Dus... întors

Când mă trezesc diminea,
Simt o mare ostenea,
Până când îmi beau cafea,
După care... sunt ca sea,
Înainte de culca;
Numai gata de pleca
La muncă. Şi plec... de par
Mă-ntorc... pe cealaltă par.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţipete de pradă

Când vine diminea,
Se simte ostenea
Femeii ce munceş
Când altele, fireş,

Nu-şi pierd întreaga noap
Cu vorbe spuse-n şoap,
Cu strângeri tari în bra
Şi ţipete de pra.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate eşti...

Eşti aşa frumoasă, cum îmi place mie
Jumătate eşti femeie, cealaltă poezie,
Jumătate o şterg, pe cealaltă o scriu,
Jumătate-mi eşti, cealaltă o să-ţi fiu.

Jumătate eşti vis, cealaltă doar gând
Jumătate o râd, pe cealaltă o plâng,
Jumătate o cert, pe cealaltă o doresc,
Jumătate o simt, pe cealaltă-o iubesc.

Jumătate-o compun, pe cealaltă o cânt,
Jumătate o am, pe cealaltă nicicând,
Jumătate o vreau, cealaltă mă vrea,
Jumătate sunt eu, cealaltă-i doar ea.

Jumătate-i poiană, cealaltă mi-e floare
Jumătate mi-e dor, cealaltă mă doare,
Jumătate eşti vin, pe cealaltă o beau,
Jumătate esti chin, cu cealaltă eu stau.

Jumătate mi-e soare, cealaltă e noapte,
Jumătate e mare, cealaltă doar şoapte,
Jumătate o cer si vreau să-mi fie mie,
Cealaltă mi-o dai, când jumate-o să fie.

poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şampanie... Eu beau când sunt fericită şi când sunt tristă. Uneori beau când sunt singură. Când sunt în societate, o consider obligatorie. Cochetez cu ea când nu mi-e foame şi beau până mi se face. Altfel, nu beau deloc – decât dacă mi-e sete.

citat din Lily Bollinger
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape şi foc

Tu ai surâsul mamei tale,
Misterios, puţin ironic;
De când mi-ai răsărit în cale,
Mă simt mecanic, electronic,

Mă simt un lucru manual,
De mâna ta când sunt atins,
Mă simt pe ape dus de val
Şi-n trupul tău de foc, împins.

poezie de Marius Robu (27 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprindeţi luminile să pot găsi ce caut

Există mai mult decât o subtilă diferenţă
între a fi de patruzeci sau a merge pe şaizeci de ani.
Când aveam patruzeci mă trezeam în fiecare dimineaţă
fericit, erect, şi gata pentru sex. Cântam sub duş
câte o oră înainte de a pleca la muncă.
La şaizeci, mă trezesc cu dureri de spate şi
într-un minut orice pornire aş fi avut s-o scol şi pe ea
s-a dus, odată cu urinatul matinal din duş...
În vremea asta doamna grasă cântă în celălalt duş...
Despre cât de frumoasă este viaţa...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăreţul ştirb

Sunt căzut pe gânduri
Ca de pe cal.
Dar cine stă pe calul
Care paşte din mine
Şi nechează la urechea mea.
După ce mă caută la dinţi
Şi vede că mi-a dat
Măseaua de suflet
Şi că miros ca fânul
Gata de cosit,
Gata de iubit.
Un timp infinit,
Vreau să zic
O clipă şi-un pic.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, dimineaţa

Eu, dimineaţa, mă trezesc cu soarele în odaia mea,
Aşa că, să nu-mi spuneţi voi mie că soarele-i doar una dintre stele;
O fi, dar asta e a mea.
Eu, dimineaţa, mă trezesc cu visul în mintea mea,
Aşa că, să nu-mi spuneţi voi mie că e un vis ca toate visele;
O fi, dar este visul meu.
Eu, dimineaţa, mă trezesc cu mine în patul meu,
Aşa că, să nu-mi spuneţi voi mie că sunt un om ca toţi oamenii;
Oi fi, dar sunt numai al Tău.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu

Te voi invita la o cafea
simplă, fără zahăr.
E o dimineaƫă de vară,
pe malul mării noastre.
Două şezlonguri răsfăƫate
aşteaptă la umbră
trupurile noastre fierbinƫi.
Rostim cuvinte şi emoƫii,
în mii de culori...
E felul nostru simplu
de a ne spune.
Bună dimineaƫa!

