Te-ai oprit?
De ce aici, o clipă, te-ai oprit?
Ți-s aripile grele de-așteptare?
Sau zborul tău, deodată-i mărginit
Sau bătrânețea sufletului doare?
Te-ai înfrățit cu vântul și în zări
Ți-ai avântat ca un vulcan în noapte,
Zâmbești deși, la tâmple ai ninsori,
De tine infinitul nu-i departe
Ai poposit aici doar pentr-o viață
Ai suferit, ai plâns sau ai cântat
Aici, unde nimic nu se învață,
Unde nimic nu e adevărat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.