Mult mi-e dor

Mai fă un pas, intinde mâna,
Suvitele din păr aşteaptă
Imi licareste-n ochi lumina
Si simt miros de toamnă coaptă.

Asterne-mi linistea in suflet
Cu macii infloriti din vară
Un telefon stă fără sunet
Si mult mi-e dor de tine iară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de vară

te-am aşteptat Iubire azi
un semn să-mi dai
la oră matinală
gândind la tine
am uitat
că ceasul înapoi e dat
şi poate tu ai respectat
ora de vară...
aseară norii gri pe cer
fâşii se adunau în stol
dar azi e soare şi mi-e dor
de tine iară
vreau vara toată înapoi
pe mal de mare
doar noi doi
fără busolă, fără ceas
Iubirea mea aceeaşi azi
te-aştept deseară

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de târziu

Se scutură lumina din crengi! Cu înc-o toamnă
Sunt mai bătrân! Nimic nu-i cum a fost!
Se lasă-n suflet bruma şi timpul mă însamnă,
Să-ncep a înţelege că totu-i fără rost?

Degeaba-i încărcată a inimii livadă,
Că mâna ce-o aşteaptă nu vine la cules.
Şi fructele, rotunde, pe jos încep să cadă,
Şi totu-i fără noimă şi fără înţeles.

E toamnă iar. Sunt singur şi gândul mi-e la tine!
Şi numele-ţi – fruct dulce – pe buze-l simt şi-l ştiu,
Dar eşti aşa departe şi-atât de frig e-n mine,
Că mă-nvelesc pe suflet cu stropii de târziu.

Se-apropie sfârşitul? Să plâng nu are rost,
Nimic în astă viaţă nu este cum a fost.

sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e tare dor

Mi-e dor de casa cu balcon
Şi cu petunii în răzor....
Mi-e dor de banca de la poartă,
Mi-e dor de tot ce-a fost odată,
De curtea plină cu zăpezi,
De ciucuri roşii de la iezi!

Mi-e dor de zilele de vară,
Şi potecuţa de la moară,
De bolta toată înstelată
De greieri ce cântau în ceată
Mi-e dor de moţi şi de cimpoi
De apa rece din Ampoi...

Mi-e dor de uliţa din sat.
Mi-e dor de tabla mea de şah.
Şi de părinţi mi-e foarte dor
Şi pâinea caldă din cuptor
Mi-e dor de zilele senine...
De casă şi mult dor de tine!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi Prutul

eu veneam râzând spre tine
alergând pe o câmpie
tu treceai Prutul înot
fără barcă, fără pod

şi-ai găsit în răzeşie
fată cu macii pe ie
fără un baltag pe masă
doar cu Ştefan pe o creastă

de pe margine de apă
gândul meu azi te dezleagă
de-amintirea ce te-ncearcă
cu ochi negri de olteancă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul verii

Mi-e dor tine, vară
De ochii tăi cuminţi
De baia de lumină
Cu sărutări fierbinţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul dintre munţi

Mi-e dor de susur de izvor
De-al ierbii nesfârşit covor
De doina timpului trecut
De ziua-n care m-am născut

Imi este drag să văd prin lunci
Toţi macii infloriţi atunci
Sub cerul care lumina
Pământul ţării, datina
Şi râul dintre munţi...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul dintre munţi

Mi-e dor de susur de izvor
De-al ierbii nesfârşit covor
De doina timpului trecut
De ziua-n care m-am născut

Imi este drag să văd prin lunci
Toţi macii infloriţi atunci
Sub cerul care lumina
Pământul ţării, datina
Şi râul dintre munţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise dorite

E toamnă afară, e toamnă şi-n inima mea
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat şi nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezeşti simţurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă şi-n ochii mei
Şi mi-e dor, atât de dor de vocea-ţi blândă,
Căci doar tu tristeţea din inimă poţi să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi ştie să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă şi-n sufletul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de şoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă şi-n trupu-mi rece
Şi mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristeţe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă şi-n gândul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ţi ating inima şi sufletul... azi şi mereu,
Sperând să-mi îndeplineşti visele dorite...

poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi frumoşi

adeseori aud spunând
nu fără un regret în gând
-ce ochi frumoşi fata avea
o ştiu oare de undeva?

