După concert s-a dansat, dar eu am stat numai până pe la 12, apoi m-am dus acasă. Invidiam pe colegii mei din adâncul inimii că-şi petrec atât de bine şi eu, bietul, sunt exclus de la astfel de plăceri. Nu cred că voi pleca azi - sunt prea obosit de ostenelile zilelor trecute - şi azi e foarte frig, chiar acuma ninge cumsecade. Mâine însă desigur plec... M-am decis să mă duc la Nervi ş-apoi, dacă voi putea şi va fi necesar, mă voi duce şi în alt loc. Scumpă surioară, Maria, plec şi Dumnezeu ştie... mi-i jale grozav... Te rog, cântă compoziţiile mele şi gândeşte-te la mine, scumpă, unică soră, la care ţin cu iubire şi credinţă până la moarte. Dar ce? Trebuie să uit dorul! Deja mă cheamă frumoasa Veneţia cu gondolierii ei cântăreţi, deja văd vârful domului din Milano, deja simt zefirul cald al Rivierei cereşti - deci plec cu aceste gânduri.

Ciprian Porumbescu în scrisoare (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Bine, bine... Deci, rămăsesem singur în navă, iar în final, plictisit de atâta singurătate, am decis să ies în oraş, deşi cred că aş fi procedat mult mai bine dacă aş fi rămas în continuare liniştit în navă. Pentru că, ajuns aici, evident, am căutat-o pe Lia, însă la uşa camerei ei se afla deja Sid. Ea l-a întâmpinat zâmbitoare şi l-a invitat să intre. Însă nu au stat mult înăuntru. Iar când au ieşit, ea l-a luat de mână, ba l-a şi sărutat, deşi, e adevărat că numai pe obraz.
Maria: Deci, asta-i tot?! Doar pentru atât eşti tu atât de trist?
Lucian: Păi, ţi se pare puţin?
Maria: Sigur! Cine ştie ce au discutat ei doi în cameră, deci, l-a sărutat pe obraz în semn de recunoştinţă. Şi eu aş fi procedat la fel în locul ei, chiar dacă Nick ar fi fost de faţă în acel moment.
Lucian: Chiar ai fi procedat astfel? Şi?!
Maria: Şi nimic! Nick trebuie să înţeleagă că aşa sunt eu, am o fire năvalnică, deci, nu are motive să fie gelos, iar el este soţul meu; cât despre tine, tu ce motive ai? Să vedem! De moment ce presupun că încă nu i-ai spus nimic Liei...
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic.
Maria: Luci, te bat! Când ai de gând să-i spui?
Lucian: Nu ştiu, blondo...
Maria: Păi, vezi?! Atunci, ce pretenţii mai ai?! Cât despre faptul că ea l-a luat de mână, nu văd nimic rău nici în asta! Şi eu te-am luat pe tine acum, nu de mână, ci de braţ, până am ajuns aici, în părculeţ.
Lucian: Serios?! Chiar m-ai luat pe mine de braţ? Tu?!
Maria: Da, pentru că te opreai după fiecare doi-trei paşi.
Lucian: Ciudat, nu-mi amintesc partea asta!
Maria: Păi, parcă erai în transă...
Lucian: Bine, e posibil să mă fi luat de braţ... Dar vezi, eu m-am plimbat de multe ori cu ea, însă numai o singură dată am luat-o de mână, iar atunci i-am cerut voie. Şi nu cred că Sid a procedat astfel. De fapt, el sigur nu i-a cerut voie, pentru că ea l-a luat pe el de mână!
Maria: Zău, Luci, te legi de orice amănunt, cât de minor ar fi el... Serios, n-ai motive să te porţi astfel!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sa plec

Am auzit ca nu ma vreti,
Vreti altceva, deci o sa plec,
Dar cand veti vorbi doar la pereti,
Stiti ceva, eu doar o sa plec.

Acuma nu-s importante
Clipele, clipele toate.
Degeaba mai dau acu' pe rec.,
Deci, pana la urma o sa plec.

