de apus
Când eşti pe rând şi rege peste inimi şi servitor supus.

Ştiu ţi-am promis prea multe într-o doară, de frică să nu pleci sau să rămâi
Dar ce-ar fi umbra unui suflet, fără lumina lui?

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

Nu vreau să cred ce crede orice sceptic
Şi nici să pot ce poate orice prost,
Cu bani sau alt material sintetic
Şi nici să ştiu ştiinţa pe derost.

Nu vreau să am ce are toată lumea
Şi nici legilor ei nu mă supun,
Nici nu-mi înalţ spre lume rugăciunea,
Ci numai către Dumnezeu Cel Bun.

Nu vreau să fac ce trebuie de-a sila
Şi nici să fiu doar numitor comun.
Nu mă intrigă furia, nici mila
Şi nici nu seamăn ce nu pot să adun.

Nu vreau să fiu simpatic şi cuminte
Şi-n sine să nutresc un gând murdar.
Spun ce-am în gând, în inimă şi-n minte,
Politicos, dar nu protocolar.

Nu vreau o stea pe frunte arborată
Şi nici mărire mie în prezent,
Doar în poveştile cu,, A fost odată ''
Să fiu vreun an-lumină imergent.

poezie de Ovidiu Vasile din Roata cu hamsteri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş ninge...

Te-aş ninge de azi, sub troiene să-mi cazi, tot eu să te caut şi să te găsesc, sub albul ce-mbracă şi mare şi brazi şi om de zăpadă în tine să cresc...
Te-aş ninge aşa, liniştit ca-n poveşti pe ochi şi pe frunte, pe braţe şi gând, să-ţi intru cu iarna în nopţi când priveşti cum ning dintr-un cer, unde vise mai vând...
Te-aş ninge cu versuri albite de nea, poemele iernii să-ţi fie veşmânt, te-aş ninge cu stele, dar n-am nicio stea, şi de mai cade vreo stea pe pământ,
Decembrie-o-ngroapă-n zăpezi de argint, sau cade pe cetini în seri de Ajun şi nu pot, iubite-n Ajun să te mint şi nici că aştept înc-o stea, să îţi spun...
Te-aş ninge cu dorul ce-mi umblă hai-hui, să mi te-aducă la piept să-mi colinzi, dar a rămas în parfum de gutui, de sub troiene, nu ştiu de-l mai prinzi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş mai fi tânăr o dată...

De-aş mai fi tânăr o dată,
Că şi vântul aş zbura.
Către tine draga fată,
De iubit nu m-aş lăsa.

Aş întoarce roata morii
Anii toţi... i-aş măcina.
Şi când se întorc cocorii,
Te-aş aduce-n casa mea.

Aş fură sarutu- ţi dulce...
Pe ascuns, că nu-i deajuns.
Anii îi pierd la răscruce,
Unde oare mi s-au dus?

Aş da norii la o parte,
Să văd ce e sus pe cer,
Anii mei îi vreau... şi dreptate,
Înainte ca să pier.

De-aş mai fi tânăr o dată...
Doar pe tine te-aş iubi.
Inima ţi-aş da-o toată,
Fie noapte fie zi.

Ştiu că asta nu se poate,
Că anii nu se întorc.
Dar as vrea ca doamna moarte,
Pe un deget să o joc.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş...

Te-aş purta cu mine prin lume,
Şi te-aş strânge adesea la piept,
Ţi-aş evidenţia cele bune,
Dar nu mai rezist să aştept.

Te-aş face să îţi ştii menirea,
Să ştii să alegi limpezită,
Să simţi întru totul iubirea,
Să simţi cât de mult eşti iubită.

Te-aş privi o viaţă întreagă,
Te-aş privi şi o sută de vieţi,
Păcat că nimic nu se leagă,
Şi-n suflet port numai tristeţi.

Te-aş alinta aşa cum ştiu eu,
Şi ţi-aş scoate din suflet amarul,
Sălbatic aş fi ca un leu,
Domestic aş fi cum e calul.

Te-aş uita, dar nu o pot face,
În gând până astăzi mi-ai stat,
Te las de acuma în pace,
Căci ştiu că de mult m-ai uitat.

poezie de Mihail Cosmin Pamfil (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nespuse

Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în faţa Ta.
Aş vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din fiinţa mea.

Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc şi văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.

Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzleţe şi neînţelese.
Nici în mine să sădeşti un dor, să mă dori
În freamăt şi-n cuvinte nespuse.

Nu mai vreau doar sa te vreau
Şi-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ţi fiu trunchi şi tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înfloreşte din mine.

Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoţeşti doar prin vise.
Prin nopţi şi prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu cer să fiu iubit

Eu nu cer să fiu iubit,
Aş cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Şi nici nu sunt sigur că merit.

Eu nu cer să fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aş simt obligat să întorc serviciul
Şi nu ştiu dacă mai pot.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
Că cineva mă preţuieşte.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci dacă aş cere şi nu aş primi,
Aş fi nefericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci asta ar fi cerşeală,
Aştept doar să fiu iubit
Şi atât.

Eu nu cer să fiu iubit,
Nu vreau cadouri şi vizite,
Ci să fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci aşa L-am văzut pe Dumnezeu
Şoptindu-mi prin senzaţii.

Eu nu cer să fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să fiu iubit puţin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.

poezie de Cosmin Druţă din Teorie poetică şi poezie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!