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După concert s-a dansat, dar eu am stat numai până pe la 12, apoi m-am dus acasă. Invidiam pe colegii mei din adâncul inimii că-şi petrec atât de bine şi eu, bietul, sunt exclus de la astfel de plăceri. Nu cred că voi pleca azi - sunt prea obosit de ostenelile zilelor trecute - şi azi e foarte frig, chiar acuma ninge cumsecade. Mâine însă desigur plec... M-am decis să mă duc la Nervi ş-apoi, dacă voi putea şi va fi necesar, mă voi duce şi în alt loc. Scumpă surioară, Maria, plec şi Dumnezeu ştie... mi-i jale grozav... Te rog, cântă compoziţiile mele şi gândeşte-te la mine, scumpă, unică soră, la care ţin cu iubire şi credinţă până la moarte. Dar ce? Trebuie să uit dorul! Deja mă cheamă frumoasa Veneţia cu gondolierii ei cântăreţi, deja văd vârful domului din Milano, deja simt zefirul cald al Rivierei cereşti - deci plec cu aceste gânduri.

Ciprian Porumbescu în scrisoare (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când

O femeie te iubeşte
Cu patimă, cu ardoare,
Până când te cucereşte,
De fapt, până când te are.

poezie de Marius Robu (31 iulie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii beau prea mult pentru că îşi permit, iar mulţi consideră că băutul este o plăcere care le aduce bucurie. Atunci când beau sunt fericiţi. Când îşi revin însă se simt rău. Asta nu e fericire. De asemenea, unii fumează şi în acel moment se simt bine. După aceea apar probleme de sănătate din cauza fumatului. Unii ajung să încerce şi alte "plăceri", cum ar fi drogurile. Atunci când iau droguri, ei simt că pot face tot ce doresc, se simt fericiţi. După aceea se simt foarte rău şi vor din nou să ia droguri. Astfel apare dependenţa. Dacă analizezi bine bucuriile datorate acestor "plăceri" vei realiza că ele nu reprezintă adevărata fericire. Adevărata fericire provine din interiorul tău. Fericirea adevărată este pacea interioară.

citat din Lin Kaiting
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cafelei de dimineaţă

Beau dimineaţa o cafea amară,-
Papilele-mi se-mbată în aromă.
Când m-am trezit, ziua mi-era neclară
Şi-aveam acut, senzaţia de vomă.

Ziua-i frumoasă, am porniri de fiară,
C-am încetat să merg ca o fantomă.
Beau dimineaţa o cafea amară,-
Papilele-mi se-mbată în aromă.

Devine roz tot ce mă înconjoară
Şi după-o ceaşcă sunt autonomă.
Nu-ncape vorbă că e o comoară!
Cum tare-i de m-ar scoate şi din comă,
Beau dimineaţa o cafea amară.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruneta: Eu dacă beau seara o cafea, nu mai pot să dorm.
Blonda: La mine e invers; când dorm nu pot să beau cafea...

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar aşa

Când se face sea,
O femeie bea
De singurăta,
Că-i nealinta,
Plânge şi suspi
Parcă-i o copi,
Şi-n oglinzi priveş
Cum îmbătrâneş...

Doamne, ce-nsera
Şi ce dispera
E la mine-n su;
Ca ea mai sunt su,
Mii, chiar milioa
Care beau de foa.
Dar câte sunt ca
Mai fac de mânca?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment infirm

Ne furişăm într-un ungher
Pentru-n sărut de-o clipă lungă,
Pe veşnicie să-ţi ajungă
După ce plec, după ce pier.

