Ei, prin ce-am trecut noi, dar prin ce-o să treceţi voi! Acele vremuri deja le-aţi început. Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmaşului să se atingă şi de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică şi nu vă veţi putea ascunde nici în crăpăturile pământului.

citat din Justin Pârvu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deosebire esenţială

În altă vremuri, Domnitorul
Se deghiza prin iarmaroace
Să-şi apere, de hoţi, poporul.
Acuma fură toţi... în pace.

epigramă de Barbu I. Bălan din Urmaşii lui Cincinat (aprilie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un neam trăieşte în veşnicie prin concepţia de viaţă sănătoasă şi curată, prin onoarea şi cultura lui. Prin urmare, nu pâine cu orice preţ, ci onoare cu orice preţ, onoare apreciată după scara valorilor dată nouă de Dumnezeu.

citat din Justin Pârvu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa s-a clădit neamul acesta - prin suferinţă.

citat din Justin Pârvu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ţăranului

Au trecut vremuri încinse
Ce-au curs fără a lui vrere,
Palme de sudori aprinse
Ard, veghează în tăcere.

Peste ţarine întinse
Se trag brazde în durere,
Au trecut vremuri încinse
Ce-au curs fără a lui vrere.

I-au stors ultima avere,
Speranţe-n ţărână-s stinse,
Gârbovit, fără putere,
Peste tâmplele lui ninse
Au trecut vremuri încinse.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremuri vechi...

În vremuri vechi, băieţi şi fete,
Se adunau în şezătoare,
Şi-şi răsuceau în mărţişoare -
Dorinţele împerechete!

Cântau, dansau, pe îndelete,
Ori îşi furau vreo sărutare,
În vremuri vechi, băieţi şi fete -
Se adunau în şezătoare!

De prin păduri strângeau buchete,
De flori să-şi pună-n scăldătoare,
Sau în cununi, floare cu floare,
Îl invocau pe Dragobete -
În vremuri vechi, băieţi şi fete!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (23 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbări de mediu

Mai vedeai în vremuri obscure
Câte-o vilă prin pădure...
Acum, când sunt vremuri stabile,
Poţi vedea... păduri de vile!

epigramă de Gheorghe Miertescu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia cu cerb

rochia ei
cu imprimeu cu cerb carpatin hăituit
coboară mai mult
pe un picior se curge mai mută
miere opacă: mister –
rochia ei
rezistă totuşi sub gloanţele cu nas polisat (?!) în
an centenar – ro
mânia e totuşi a bărbatului emigrat
în scoţia de
exemplu într-o fustă vetustă-n carouri, co
coşat, ce îi ascunde varicele
ridicate pe vremuri de primii
romani cu lenjeria pătată
cu verde
cerneală de arbore
la rang de scriitură umblată, um
blată prin pădurile
daciei scoţia felix felicitată
prin păduri
prin bună voinţa pădurarului cu liceul
silvic frunzărit la seral
aşa cum
druizii în alte ocoluri luau
note de zece

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri

Guvernările-actuale
- Se constată cu uimire -
Nu dau locuri în spitale
Ba chiar... nici în cimitire.

epigramă de Eugen Pop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul Pământului, sau cel aparent al Soarelui, căci e totuna, e şase luni de-asupra ecuatorului ceresc şi şase luni sub ecuator. Numai de două ori pe an e tocmai pe ecuator. Astfel, putem să înţelegem de ce iarna vedem alte stele decât vara; Soarele ascunde cu lumina lui stelele prin cari trece, dar mişcându-se mereu, le ascunde treptat dinspre apus spre răsărit. Drumul lui pe cer se numeşte ecliptică şi cam acest drum îl au toate planetele, cum şi Luna care se învârteşte în jurul Pământului. Constelaţiile prin cari trec Soarele, Luna şi planetele se numesc constelaţii zodiacale.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi mai face inima?

în perioada celor mai grele vremuri
pe băncile din parc
în puşcării
sau trăind cu
curvele
am avut mereu această mulţumire –
n-aş numi-o fericire –
care era mai mult un echilibru
interior
o acomodare
la orice se întîmpla
şi care îmi era de ajutor în
fabrici
şi atunci când relaţiile
cu fetele mergeau
prost.

m-a ajutat
pe vremuri de război şi de
mahmureală
a încăierărilor din ganguri
şi prin spitale.
să te trezeşti într-o cameră ieftină şi
să ridici jaluzelele –
asta era cea mai stranie
satisfacţie

şi să traversezi podelele
spre un dulap vechi cu o
oglindă crăpată –
văzându-mă pe mine, urât,
rânjind la tot şi la toate.
ceea ce contează e doar
cât de bine
calci prin
foc.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Prin ceaţa bolnavă se pierde oraşul
şi nimeni nu este pe străzi,
în tine, o iarnă îşi sapă sălaşul.
Iubirea îţi spune: să crezi!

