Luna la Mamaia
în ziua aia
când cu eclipsa
s-a arătat la țărmul bulgar
la balcic
unde înotam cu ceafa în zadar
între munte și mare
chiar ea: luna, luna la mamaia!
și avea
fața dată cu roșu de sânge subțire
și stătea
lipită de cer ca un plasture-amăgire
și credea
că n-o vede nimeni cum tremură-n umbra
pământului
cândva românesc
de aproape
și de
bolnav din iubire
-n iubire
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Traian Abruda. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.