* * *
Tu, Doamne, m-ai făcut nesfârșită...
un izvor de culoare și cântec sfânt
Însă doar lângă Tine, bucuria cântecului meu e desăvârșită
și-atinge adâncurile vieții..
Pâine și vin peste lume fiind...
Tu-mi veghezi și-mi porți glasul în culori vii... scânteietoare...
până la marginile lumii...
Însă doar la poarta templului lui
odihna eu îmi găsesc
Acolo cântecul meu își găsește alinare...
Tu îmi domolești freamătul arzător al inimii...
îngenunchindu-mi țărâna
când se pierde și se sfarmă
în vârtejul acestei imense transfigurări...
Eu n-am nicio putere să mă pot opri...
Însă Tu îmi potrivești pasul cu ritmul acestei neobosite muzici
când mă amestec cu zvâcnirea sângelui...
pătându-mi aripile...
Fiecare zi îmi sosește dansând,
Iar eu o îmbrac în valsul iubirii
apoi trece mai departe...
Culori... sunete și parfum de iubire...
își varsă nemărginitele cascade
în mine... în el și în lume...
făcându-mă una cu Tine...
și amestecându-mă cu el
în această supraabundență de căutare... dor și iubire...
învățându-ne să gustăm infinitul iubirii și morții în fiecare clipă...
Doar astfel trăindu-ne...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Daniela Bidascu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.