Acum deageaba ma mai chinuiesc.
Am inteles ce vreti, o sa plec.
Chiar daca clipele nu se-mplinesc
Incerc sa ma opresc, o sa plec...

Da...
Tineti minte...
O sa plec...

poezie de Alexandru Corlan (16 noiembrie 2008)
Adăugat de Alexandru Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre stropi

plouă în nord
mai ninge la poli
drumurile tac
mi-e frig şi nu'i foc
clepsidra s-a spart
ard vreascuri în palme
mă rog la cer şi e ger,
nu ţip, doar întreb
unde e Doamne un cer
unde sunt şi n-am fost
orb sunt şi n-am bilet de intrare
viaţa'i o stare
concert anulat, era frig, cântăreţul plecat
mă ninge, mă cert
cafeaua zace pe masă
unde e casa
nimeni acasă
paşii fug ca să plec
plouă, e ceaţă
ochiul din urmă mă leagă de o poartă
timpul întreabă retoric
eu cu ce mă aleg
apoi ploaia a stat
stropii mă blocau ireal
pe ultima scară
grăbit ca să plec, uitam să rămân

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să plec?!

Mă doare tristeţea, mă doare IUBIREA,
Frământ o-ntrebare:" Mi-am sfârşit menirea?!"
În suflet e ceaţă şi nu ştiu ce simt,
Mă plimb într-un gol... nu mai ştiu să alint.

Să fi obosit de IUBIRE prea multă?!
Privesc trist la ea, dar ea nu m-ascultă...
Mă-ntreabă de ce am adus-o pe lume?!
De ce-am învăţat-o numai lucruri bune?!

Îmi spune c-o doare cumplit roata lumii
Şi pierde, că-şi bagă "în cârd" cu nebunii!
Cuvintele tac şi inima-i surdă
Şi răii se-adună la colţuri, să râdă.

Mă-ntreb ce e bine: să rămân sau să plec?!
E bine să plec când toţi anii îmi trec!
Rămân în Credinţă, că e cel mai bine
Şi îi cer Răbdării să se-ntoarcă la mine!

Nu ştiu ce să fac, nu ştiu ce s-aleg!
Încerc s-o ascult, încerc s-o-nţeleg!...
Am să-l rog pe EL s-aibă grijă de ea!
Ajută-mă, Doamne, că-i "LECŢIA" grea!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că sunt viţă de român

Eu am venit, nu vreau să plec.
Cu timpul vreau să mă-întrec.
Aici totul mă răsfaţă.
M-am îndrăgostit de viaţă.

M-am îndrăgostit de soare,
De vântul ce-mi dă răcoare.
Deasupra am cer cu stele,
Tot ce inima îmi cere.

Bogăţia din natură,
Lumea lipsită de ură,
Toate-mi hrănesc sufletul
Şi-mi păstrează cumpătul.

Aici binele domneşte.
Dumnezeu mă ocroteşte.
Aici nimenea nu plânge.
Aici răul nu m-atinge.

De-aceea nu vreau să plec.
Eu aici vreau să petrec.
Pentru viaţă sunt făcut,
Din maimuţă, ori din lut.

Nu vreau să plec. Aici rămân.
Că sunt viţă de român.
De gândiţi şi voi ca mine,
Haide-ţi, veniţi lângă mine!

Aici putem trăi bine,
Nu în ţările străine.
România-i pământ sfânt.
Să-l apărăm cu jurământ.

