Stupul

Ne-a murit râsul de pe buze
Ucis de-un roşu confiscat,
Decrete, legi, elaborat,
Forţează azi trăiri obtuze,

Împărăţesc doar delicvenţii,
Cinstea şi munca-s înfierate,
Satiri demenţi îşi fac palate
Şi se adună în convenţii,

Se-mparte luna-n plină noapte,
Cum stropi de soare-n plină zi,
Se prăduieşte orice-ar fi
Şi se vorbeşte iar în şoapte,

Pământul negru e vândut
Către nisipuri mişcătoare,
Lacuri şi ape curgătoare
În ordonanţe s-au pierdut,

Se poartă generali cu fuste,
Domneşte bâlba, neştiinţa,
A abdicat chiar şi credinţa
În ţara plină de lăcuste,

În crematorii megieşe
Ard oase de viteji străbuni,
Iar Turnul Babel, din genuni,
Crează în cetate breşe...

Se-aude zumzet de albine
În stupul agresat de rele
Jur-împrejur răsar zorele,
Şi-o undă caldă vine, vine!...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoironia-i calea dreaptă

E plină ţara de poeţi în vogă,
De prozatori şi pictori geniali
De politicieni "corecţi" şi "bestiali"
E plină şi de filozofi cu morgă...

E plină ţara de autostrăzi,
Nu mai avem pe unde pune grâne
E plină şi de "băieţaşi" cu "zâne"
Stă bunăstarea straturi prin ogrăzi...

E plină ţara de oameni "cu stare"
Ce investesc spre-a noastră dezvoltare
E tot suflat cu aur, munte, mare...
E mult... insuportabil... şi mă doare!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 26 septembrie 2021 (26 septembrie 2021), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurând...

Murmurând în plină noapte
Dorul tău fierbinte-n şoapte;
Tu – iubire depărtată,
Ce aştepţi nemângâiată –

Când lucesc în noapte stele
Te amesteci printre ele,
Iară sufletu-ţi s-aprinde
Tot mai viu şi mai fierbinte.

Şi cu luna-n noapte plină
Îţi zâmbesc şi îţi alină –
Frământările şi dorul –
Stele mii slăvind amorul.

Ca-ntr-un glas cu ele luna
Ne îndemne tot într-una:
– Lasă-amoru-ţi între stele
Ca să ardă printre ele!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (30 ianuarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă de schimbare

Decât un far în plină zi,
O spun tăios şi nu în şoapte,
Mai bine m-aş dori a fi
Un licurici în plină noapte.

epigramă de Gheorghe Enăchescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (21 iunie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna pisicii negre

Pisica neagră trecea prin iarbă. Era noapte şi parcă
Avea o vargă. Pe sub streaşină bătea vântul.
Pâş, pâş se strecura. Îl ascultam cum calcă.
Iarba se înfiora când trecea pisica neagră.

Era o fântână plină până în gură cu apă. Plouase mult.
Apa nu era bună. Se stricase, iar fântâna-şi pierduse
Rostul de a adăpa. Nimeni nu mai vine setea din buza ei
Să şi-o stingă. I-a apus soarele. Nu mai are lumini.

În mintea mea târziul se opintea cu pisica neagră.
Îmi era frică să mă mai duc la fântâna plină cu apă.
Pâş, pâş se strecura apusul peste noi dinspre răsărit.
Fântâna umplută cu apă s-a înecat şi apoi a murit.

poezie de Mircea Lucian Nincu
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara

Ţara noastră-a fost mereu
Plină până la refuz,
Plină cu ţărani, zic eu,
Cu nebuni şi... cucuruz!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa şi dreapta judecată