- nu.... n-o cunoşti...
dar mult ai vrea
să nu fie a altcuiva
şi ai rămas blocat la stop
tot admirând pantofi cu toc

dar o sirenă de salvare
brusc te trezeşte din visare
şi-atunci cu mâna pe volan
şi fără bani în buzunar
bărbat trecut de ani şaizeci
clipind din ochi, singur vorbeşti

-puteam să fiu dus la spital
din simplu accident banal
încremenit privind cu foc
doi ochi şi doi pantofi cu toc

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de sat

Veşnicia s-a născut la sat. (Lucian Blaga)

Mi-e dor de sat, unde veşnicia e la ea acasă,
Mi-e dor de sat unde vinul stă limpede în ulcior,
Unde pâinea e tăiată în două şi e pusă frumos pe masă,
Unde mă aşteaptă un suflet sfâşiat de dor!

Mi-e dor de sat, unde primăvara pomii sunt în floare,
Mi-e dor de sat, unde miroase a pită coaptă!
Unde se-aude susur de izvoare,
Acolo veşnicia cu adevărat mă aşteaptă.

poezie de Vladimir Potlog (13 mai 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă

mi-e dor de tine, mamă...
cuvintele-s puţine
mă doare amintirea
atât am luat cu mine

in dimineti cu soare
te văd lângă fereastră
cum tragi incet perdeaua
si-mi spui... te-astept la masă

imi vin adesea-n minte
atâtea lucruri dragi
aş vrea să-ţi simt sărutul
din nou pe-ai mei obraji

zâmbind... mereu spre mine
tu bratele-ai intins
mi-e dor de tine mamă
chiar de am părul nins

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea

Dintre miile de flori care mi-au ieşit in cale,
Eu pe tine te-am ales intr-un răsărit de soare!

Mâna-mi tremură pe frunză, să te rup nu mă indur
Fără tine mai departe nu pot a porni la drum....

Si rămân să-ţi sorb nectarul cu dulceaţa din petale
Să iţi simt parfumul proaspăt, noaptea când este răcoare!

Floare gingaşă in iarbă, lângă tine vreau să dorm,
Si-n miros de fân sub stele, greieri vor cânta in cor!

Nu te rup floare minune.... fără tine-n univers,
Ce rost ar avea poetul când va scrie al său vers?

poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putred

Simt miros de putred
Ceva în mine moare
O fi speranţa?
O fi visul?
Miros de lăcrimioare
Simt.
Şi gust amar îmi vine
De la stomac o fi?
Sau de la tine?
Şi greaţa mă cuprinde
De tine?
Sau de sete?
Ma dor şi buzele
Şi simt miros de plete.
Dar pletele miros?
A tale da, acum
Şi tu mă înfiori.
Urăsc şi al tău nume
Pe tine,
Vreau să mori.
Dar nu muri
În ceruri nu ai loc,
Stau îngerii la soare.
Eu simt miros de putred
Ceva în mine moare.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugur de coastă

Femeie, tu, mugur de coastă
Cauţi pieptul să înfloreşti.
In fruct, gingaş să rodeşti,
Apetisantă şi coaptă.

Ţie frică de iarnă, toamnă...
Ascunde-te-mi sub mână
Ca o gutuie ambră, coaptă
Să te mângâi in şoaptă,

Inmuiată, goală şi caldă!
Să muşc din tine cu poftă,
Pe buze să te simt, sevă
venină.
Fără de care, sunt ramură
uscată..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarasi luna

Stau si iar privesc in umbra
Cum se naste o lumina
Ea ma cheama, dar e sumbra
Unda ei e dulce, lina.

Vad cum imi intinde mana
O durere mult prea veche
Si ma pierd, caci iese luna
Suferinta mea straveche.

Ma priveste mult prea calma
Mi-e rusine ma sfiesc
Simt cum ma furnica-n palma
Sincer, mi-e ceva firesc.

Este mare, plina, rece,
Ca o doamna din trecut
Din picioare iar ma trece
Un fior, dar e placut.

Este ea sau este el?
Caci ma simt prea inundata
Ma priveste intr-un fel
Si ma las iar dominata.

Vreau sa scap dar totusi stau
Vreau sa fug dar n-am putere
Si imi place, si mai vreau
Sa gust iar, sa simt durere.

poezie de Loredana Tudor
Adăugat de Loredana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă toamnă

Aşteaptă-mă toamnă
Te rog nu pleca
Nu vreau iarna rece
Cu viscol si nea
Din frunze fă-mi haine
Pantofi din tăceri
Aşteaptă-mă toamnă
Doar azi n-a fost ieri
In umbrele tale
Mai pot să trăiesc
In iarna cea rece
Simt ca ingheţ
Aşteaptă-mă toamnă
Te rog nu pleca
Alungă-mi din păr
Fulgul de nea
Cu tine fac casă
Deşi e târziu..
Dar iarna mă-ngheaţă
Si nici nu mai ştiu
De-i ziuă sau noapte
Albită de tot
Mă ia vântul rece
Nu pot sa inot
Pe drumuri pustii..
In casă ingheţ
Aşteaptă-mă toamnă
Te rog doar o zi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire

Sfârşitul e cel care ne apără de pieire;
Sfârşitu-i nemurire.