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Hai, să mergem acum! Presupun că au sosit deja toţi!
Mihai: Tot ce se poate să fi sosit.
Lucian: Ah, încă un lucru înainte de a pleca de aici, Mihai! Data viitoare când vei mai dori să transmiţi vreun mesaj de genul acesta, acasă, să mă anunţi înainte de a-l fi transmis deja, nu după aceea.
Mihai: De ce? Ca să-mi interzici să-l trimit?
Lucian: Nu, normal că n-am de gând să-ţi interzic nimic!
Mihai: Desigur, eşti foarte subtil... Îmi vei aminti care ar fi impactul unui asemenea mesaj, doar ca să-mi dai serios de gândit asupra acţiunii mele...
Lucian: Anunţă-mă doar, atâta tot! Bine?!
Mihai: Nu cred că va fi cazul să te anunţ, pentru că nu va mai fi nici o altă dată viitoare. Şi nu pentru că ai fi reuşit să mă convingi tu cu argumentele tale, sau să mă pui serios pe gânduri... Ci doar pentru că aşa am hotărât eu însumi, chiar din momentul în care trasmiteam acel mesaj. M-am gândit să fie primul şi ultimul pe care-l voi transmite. Unicul. Chiar i-am avertizat că s-ar putea întâmpla aşa.
Lucian: Foarte bine! Dar dacă te vei răzgândi, să mă anunţi totuşi dinainte. Ne-am înţeles?
Mihai: Fie. Promit că, dacă va fi cazul, te voi anunţa. E bine aşa?
Lucian: E perfect! Să mergem!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Salut. Vrei să pleci acasă?
Nistor: Cam aşa ceva. Intenţionez să plec...
Mihai: Şi... Chiar te grăbeşti să ajungi acasă?
Nistor: Depinde; de ce mă întrebi?
Mihai: Păi, mă gândeam că dacă nu te grăbeşti, am putea trece pe la mine, să-mi arăţi la geogra', dacă zilele trecute n-ai putut; erai ocupat...
Nistor: Ah, asta doreai... Când ai proba la geogra'; mâine?
Mihai: Nu; poimâine.
Nistor: Păi şi... Pentru mâine? Nu te pregăteşti?
Mihai: Mâine n-am probleme, sunt superpregătit; am proba la fizică.
Nistor: Ah, deci, cu fizica nu stai prost, doar cu geografia...
Mihai: Eh, nici cu geografia nu stau foarte prost, dar dacă tu ştii mai multe, presupun că mi-ai putea arăta şi mie, dacă vrei; nu te obligă nimeni.
Nistor: Bine, hai...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Dar, spune-mi, Luci, înainte de a pleca, nu-i aşa că o iubeşti pe Lia? Spune-mi, e adevărat?
Lucian: Tu ce crezi?!
Maria: Nu, te rog, nu ceea ce cred eu... Ţi-am spus deja ce cred eu. Vreau însă să aud asta de la tine personal, pentru că m-aş simţi mult mai liniştită; ar fi ca o confirmare a afirmaţiilor pe care le-am făcut, o confirmare din partea ta a convingerilor mele.
Lucian: De ce crezi că ţi-aş spune ţie?
Maria: Te rog, Luci...
Lucian: Dacă insişti atât, fie, cedez... Da, recunosc: O iubesc; şi încă foarte mult, de la bun început, de cum am văzut-o... Poftim, e bine?! Ai aflat, direct de la mine. Deşi aş fi dorit foarte mult ca ea însăşi să fie prima persoană căreia să-i spun acest adevăr, nu tu, sau altcineva...
Maria: Sunt convinsă. Dar te rog, să nu-ţi pară rău că mi-ai spus mie mai întâi; eu oricum ştiam deja acest lucru, mi-am dat de mult seama, nu uita asta.
Lucian: Sigur. Sper să ai dreptate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci...
Lucian: Ah, Lia... Scuză-mă, te-am lăsat singură cu ai mei; sper că nu sunt prea cicălitori.
Lia: Nu, deloc; sunt foarte drăguţi, dar... Văd că eşti cam ocupat şi am să înţeleg dacă nu mă poţi conduce până acasă, dar aş vrea să plec; nu mai pot întârzia.
Lucian: Poftim?! Nu, cum să pleci singură?! Ţi-am spus că o să te conduc până acasă, deci exact aşa se va întâmpla. Am să te rog doar să mai aştepţi; nu durează mult, mai am doar puţin de lucru aici. Ştiu că părinţii tăi te aşteaptă, dar sper să nu fie prea îngrijoraţi dacă o să mai întârzii niţeluş.
Lia: Nu, nu sunt îngrijoraţi; ei mă ştiu în siguranţă, cu body-guarzii aceia.
Lucian: Body-guarzii; aceia de care te-am scăpat în seara asta... Lasă, că şi cu mine eşti în siguranţă.
Lia: Nu mă-ndoiesc de acest lucru, dar...
Lucian: Te rog, aşteaptă-mă numai puţin, dincolo; doar nu sunt chiar atât de îngrozitori ai mei, încât să vrei să pleci de acolo.
Lia: Ah, nu... Bine, am să te mai aştept puţin.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhoare, gândire şi cenzură