O lună plină atinge subtil a mea suflare,
Iar sufletul tresaltă cuprins de-un tainic jar,
Voieşte-n zbor să plece către o altă zare,
Să fie doar o clipă, lângă divin hotar.
Şi iată-mă cu gândul pe-o iarbă verde crud
Unde-i răbojul vieţii cu clipe, ani şi fapte,
Conştiinţa mă aşteaptă, zeci de-ntrebări aud
Ea vrea răspunsuri drepte, nu lamentări şi şoapte.
"Spune-mi acum de poţi, ce-ai dat prin al tău grai
Şi prin cuvântul spus ori gândul nerostit?
Te-ai dus către lumină când speriat erai
Sau ai trăit haotic, prin patimi rătăcit?
Ţi-ai ajutat vreun frate de rele să nu piară
Sau nici nu ţi-a păsat de nesfârşitu-i chin?
L-ai tras din ceaţa deasă şi traiul de ocară
Sau ai privit râzând cum bea mereu venin?
Ai dăruit sămânţă de dragoste şi pace
Ori ai sădit doar spini şi multă mătrăgună?
Căci iată, vine o vreme, când totul se preface
În judecată dreaptă ce faptele-ţi adună.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet gol în plină iarnă

Fulgii grăbiţi ating pământul
La tine iubito-mi fuge gândul
Afară-i cerul negru de tăciune
Încet, rostesc o rugăciune

E frig, o atmosferă glaciară
Tu mi-ai lăsat sufletu' afară
Doar ştii că e cam dezbrăcat
Îmi este teamă ca-ngheţat

De nu ţi-e sufletul păgân
Te rog să-l încălzeşti la sân
Vorbeşte-i de prima întâlnire
Hrăneşte-l cu a ta iubire

Să îl alinţi, rogu-te, în şoapte
Ţi-l las în grijă astă noapte
Dacă de el ţi-e drag, poate
Îl poţi păstra şi mai departe

Îţi pun o singură condiţie
Şi nu e doar o superstiţie
Dar după ce l-ai sărutat
Te rog să-l mângâi ne'ncetat

Iubito, de nu m-ai părăsit
Şi n-ai uitat cât te-am iubit
Nu poţi lăsa fără o haină
Un suflet gol în plină iarnă

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plină zi

... în plină zi se face noapte
şi ninge iar fără de motiv...
şi caut zâmbet printre şoapte
tot caut negăsind nimic
... mai ai cumva vreo îndoială
că sunt terestru... şi poet
în lumea asta marţială
prin vers încerc să te iubesc...

poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnambulism

În nopţile cu lună plină
Şi cerul negru ca de smoală,
Urc scările la o vecină...
Şi ea e plină, dar e goală!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Landoul roşu

Prin păduri de porumb
Landoul roşu ne legăna.
Inima mea lângă inima ta,
Negru hulub lângă negru hulub.

Norii, câţi au trecut peste noi,
Cu viscolul, cu soarele împreună s-au dus
Către colina dinspre apus.
Doar noi în neguri, în ploi.

Dar roşul, eternul nostru landou
Ne poartă mereu înainte, ne poartă
Se-nchide o poartă, se deschide o poartă
Peste sufletul vechi, pentru sufletul nou

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e ploaie

Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nţelesuri
Şi-mi verşi un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.

Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ştergi din gând văpaia.

Îmi picuri şoapte peste noapte
Şi visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineţi scăldate-n soare.

Îmi picuri toamna să se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ţi-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.

Şi poezia mi-e o ploaie
Şi dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Şi numai toamna e de vină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti pe orişicine?

Vine iarna viscolită,
Chiar aşa foarte grăbită,
Fără căldură în casă,
Stau copii toţi la masă.

Dar pe masă n-au ce pune,
Numai doar o stricăciune,
Primită în dar pe stradă,
Când privea la promenadă.

În atmosfera de Crăciun,
Încearcă tu să fii mai bun,
Împodobind cu stele bradul,
Nu uita care ţi-e gradul.

Asemeni fulgilor de nea,
Ce valsează-n faţa ta,
Se topesc şi pier
Copiii ce plâng spre cer.

Pier în cruntă sărăcie,
În plină obrăznicie,
Înecaţi în lacrimi grele,
Din viaţa plină cu rele.

