Țipete de pradă
Când vine diminea,
Se simte ostenea
Femeii ce munceș
Când altele, fireș,
Nu-și pierd întreaga noap
Cu vorbe spuse-n șoap,
Cu strângeri tari în bra
Și țipete de pra.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dus... întors
Când mă trezesc diminea,
Simt o mare ostenea,
Până când îmi beau cafea,
După care... sunt ca sea,
Înainte de culca;
Numai gata de pleca
La muncă. Și plec... de par
Mă-ntorc... pe cealaltă par.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința unei somnofile
Mă gândesc la ti,
Cât ești de mati;
Te trezești cu noap
În cap, și, în șoap,
Spui o rugăciu,
Să îi faci în ciu
Somnului, pe ca
Îl alungi din ca
Și-l trimiți afa,
Spunându-i în fa,
Să mă lase-n pa.
Dar el, hoț, în pa
Nostru se strecoa,
În locu-ți. Fricoa
De mine... nu-l spu...
Și prânzul ne-apu
Pe când el mă strân
În brațe, și lân
Mine zăboveș...
Cred că mă iubeș!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua cea mai lungă
Azi e ziua cea mai lun,
Trebuie s-ai bani în pun,
Să reziști până la noap,
Când vei mânca vise coap.
De nu poți s-adormi de foa,
Să încaleci pe o roa
Și să vii la mine-n coa,
Să-ți dau mâncarea mea toa:
Versuri, în loc de friptu,
Proză-n loc de băutu.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când "toată lumea e a ta", ea nu te simte stăpânul, ci robul său.
aforism de Marius Robu din Aproape alb (29 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Primăvară crudă
Mă tăvălesc în chinuri când vine primăvara,
De dorul tău, minune cu sâni ca tămâioara
Și simt față de tine ce simte căprioara
Față de iedu-i fraged, când îl pândește fiara.
Mă tăvălesc în chinuri ca bobul când răsare,
De dorul tău, ca râul când loc în matcă n-are;
Nu știu dacă iubirea din mine-acum răsare
Sau e-ncolțită, dându-și, crud, ultima suflere.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine știe!
Omul
Când se naște
Are gură, dar n-are vorbe
Să spună adevărul
De unde vine sau ce-l paște...
Și numai după ce uită totul
Începe să zică Mamă, Tată...
Până la moarte.
Când îi rămân doar vorbele
Dar nu mai are gură să și le spună
Și i le spun alții
Mistificând adevărul.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 septembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt în vânt
Plopul de la fereastra mea
N-are pe ceruri nici o stea
Cu toate că se uită-n sus
A răsărit sau a fost pus?
Nu știu, dar cred c-a răsărit
Chiar de la minus infinit
Și-acuma tinde către plus
L-ai întrebat sau el ți-a spus?
Nu știe încă de cuvânt
Sau știe, dar e prea grăbit,
Că dacă tinzi la infinit
N-ai timp de vorbe spuse-n vânt.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou sonor
Am prins iubirea ta precum un șarpe
Și nu știu cum s-o țin să nu mă muște;
Din depărtări vin bocete de harpe,
Transfigurate-n țipete de gâște.
Fundalul prevestește anotimpul
Când șerpii-ncep, de frig, să se dezică;
Iubita mea, ce potrivit e timpul
Să tremur și să spun că nu mi-e frică!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pierd nopțile gândindu-mă la tine
Când aș putea veni să te-ntâlnesc
Nici dragostea nu-mi iese foarte bine
Când intr-un ea visând că te iubesc.
Se lasă înșelată noaptea toată
Dar dimineața, când îs dat afară
Se culcă și rămâne supărată
Intrând în sine până către seară!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețuire
Nu cred că-s vorbe spuse-n van,
Dar când se-adună-n viață anii,
Pe doctori nu mai dai un ban
... Ci dai toți banii!
epigramă de Vasile Larco din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este Această Sfântă Tăcere care abolește întreaga gândire, toată mintea? Poate ea fi definită? Îi pasă ei de definițiile sterpe și limitatoare ale gândului? Se simte "bucuroasă" când o definești "Dumnezeul creștin"? Se simte completă când o definești Sine sau non-dualitate? Jubilează când îi spui Shiva-Shakti sau Krishna? Poartă ea cu sine sclavia vreunei etichete sau forme de cunoaștere? Este ea văzătorul, lucru văzut sau vederea? Are în ea dualitate, trinitate sau unitate? Sau absolut toate acestea ca infinit mai multe altele se sting complet în EA? Contemplă Asta!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui oltean zgârcit
Pe soață-ades o iau la trei
La vorbe când nu-și mai dă seama:
- De soacră poți să spui ce vrei,
Dar să nu zici nimic de... Mama!
epigramă de Marius Coge din Blitzuri cu sughițuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbesc de dor
Afară, cerul e-nnorat,
În suflet am un strop de soare,
Pe care, tainic, l-am păstrat
Din tine, astrul meu, și care
De cald și de urât îmi ține
Când este noapte sau e nor,
Când iarna semne dă că vine,
Când ochii mei orbesc de dor.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mutare
Mi-am dus mintea la plimbare,
S-o aerisesc puțin,
S-o mai scot din acea stare
Ce fără motiv o are
Cu inima când o țin.
Mi-am lăsat inima-n casă
De dorul ei să se zbată,
Că e foarte bătăioasă,
Motivând că e frumoasă;
Absență nemotivată.
Fac la inima fierbinte
Și la minte un apel:
Inimă, să fii cuminte,
Iar tu, minte, simte, simte,
Hai, simte și tu nițel!
Și s-a pus mintea să simtă,
Iar inima să gândească:
Minții cum i-ar sta să mintă,
Inimii să nu mai simtă,
Mintea-n locu-i să iubească?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- epitaf
- Vorbe tari, dar cu măsură,
Spuse de un om cuminte:
Ultima împunsătură
Pentru cel ce n-o mai simte.
Epitaful
definiție epigramatică de Ionel Iacob-Bencei din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima trecătoare
Dacă dragostea nu trece,
Trecem noi;
Când nimic nu se petrece,
Niște ploi
Ne rețin mai mult în casă,
Picurând
Stropi din dragostea rămasă,
Când și când.
Tace ploaia, ceasul, gândul;
Inima
Bate până-i vine rândul,
Ultima.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi uitați
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufletești.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Și să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Și ochii nu se mai întâlnesc.
Și ai vrea să simți durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ți spună din nou povești,
Să-ți creezi din nou iluzii,
Că în conștiința lor, trăiești.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.
poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Anul Nou, femeile sunt unele mai frumoase decât altele.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!