Infirmieră, soră, dragă soră,
Cred că e nevoie de mai multe medicamente
Dacă chiar trebuie să rămân docil;

Am început să-mi simt iarăşi mâinile şi picioarele...
Aşa că s-ar putea să mai fiu
Încă în viaţă...

Dacă sunt în viaţă va deveni necesar să mă exprim
Cum cred eu de cuviinţă şi asta ar putea însemna
Că-i posibil să încetez
Să mă gândesc la curcubeie şi la îngeri, şi doar bunul Dumnezeu
Ştie ce răutăţi vor voma maţele mele...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O după-amiază pe plajă

Mă voi duce printre morţi, să-mi văd foştii prieteni.
Locurile de unde plec sunt prea de tot frumoase:
Undeva,-n sunet de talaz, vântul îngână marea de azur
Şi alături, solemne, se înşiră albe case,
Strălucind modeste în pacea peisajului din jur;
Departe,-înotători se-afundă-n străvezimi umbroase.

Nu pot să plec, deşi-aş putea pretinde că din mine-o parte
E deja acolo şi, parţial, o pot vedea, o arătare
Care, neexistând, rămâne-aceeaşi, neschimbată pururi.
Şi, totuşi, gândul plecării face ca întinsa mare,
Pământul şi înotătorii, eu însumi, să părem străini,
Străini aproape ca străinii care vom fi după plecare.

poezie de Edgar Bowers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anxietate postdeprimitivistă (!)

Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obişnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obişnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obişnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obişnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea şi cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îţi acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea şi moartea sunt fără de mine
Cum este Moş Crăciun
Fără Naşterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ţi fie mai frică
Decât de faptul că eşti om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu eşti, poate, Dumnezeu.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am îngrăşat!

M-am îngrăşat de ieri până azi,
Cam câte "kile" o să am mâine.
De la râsete, dulciuri, sau necaz,
Dar cu foarte puţină pâine.

Îmi merge bine când mă îngraş,
Chiar dacă nu sunt deloc gras.
Sunt ca un "bob de arpacaş",
Sau ca o "aripioară de caras".

Când pe lângă oglindă trec,
Ea îmi arată drumul către bec.
Şi mă trimite la ''sfântul'' cântar,
Să scot kilogramele din buzunar.

Eu nu vreau ca să slăbesc,
Chiar dacă par că îmbătrînesc.
Mă simt bine în pielea mea,
Şi nu cred că-i foarte grea!