Afară-i frig şi ger
Ninge în mister
În suflet, cald şi bine
Iubesţi pe orişicine?

poezie de Camelia Natalia Ignat (decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti plină de muguri

Eşti caldă
şi plină de muguri
din coaste îţi cresc ramuri
până-n verdele ochilor
eu o să-mi fac
cuib în tine
doar aşa voi scăpa
de chemările tale…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect nou

trăiesc o nouă stare încep un nou proiect
sap în mine adânc ca într-o fântână
n-am în suflet ură sau vre-un gând abject
turma mea de vise stă în magica stână.

izvoresc în mine iubiri fermecate
îmi e drag pământul ticsit cu splendori
îmi e drag şi cerul cu sfere înstelate
îmi e dragă lumea plină de candori.

vreau să se oglindească Luna-n mine
ca într-o mare plină cu valuri limpezi
în noaptea albastră când gânduri senine
asaltează cerul cu aripile repezi.

sunt plină de lacrimi dar totuşi mi-e bine
colind cu bucuria printre mândre zăpezi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e să se întâmple

Nu sunt poet, cine a spus?
Îmi fac vorbele să sune,
Vântul şi ploaia s-au opus
Scriu umil o rugăciune.

Mă simt şi-acum liber fecior
Şi-mi arde-n trup lumânarea,
Cu puşca vieţii la picior
Tai pământul, vântur marea.

Nu mă las pierdut din fire
Fac din cinste o virtute,
Pun în crezul meu iubire
Pe drumuri nestrăbătute.

Totul e să se întâmple
Doar ce-i scris în legi şi astre
Când se adună pe la tâmple
Fire albe ori albastre.

Şi nimicul o să zboare
Spre pustiul din legendă
Cu nisipuri mişcătoare
Unde moartea stă la pândă.

Lumea-n sine se tot zbate
Mult mai repede-n ştiinţă,
Liniile sunt curbate
Şi spiral se urcă-n fiinţă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun proslăvit

Tumult de speranţă, în anul ce vine,
Să vă dea, răsăritul zilei creştine!
Iertare celestă, pronie divină
Şi-o inimă caldă, de dragoste plină!
Iesluţa iubirii, cu Pruncul cel Sfânt,
Să vă fie în suflet, ca ceru-n cuvânt!
În această zi de-mplinire şi crez,
Crăciun proslăvit, vă urez!

poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Vara – cuvânt minunat...
Când boarea stăpâneşte cerul
Şi lumea-i plină de mister,
Când pică ploi de flori de stele
Peste pământul înverzit
Şi fragedele rămurele
În cânt de vis s-au înfrăţit,
Când într-o lume de culori
Se-mparte cerul şi pământul,
Eu mă trezesc cu tine-n gând
Şi leagăn viu îmi e cuvântul...

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi îngheţate

E-o linişte de care Luna plină
se-ntreabă: "Sunt eu, oare, vinovată?"
şi pune-o sărutare apăsată
pe-o noapte ce se-mbată de lumină.

Se-adună, parcă, urletele-n vaier,
iar paşii umbrelor se pierd în ceaţă
vibrând în inimile ce îngheaţă
pe sunete cuprinse-n negru caier.

E noaptea-n care haita se adună
cu ochi strălucitori, dorindu-şi sânge,
cu-o lăcomie care poate-nfrânge
voinţa unor alţi copii de lună
în ochii cărora timpul se frânge
în noaptea-n care Luna plină... plânge.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VIAŢA OMULUI E PLINĂ DE SURPRIZE
Viaţa Omului pe lume este plină de surprize
Chiar dacă trăitorii sunt ghidaţi de noile devize,
Acestea toate bune pot să fie ori pot să fie rele,
Oricum ar fi, tu muritor, nicicând să nu-ţi planifici mize.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai plină de mistere ca Egeea

Mai plină de mistere ca Egeea,
Decât Olimpul mult mai înălţată,
Tu pentru mine nu eşti doar femeia,
Ci timpul tot şi veşnicia toată.

Te caut mereu, deşi eşti lângă mine,
Îţi fac statuie din îmbrăţişări,
Toate zeiţele le-adun în tine,
Iar nimfele ţi le alung pe mări.

Iubirea mea, eşti noua Afrodită
Şi frumuseţea zărilor eline,
Numai a mea, doar mie dăruită,
La tine vine lumea să se-nchine.

Mă simt ca Zeus şi chiar Zeus sunt
Când sufletele ni se-ntrepătrund.

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (septembrie 2008)
Adăugat de Nicolae SILADE
Comentează! | Votează! | Copiază!