O zi pe Terra

E Terra-n fiecare zi,
Găzduitoare casă,
Naivelor zburdălnicii,
Dar Terrei nici că-i pasă...

Puştani cu feţe de copii,
Şi trupuri tatuate,
Încearcă ierburi fistichii,
Din curiozitate...

Sub sutele de decibeli,
Prin discoteci tixite,
Deşală băieţandri cheli,
Fetiţe ameţite...

Femei cu bustul neglijent,
Şi roşu pe la gură,
Tânjesc să pice vre-un client,
Pe drumuri de centură...

Bărbaţi răniţi la caracter,
Târşesc vieţi banale,
Prin cârciumi reci, de cartier,
Cu treburi "culturale"...

Pensionari, cu mers greoi,
Mânaţi de disperare.
Fac din pubele de gunoi
Tarabe-alimentare...

Sunt toate ne-nsemnat obol,
Dat Terrei ce agale,
Mai face încă un ocol,
În jurul axei sale!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri surori bune

Pe scena terrei luminată
De aştrii mândri, lucitori,
Se joacă piesa de-altădată
Cu patru Dive, ca surori.
Sunt cele patru anotimpuri
Cu strai frumos pe trupul lor,
Steluţe, flori de multe tipuri
Îmbracă piepturile lor.
Le ştim, le aşteptăm îndată
Ce schimbă calendarul file,
Pe scena terrei luminată,
Pe rând, un număr bun de zile.
Patru domniţe renasc iară
Stârnind în suflet bucuria,
Chiar de e ger sau cald afară,
Simţim a fetelor mândria.
Dar, de un timp, se ţin de şotii,
Se zbenguie pe-a terrei scenă,
Iar pământenii stau ca proştii
Privind la jocul fără jenă.
Apar târziu şi sunt nedemne,
Nu sunt aceleaşi fete bune,
Dar ameţite sunt, pesemne,
Că beau şi ele ţuici de prune.
Pe scena terrei aşteptate
Cu drag, de orice muritor,
Să le mai dăm şi lor dreptate,
Că nu e numai vina lor!...
Se-aruncă tone de deşeuri
În râuri, lacuri, peste tot
În alimente-s multe E-uri
Şi nu există antidot...
.......................
Pe scena terrei luminată
De aştrii mândri, lucitori,
Se joacă piesa de-altădată
Cu patru Dive, ca surori.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (10 octombrie 2023)
Adăugat de Gabriela Gentiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul pământului

Când îi ies beţivii-n cale
Să se-nvârtă, nu-i uşor,
Şi în jurul axei sale,
Şi în jurul axei lor.

epigramă de Ioan Fârte din revista "Spinul" (2008)
Adăugat de Ioan Fârte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere pentru Boc (Vizavi de pensionari)

Vreau să-l ajutăm pe Boc,
Că-i un premier... "boboc".
E abia... a patra oară,
Când conduce astă ţară.
N-a aflat de pensionari,
Care-s toţi "milionari".
Dacă vrea un buget tare,
Să le umble-n buzunare:
Musai să impoziteze,
Orice model de proteze,
Aurul de la dantură
Care îl mai au prin gură,
Argintul ce-l au în freză,
Că e tară mic-burgheză,
Orice fel de handicap,
Mai ales dacă-i la cap.
Plumbul greu de la picioare,
Că-i metal din alea rare,
Piatra-ascunsă prin ficat,
Că-i fără certificat,
Iar dacă tot nu ajunge,
Mai e zahărul din sânge,
Şi-n sfârşit... ca un "caimac"
"Gazul" ce-l au în stomac.
Dacă încă nu e bine,
Să le dea nişte buline.
Să omoare toţi bunicii,
Că doar ei sunt "inamicii"

poezie de Paul Constantin (1 iulie 2010)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasivitate

Pământul se invârte indulgent,
În jurul axei sale inclinate,
Făcându-mă să cad, stupid, pe spate,
În stradă, pe bordura de ciment.

În timp ce două babe ofticate
Mă fac beţiv, jegos, impertinent,
Pământul se învârte indulgent,
În jurul axei sale înclinate.

Sunt doctor, pe deasupra şi docent,
Predau româna într-o facultate,
Şi-am ameţit citind că-n Parlament,
Româna-i răstignită. Din păcate,

Pământul se invârte indulgent...