Ne furişăm precum un fulg
Topindu-se la noi pe piele,
Din braţe când o să te smulg
O clipă să rămâi cu ele.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (27 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi - stelele mele

Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Fireşte, ce stă scris numai în ele.

Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câţi ani-lumină s-au mai furişat
Precum Adam în rai, după păcat,

De când am scris, până te furişezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pleca! ...

Vrei lânga mine să rămâi,
Să-mi faci din pieptu-ţi căpătâi?!
Să uit de al tristeţii gând,
Nu mai pleca nicicând, nicicând!
Să-mi fie sufletul senin,
Nu doar o cupă cu venin.
Să mă trezesc sperând, dorind,
Să ard, cu patimă iubind.
Să mă privesc în ochii tăi,
În care tremură văpăi.
Să uit trecutu-mi făcut scrum,
Nu mai pleca nicicum, nicicum!
Spre tine să mă-ntorc râzând
Când ţi-aud glasul implorând:
Eu voi rămane! Tu rămâi,
Să-mi fi iubirea mea dintâi?!
Şi-am să îţi spun cu glas domol,
Fără s-amân, fără ocol,
Cu ochii larg deschişi visând:
Nu mai pleca nicicând, nicicând!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc să beau whisky

Urăsc ceru-albastru, lumina solară
Urăsc şi copiii ce-aleargă pe-afară
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc melodia ce-ascult în tăcere.

Urăsc aste păsări care ciripesc
Urăsc orice clipă pe care-o trăiesc
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc să împart chiar când mi se cere.

Urăsc şi oraşul, satul îl ignor
Urăsc să mă-nalţ, dar şi să cobor
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar beau toată sticla să scap de durere.

Urăsc orice carte şi orice poem
Urăsc tot ce-am scris sperând să te chem
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Simt că ura-i mare şi în veci nu piere.

Urăsc şi nisipul ce-n clepsidră curge
Fiindcă îmi arată că timpul se scurge
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar aş bea când tu eşti în apropiere.

poezie de Steinar Gismeroy Olafsen, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca as pleca

Ma gandesc sa plec,
Insa as vrea sa si raman,
Nu stiu ce parte-mi sa ascult
Si ma intreb...

Dac-as pleca ar fi mai bine
Pentru multi din jurul meu,
Dar stiu ca tu vrei sa raman
Langa tine...

Tu nu vrei sa plec
Mi-ai spus de-atatea ori
Ca daca plec eu vei fi singur
Si-ai sa mori...

De voi pleca, nu-ti fie teama,
Voi fi aievea langa tine,
Clipa de clipa, ceas de ceas,
Nu-ti fie teama...

Nu vei fi niciodata singur,
Caci iti promit: ma voi intoarce
Sa iti sarut obrazul fin
Si-am sa raman...

Dar parca nu-ndraznesc sa plec,
Mi-e parca frica sa te las
Sa stai singur ceas de ceas,
Nu pot sa plec...

Dar vreau sa plec, insa nu pot
Si-mi spun:"Sa nu privesti-napoi"
Si simt ca sufletul mi-e gol,
Nu pot sa plec...

Dac-as pleca, cu ce-as ramane?
C-un suflet gol si fara tine,
Insa cand ochii iti privesc
Simt ca mor...

Am hotarat: nu voi pleca,
Nu vom mai fi niciodata-
Tu singur... eu cu-n suflet gol,
Aici raman...

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie!

Omul
Când se naşte
Are gură, dar n-are vorbe
Să spună adevărul –
De unde vine sau ce-l paşte...
Şi numai după ce uită totul
Începe să zică Mamă, Tată...
Până la moarte.
Când îi rămân doar vorbele
Dar nu mai are gură să şi le spună
Şi i le spun alţii
Mistificând adevărul.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 septembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!