poezie de Ovidiu Kerekes (21 ianuarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leo: Ei, îţi plac pozele, omule?
Hyde: Da, omule. Sigur că da.
Leo: În regulă, eşti angajat, omule.
Hyde: Pur şi simplu? Nu trebuie să mai vezi şi alţi candidaţi?
Leo: Nu a mai venit altcineva, omule.
Hyde: Şi ce trebuie până la urmă să fac pe aici?
Leo: Păi, nu am aşteptări prea mari, omule. Adică, dacă dugheana nu ia foc, înseamnă că a fost o zi bună. Şi chiar dacă ar lua foc, omule, ar fi în regulă, pentru că mai am vreo două-trei magazii din astea pe undeva. Hei, fii atent. Dacă vezi vreuna din ele, ai putea să mă anunţi şi pe mine, omule?
Hyde: Sau şi mai bine. I-aş putea face o poză.
Leo: Uau, o poză cu o dugheană unde se fac poze. Cred că ar fi un fel de artă sau ceva. Hei, ascultă. Sper că nu te superi că te plătesc cu bani gheaţă. Nu-mi place ca "fratele cel mare" să se amestece în treburile mele, înţelegi tu.
Hyde: Omule, ţii guvernul deoparte. Sunt alături de tine.
Leo: Nu, fratele meu mai mare, omule. Vine mereu la mine să-mi ceară bani.
Hyde: O, pentru că tu eşti cel responsabil?
Leo: Da, e ca un blestem, omule. Hei, eu trebuie să plec. Trebuie să fac ceva într-un loc.
Hyde: Da, omule, înţeleg. Şi vrei să închid eu după ce termin?
Leo: Să închizi? Uau, e o idee grozavă, omule. Hei, eşti unul din ăia care au tot felul de idei, nu-i aşa?
Hyde: Da şi poate într-o zi tu vei fi cel care lucrează pentru mine.
Leo: Serios? Asta ar fi grozav, omule. Hei, dar aş putea să-mi iau sâmbătă seara liber, nu-i aşa? Grozav!

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul inimii mele zdorbite

"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam şti
Că o să-mi fie atât de dor?

Singurătatea acum o simt,
Mă goleşte pe dinăuntru.
Ce să fac,
Unde să merg?

Şi tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristeţea din lacrimi,
Toate suspinele din speranţe;

Ai ştiut măcar
Că încă îţi simt lipsa într-un fel?

Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aş vrea să le ştii,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;

În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personal, mi-am pus întrebarea dacă să plec sau nu în Germania cel puţin de două ori: în liceu, când foarte mulţi dintre colegii mei şi-au pus această întrebare, când şi-au dorit să plece. Atunci răspunsul meu a fost că nu, nu vreau să plec. Pur şi simplu, nu am văzut niciun motiv pentru care să plec. A doua oară mi-am pus întrebarea după Revoluţie, când majoritatea saşilor au şi plecat, nu doar şi-au dorit. Chiar au plecat. N-am vrut nici atunci să plec. Decizia mea a fost de fiecare dată, să rămân aici, chiar dacă părinţii şi sora mea plecaseră.

Klaus Iohannis în Pas cu pas (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi va fi dor – dar lasă-mă să plec

Când voi ajunge la capătul drumului,
Iar soarele va fi asfinţit deja pentru mine,
Nu vreau ritualuri în camere umbroase;
De ce să plângi un suflet regăsindu-se pe sine?
Să-ţi fie dor un pic, dar nu pentru mult timp,
Şi nu sta-ngenuncheată, ca omul ce trage la edec.
Aminteşte-ţi iubirea pe care-am împărţit-o.
Îţi va fi dor – dar lasă-mă să plec.
Toţi trebuie să facem călătoria asta
Şi fiecare e sortit s-o facă singur. Lasă,
Totul este parte a unui plan mai mare,
Un pas, atâta doar, al drumului spre-acasă.
Când eşti singură, cu inima rănită, mergi la prietenii
Pe care i-am avut înainte de-aici să mă petrec;
Şi râzi la toate de care noi cândva am râs.
Îţi va fi dor – dar lasă-mă să plec.

