Schimbare
Nu mă voi mai întreba, atunci,
Ci voi ști.
Frunzele se schimbă și florile, și fluturii,
Și după ani și ani rămân aceleași, aceiași.
Sânul mării se înalță suspinând spre lună,
Dar luna și marea rămân întotdeauna aceleași
Ca și-n alte vremuri, copacii stau încordați și singuri,
Și extind golul unui geamăt al acelor alte vremuri.
Tu vei fi tu însuți,
Te voi găsi mai întreg, dar nu altul,
Pentru recolta anilor nefericiți.
Marea respiră, prăsește sau devine mai zgomotosă,
E strălucitoare sau neguroasă și sfârșit de lume:
Și marea-i o permanență a schimbării.
Nu mă voi mai întreba, atunci,
Ci voi ști.
poezie de Raymond Knister, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Raymond Knister. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.