Jilavă, o frunză îşi strigă reproşul
spre vremuri trecute şi verzi,
chemarea-i ascunde în palme căluşul.
Iubirea îţi spune: să crezi!

Cuţitul durerii şi-ascute tăişul
pe-un gând sugrumat de zăpezi,
iar Charon aşteaptă, apatic, bacşisul.
Iubirea îţi spune: să crezi!

Un haos se naşte şi este urmaşul
a tot ce-i trecut şi păstrezi,
în suflet, trecutul îţi este vrăjmaşul.
Lumina îţi spune: să vezi!

Credinţa în tine să-ţi fie urcuşul
spre culmea la care visezi,
te uită, amurgul îşi scutură roşul.
Iubirea îţi spune: să crezi!

Adina V.

poezie de Adina Velcea (26 decembrie 2017)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu şi marinari

Pe Dumnezeu şi pe soldaţi, pe marinari, toţi îi adoră
În vremuri de răstrişte, dar apoi sau înainte nici o oră;
Când nenorocirea a trecut şi-s toate iar la locul lor,
Uitat e Domnul, iar soldaţii şi marinarii se evaporă ca apa unui nor.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anglia contemporană mi se pare un loc absolut fascinant - dar dacă aş şti ceva mai mult despre alte locuri, sau alte vremuri, poate nu ar mai fi.

citat din Jonathan Coe
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul trecerii prin lume

Cine suntem şi unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim,
Dar nu putem ca să pricepem
Al veţii sens ce ni-l urzim...

Ce e lumea nu-nţelegem,
Nici pe Pământ cum răsărim,
Cine suntem şi unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim.

Noi suntem tentaţi să credem
Că-n acest loc doar poposim,
Apoi spre viitor să trecem
Luaţi în zbor... de Heruvim.

Cine suntem şi unde mergem?

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindiri

Prin gândul tău, mai trec acele seri,
îmbujorate-n frumuseţea lor
de gândul meu, de tine doritor,
ce-ţi provoca prin suflet adieri?

Îţi aminteşti plimbările de zi
pe străzi ce ne păreau atunci pustii,
căci redusesem lumea celor vii
la tu şi eu, dorindu-ne-a ne fi?

Dar parcul nostru, masa de cafea,
priviri ce risipeau adânc de cer
spre trupul ce se ascundea-n mister
nedesluşit de cel ce îl dorea?

Îţi aminteşti, desigur! Prea mulţi paşi
s-ar fi pierdut prin colţuri de-amintiri
şi n-ar porni spre suflet oglindiri
a ce nu poţi în urma ta să laşi.

Mai văd ades, în gândurile-mi vii,
o seară-a unei toamne, un trotuar
şi mâna ce-o strângeam în buzunar,
de frigul ce-ncepea, a o feri.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există vremuri pentru a ne lăsa sfătuiţi de temerile noastre şi vremuri pentru a nu da ascultare nici unei temeri.

citat din George S. Patton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri grele

În construcţii-i mare criză,
Nu mai merge nici spoitul,
Prima casă -ce surpriză!
"Ideală este schitul".

epigramă de Petru Miloş (2009)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

Nu mă voi mai întreba, atunci,
Ci voi şti.

Frunzele se schimbă – şi florile, şi fluturii,
Şi după ani şi ani rămân aceleaşi, aceiaşi.

Sânul mării se înalţă suspinând spre lună,
Dar luna şi marea rămân întotdeauna aceleaşi

Ca şi-n alte vremuri, copacii stau încordaţi şi singuri,
Şi extind golul unui geamăt al acelor alte vremuri.

Tu vei fi tu însuţi,
Te voi găsi mai întreg, dar nu altul,
Pentru recolta anilor nefericiţi.

Marea respiră, prăseşte sau devine mai zgomotosă,
E strălucitoare sau neguroasă şi sfârşit de lume:
Şi marea-i o permanenţă a schimbării.

Nu mă voi mai întreba, atunci,
Ci voi şti.

poezie de Raymond Knister, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbim prea mult
pentru nişte oameni desenaţi
şi nu putem spune nici măcar
că suntem din hârtie
ca avioanele

aş putea vâjâi prin aer
în timp ce-mi
vorbeşti despre inimi adevărate
dar între noi e atât spaţiu alb
pe care ai început deja
să-mi desenezi moartea

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dumnezeu dă culoare pământului prin flori,
Mamelor, prunci spre mântuire,
Oamenilor, bucurie prin muzică,
Speranţă şi pace prin rugăciune.
Toate acestea le primim în dar.
Ce dăm noi la schimb?

poezie de Angelina Nădejde (16 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!