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mondială "DARWIN"

Când văd fetiţe fistichii
Cu toată gura botoxată,
Mă-ntreb agale:-Unde-or fi...
Maimuţele de altădată?

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bustul

Când o vreme-a trebuit să rătăcesc prin lume
Am lăsat casa-n grija unei femei, anume
Să ştergă praful de pe cărţi şi rafturi, de sub pat,
De pe tablouri, de pe bustul meu în bronz sculptat.

Când m-am întors, bine-ai venit scria în ochii ei,
Iar vocea-i era caldă şi mirosea pe hol a flori de tei,
Şi toate erau la locul lor în casă,
Curate şi lucind ca faţa ei frumoasă.

Dar, privind mai îndeaproape, am remarcat
Că era colb pe bustul meu, pe părul de bronz întunecat;
Nasul şi sprâncenele prăfuite-n gri băteau –
În schimb, buzele erat curate şi sclipeau.

Anii s-au tot dus, la fel s-a dus şi ea,
Dar adevărul de-atunci a rămas în mintea mea:
Acele buze reci au fost atât de curat ţinute
De buze vii, sărutând fără-a fi fost de cineva văzute.

poezie clasică de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

George: Adică era întinsă, aşa, la bustul gol?
Kramer: Nu, nu, s-a ridicat, a mers prin casă...
George: A mers? Şi tu te-ai uitat?
Kramer: Bineînţeles. Are un corp superb, amice!

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţii de suflete

Din voalul de borangic al cerului,
miriade de suflete candide au coborât pe Pământ...
Ochi inocenţi, ca stele strălucitoare,
strigă voioşi şi râd fericiţi
dar ceasul timpului orele marchează
şi anii verzi alunecă nepregătiţi.
Ce de cadouri pentru copii!
Unii vor avea în dar o maşinuţă,
altora le va fi dăruită o păpuşă...
Sunt multe şi diverse jucării!
Cadouri însă nu există pentru unii copii
căci ei întind mânuţele prin parcuri şi străzi...
ochişorii-s lipsiţi de strălucire ş-armonii,
cu frica-n sân păşesc spre-nfricoşătoare amiezi.
Pentru unii copii nici dulciuri nu sunt,
căci ei nu au nici măcar un colţ de pâine
şi nici un acoperiş pentru ale lor trupuri uitate de lume.
Sunt copii care nu vor avea o mitralieră jucărie
ci o armă adevărată căci jocul lor e războiul, cruntă barbarie!
Unele fetiţe nu vor primi în dar păpuşi căci inocenţa le-au furat
şi jocul nici măcar în vise sau visuri nu s-a mai arătat.
În spatele măştilor ce feţe pulhave ascund,
sunt hoţii de suflete ce darul copilăriei au furat
şi voalul de borangic al cerului au spintecat.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii sărmani

De ce în suflete avem atâta răutate
Şi mame ce au sufletele blestemate
Care dau viaţă la copii
Apoi îi lasă ai nimănui
Nu au nici suflet, nici conştiinţă
Acei ce condamnă doar la suferinţă

Nu se gandesc la legea omenească
Copilul l-au făcut că să trăiască
E tot mai plin pământul de orfani
Copii abandonaţi, sărmani
Femei lipsite de omenie şi iubire
Copii fara copilărie

Prin plâns îşi strigă al său dor
Sunt prea firavi sa ceară ajutor
Sunt tot mai mulţi copii îndureraţi
Prin gări şi prin spitale abandonaţi
Sunt tot mai mulţi copii lipsiti de mângâiere
Ce poartă în suflete poveri grele

Cuvântul mamă pentru ei înseamnă răutate
Copilul e un dar de la divinitate
Nu este un animal de soi
Să-l aruncam prin lada de gunoi
Nu-i un ziar, o pungă reciclată
Să obligăm statul să îl crească.

Chiar Dumnezeu ne plânge din icoane
de un copil ce suferă de frig şi foame
E tot mai plin pământul de cretini şi ipocriţi
De acele bestii ce pretind că sunt părinţi.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechi amintiri...

În simplul concert de tălăngi
Al turmei de liniştite oi,
Vechi amintiri încă încerci,
Mergând prin colb şi prin noroi.

Acolo în Paradisul satului pierdut,
Prin acel vechi cadru natural,
Unde nici nu ştiu când am crescut
La Ciofu, în Petia, satul meu natal.

În cântecul de toacă se ascund
Şi plâns, şi cântec împreună
Acestea toate te străpung,
În suflet îţi produc furtună.