Minte opacă,
Lasă lumina să te pătrundă,
Lasă lumina să-ţi arate
Nemurirea,
Căci eu o văd în fiecare clipă;
O simt şi-o adulmec,
O simt şi-o ating;
Nemurirea sunt eu,
Eu sunt nemurirea.

Nu voi piei,
Ci doar voi învia,
Nu voi pleca,
Ci doar voi aştepta
O clipă-n puls faţă de alţii.

Nu vezi?
Sunt om, sunt muritor,
Sunt o străină;
Căci nici eu nu mă cunosc.
Sunt lipsă, sunt absenţă,
Sunt soarele fără lumină…
Şi vreau s-o caut, să o găsesc
Mi-e dor să strălucesc!

Miros de cetină arzând,
Sunt vânt.
Miros de fân uscat,
Sunt rădăcina sub copac.
Miros de ramură de tei,
Sunt pleata salciei.
Miros de acasă,
Sunt bunica ţesând la fereastră.
Miros de viorea târzie,
Sunt poezie.
Miros de copilărie,
Sunt eu, sunt veşnicie...

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

POVESTE BIZARĂ

în povestea mea bizară
începută-n primăvară
lanul grâului e copt
şi cireşul dezinvolt.
trandafir a inflorit
şi noaptea a aţipit,
doar, vreo ceasuri câteva
cât să pot adulmeca
un miros de fân cosit
pe care m-am odihnit.

adu-mi vară ceva nou,
pune-n casa mea cadou
suflet viu, şoaptă de om,
ca să pot noaptea să dorm.
lasă-mi florile-n fereastră
şi nu pune sită deasă
din a norilor cădere...
lasă-mi ziua ce mă cere,
zvăpăiată, zgomotoasă,
vara mea, vară frumoasă!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleea fără nume

Nostalgic un soare
Sărută umbra mea
Nu m-a văzut
Când am plecat
Intinde apoi un braţ
Spre asfinţit
Adorm si eu
Odată cu el
Visând o iarnă
Intr-un parc
Unde umbra mea
Aştepta topită
Sub sărutul soarelui
In zăpada albă
Pe aleea fără urme.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de părinţi

Când am deschis privirea pentru întâia dată
Se-nfiripa iubirea de mamă şi de tată,
Se furişase-n suflet plăpândă şi curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!

Mi-e dor de casa-n care treceam peste necaz,
În cuiul din perete ardea lampa cu gaz,
Se frământase coca să crească în covată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!

Mi-e dor de curtea-n care ne fascinase jocul,
Mi-ardeau obrajii rumeni, se-mbujorau ca focul,
De geamul casei care-l spărsesem cu o piatră,
Mi-e dor de-o palmă, mamă, mi-e dor de-o palmă, tată.

De fraţii mei de-acasă îmi este-aşa de dor,
Când mama scotea pâinea fierbinte din cuptor
Şi-o aşeza pe masă la toţi să ne-o împartă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Sosise primăvara, pe-afară zburdau mieii,
Mergeam pe la pădure să adun ghioceii,
Ţi-i dăruiam din suflet cu inima curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

În arşiţele verii, la seceriş, pe luncă,
Strângeaţi recolta pâinii şi istoviţi de muncă
Vă răcoreaţi obrazul şi fruntea transpirată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Într-un târziu de toamnă cu frunză arămie
Voi culegeaţi ciorchinii şi strugurii din vie
Şi-i mustuiaţi zdrobindu-i în cada din polată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

În iernile cumplite, cu viscol şi ninsoare
Vă duceaţi pe la vite şi le dădeaţi mâncare,
Vă întorceaţi în casă cu mâna îngheţată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

Şi v-aţi crescut nepoţii în lunile de vară,
Iubindu-i şi-ngrijindu-i în casa de la ţară,
Vor ţine mereu minte, nu uită niciodată,
Li-i dor de tine, mamă. li-i dor de tine tată.

V-aţi dus apoi pe drumul ce-ntoarcere nu are,
V-a luminat în cale un muc de lumânare,
Aşa e legea firii, nescrisă şi nedreaptă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!