În al clopotelor dangăt lung
E o arhivă-ntreagă de credinţă,
Că multe vieţi nu îţi ajung,
Să-ţi înţelegi a ta fiinţă.

Al buciumului cântec de seară,
Ce îţi aduce somnul lin,
În scurta noapte de vară,
Din viaţa când eram copil.

În drumul stelelor pe cer
Am mers călătorind agale,
Fără un ţel sau un reper
Prin nesfârşita, Lactee Cale.

Moldova-Veche 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Cum să nu umblu trist prin grădini?...
Din coastele tatei cresc rădăcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înălţat, străvezii, şi-au căzut...

Printre amurguri cânt şi cosesc.
Sub care iarbă o să-l găsesc?
Mai multă rouă... Doamne, te-ndură,
Să-i înflorească trifoiul pe gură...

Toate aceste minuni împlineşte-le,
Că el te-ar lăuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidă nu poate,
Nici pumnul, nici toporul, nici cleştele.

Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerşetori cu împăraţii vecini.
Fructe în pârg. Rădăcini.
Cine n-are părinţi prin grădini?

rugăciune de Eusebiu Camilar
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri

Drumuri cu flori şi maci
linii drepte, aliniate-n destin.
inspiraţie săracă pentru că nu văd
decât cerul culegând măsline şi struguri.
cerul rupe câte un bob de strugure,
pe care îl aruncă-n Soare
şi Soarele coboară şi alintă podeaua Terrei
şi cu un sărut dezmiardă puritatea,
cu o floare de mac loveşte inima durerii posacă,
învârteşte Terra,
Soarele cu surâsul său
şi cu căldura sa fermecătoare
ce îmbrăţişează eternitatea,
furâdu-i sărutul veşniciei,
călătorind prin destine,
frumoase drumuri, în cer şi pe Pământ,
pline de viaţă şi de moarte
ce se revarsă-n mare albastră a viselor!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marte

Visul tău ţi l-ai format în piatră,
Greoi parcurs prin lumea noastră mică
Te preferam în jocul tău de seară
Robită-n gândurile sorţii
Şi-n fiecare noapte, mă prefăceam în vise.

Te alintam de sus, din alte lumi
Să iţi revii din ziua de năpastă
Tu singură te linişteai, în cursul apei lângă casă.

Am renegat furtunile acide
Ce se lăsau în Univers
Şi te-am privit cum desenai în praful roşu,
Poteci în forme rotunjite
De inimi reci ce le-ai primit
În zeci de vieţi nedreptăţite.

Un Marte zgomotos prin munţi
Dar mort în sunetele sale,
Te lasă-acum în raza mea
Să-ţi cauţi visul pe planetă.
Aici în spaţiul larg de stele
Te voi salva de voalul aşezat pe creste
Voi fi în faţa ta pe stânci
Să mă iubeşti aşa cum sunt,
Acelaşi tip din mintea ta de seară
Când apăream, pe gustul tău,
Un prinţ frumos
În visul tău dorit la fiecare strop de ceară.

Te voi salva în alte sfere,
Eşti tot a mea, deşi topiţi de alte raze,
Prin dune roşii de nisip
Vei fi cu mine prinsă-n şoapte,
Dar te previn, prinţesă pământeană,
Că sus, departe-n luna Marte,
Vom fi doar doi,
Iar sunetul de buze ce ţi-l voi da
Va fi trăsnit în Univers,
Ca tunetul căzut în noapte,
De vei gândi să mă atingi
Nu vor mai fi dorinţe să te piardă
Că totul sus, aici, e visul tău
Făcut să-l vezi puţin, şi-apoi să ardă.

Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa acestei zile mi-a amintit de copilărie, de fericirea de a alerga desculţă, după fluturi, prin iarba tăioasă sau prin nisipul fierbinte, furând din energia binefăcătoare a Terrei.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percuţie

Privesc lumea plină de ingratitudini, şerpii inelaţi care colindă apele.
S-a revărsat furia terrei; cu ultimele puteri trece prin munţi şi prin văi...
Ia cu ea ingurătatea udă să o exorcizeze în păduri pe unde calcă paşi de Sânziene şi morţii adorm nelumiţi.

Nu poţi izola sufletul! Pe serpentine
vijelii au facut să dispară hotarele dintre semeni.
Ne uneşte capricios vieţuirea, ceasul de copt secunde zurlii.

Alergam prin râpe şi poieni... tălpile susurau a neştiinţă,
când ai început să pui întrebări părului meu răsfirat şi nu ai mai percurtat
la sintagma timp mort.

Vocile ascultă plămânii terrei şi cântă la orgă despre iubirea pioasă.
Roboţi megatronici iau locul oamenilor simpli.
S-au îndumnezeit fiarele... timpii... câmpii...
Mai pot să admir panorama universului volatil?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

Se-ntorc şi norii plumburii,
Iar nopţile vin tot mai reci,
Sunt arse frunzele din vii
Şi "iarba"... de prin discoteci.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai suntem încă vii

Mai suntem încă vii
Să mai răbdăm urgii?
Că peste răul ce l-am adunat
A mai venit un rău neaşteptat.

Acest rău numit Covid,
Un virus periculos şi perfid,
S-a răspândit ca un blestem
Făcându-ne viaţa un infern.

O cumplită pandemie se instalează,
Şi oamenii se izolează,
Stau in carantine
Şi la ei in case.

O, Doamne, câtă suferinţă
Pe oameni, şi câtă neputinţă,
Când virusu-i doboară!
Şi câtă jale,
Când stau la rând să moară
La ATI-n spitle!

Mor oamenii cu sutele şi mii
Şi mii sunt infectaţi
În fiecare zi.
Mor doctori şi-ajutoare,
Când cu disperare
Încearcă să salveze vieţi.

Pe tot cuprinsul ţării
Se decretează restricţii,
Sunt interzise reuniuni, nunţi si festinuri,
Se-nchid şcoli, biserici şi localuri.

Lumea se cufundă
Într-o beznă de mormânt,
Nu mai există viaţă
Pe acest pământ.

Nu ştie nimeni, mâine,
Cum vom arăta.
Nu ştie nimeni, mâine,
Ce soartă vom avea.

Mai suntem încă vii
Să mai sperăm
În clipa pe care-o aşteptam
Când pe pământ va fi şi zi?

poezie de Gheorghe Alionte (17 noiembrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă vezi şi tu...

Printre sute de catarge şi prin miile de vâsle,
Printre vânturile toate ce bat felurite pâsle,
Am privit feţe şi feţe într-un amalgam de schiţe,
Colorate după vreme, joase sau înalte spiţe;

Toate sunt la fel vezi bine, doar prin gând se mai încurcă,
Măşti, simboluri şi versete, astea ce-s mai dau de furcă,
Fără-a căuta anume, ochii mi se-opriră-n dată,
Mintea dusă fără ţintă, inima fără să bată,
Toate fac o legatură şi se sfătuiesc în pripă,
Bând din vinul fericirii şi fumând a clipei pipă,
La un semn făcu tăcere şi îngână mulţumite,
Ochii, inima şi mintea: "-Suntem toate-ndrăgostite!"...

Înţeleg de ce din feţe numai una e cu vină,
Tu eşti cea cu vino-ncoace şi cu nume de divină,
Tu m-ai fermecat o dată şi mă farmeci în neştire...
Cum te văd eu, cam tânjesc, să mă vezi şi tu... iubire!

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Grigore Vieru

Dragă Maestre,
Rostesc cu durere această veste:
Loc pentru noi nu mai este
Nici acasă şi nici prin străini.
Se strigă prin cârciumi,
Se dansează-orgii.
Cine are nevoie de Limbă şi Poezii?
Dar Dumneata nu te întrista:
Ştii cum sunt necuminţii.
Cunoşti istoria bine.
Eşti lângă Dumnezeu şi le vezi pe toate.
Chiar daca până la el "te mănâncă sfinţii".
Te rog, Maestre, mă iartă,
Că am fost şi eu o dată
De ziua Limbii Române
Prin cârciumi străine.
Ştii, părinte, noi suntem c-am creduli
Şi sperăm că lumea e bună.
Pe urmă plângem în pumni
Că totul se vinde:
Şi suflet, şi ţară,
Suntem făcuţi de ocară
Prin fapte şi prin cuvinte.
Totul se vinde:
Floarea din coroană,
Ţărâna de pe morminte -
Totul se vinde!
Nedreptatea susură
... şi, totul se cumpără...

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratament garantat

La femei şi la bărbaţi,
Ca o maximă măsură,
Tartrul poţi să îl combaţi,
Dinţii toţi de-ţi scoţi din gură...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!