poezie de Edgar A. Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, mama ta e foarte tânără. Mi se părea mie, dar nu credeam că-i chiar atât de tânără.
Lucian: Avea 38 de ani când am plecat noi.
Lia: Ca să vezi... Mama mea e cu un an mai mare decât dânsa, ea avea 39 de ani atunci. Iar eu credeam mereu că ea era prea tânără când s-a căsătorit, dar ea împlinise deja 18 ani atunci. Şi avea 19 când am venit eu pe lume.
Lucian: Şi dânsa era destul de tânără. Gândeşte-te că blonda avea aproape 19 ani când am părăsit Terra. Iar campionul, 18.
Lia: Aşa e, ai dreptate.
Lucian: Şi uită-te la mine! Am aproape 28 de ani acum şi nu numai că nu am un copil sau o soţie, dar nici măcar o iubită sau cel puţin, o prietenă apropiată. Iar ea, mama, când avea 28 de ani, eu aveam deja 11. Eram destul de mărişor şi-i făceam o groază de belele. Mari de tot, nu glumă!
Lia: Deci, nu erai prea cuminţel.
Lucian: Cuminţel, eu?! Glumeşti, nu?! Nu cunoşteam sensul acestui cuvânt. Însă eu nu mi-am dorit niciodată să mă căsătoresc atât de devreme, ca ea. Şi cred că încă nu sunt prea bătrân.
Lia: Păi, sigur nu eşti.
Lucian: Acum nu. Nu încă. Însă când vom ajunge înapoi, pe Terra, da! Voi avea cel puţin 34, dacă vom reuşi să ajungem la timp. Mi se pare destul de mult.
Lia: Nu-i chiar atât de mult; cel puţin, cu siguranţă, nu vei fi deloc bătrân!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Luci, ce-a fost asta? Cum poţi să te comporţi astfel, să te faci de râs, tocmai tu? Zău aşa...
Lucian: Poftim?! Cine şi cum se face de râs?
Maria: Tu, te-ai făcut deja; de fapt, nu doar pe tine, ci şi pe mine, că eram împreună cu tine la acea masă... M-ai făcut serios de râs acum!
Lucian: Eu?! Nu înţeleg absolut nimic din ce-mi spui, Maria...
Maria: Ah, Luci... Ştii foarte bine că nu trebuie să facem zgomote aici, pe Proxima.
Lucian: Off... La naiba! Cui îi mai pasă? Ce contează? Chiar e lipsit de orice importanţă! N-are sens; nimic...
Maria: Te rog, nu vorbi astfel.
Lucian: Dar... L-a sărutat! Nu-mi vine să cred! Chiar l-a sărutat!
Maria: Ştiu, Luci. Am văzut şi te înţeleg. Eu, da, însă nu şi localnicii. Trebuie să te controlezi, nu să reacţionezi astfel.
Lucian: Poate că ai dreptate. Însă, în acel moment, cine s-ar mai fi putut controla?! Eu nu, eram mult prea furios!
Maria: Luci, te înţeleg foarte bine! Ştiu că ţi-a fost greu să-i vezi astfel, însă asta nu explică modul în care ai reacţionat. Indiferent de situaţie, nu trebuie să uităm unde ne aflăm şi care e regula de bază aici: Liniştea! Pentru localnici, liniştea e sfântă. Şi noi trebuie să o respectăm.
Lucian: Păi, ştiu foarte bine asta, dar... La naiba! L-a sărutat! Chiar l-a sărutat! Pe Sid! De ce tocmai pe el? Ea pe el, nu invers. Adică... Măcar dacă o săruta Sid pe ea, nu mă deranja atât de mult. Înţelegeam. Dar aşa... Nu înţeleg, nu mai înţeleg nimic! Nu pot... Ce-nseamnă asta?! E-o nebunie!
Maria: Off, Luci... Ce complicat!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, ce fel de mesaj le-ai lăsat părinţilor tăi?
Mihai: Am vrut doar să-i liniştesc. Aşa că le-am transmis să nu-şi facă griji inutile, că suntem cu toţii bine, sănătoşi, că am ajuns pe Proxima, obiectivul misiunii noastre şi bineînţeles, că m-am căsătorit de curând, doar că n-am precizat şi cu cine. Am mai adăugat faptul că şi alţi colegi de-ai mei au făcut acest pas important în viaţă, doar că, de asemenea, fără acordul lor, n-am precizat care ar fi cuplurile formate şi le-am spus că singurii care n-au renunţat încă la burlăcie până acum sunt Nis, Lia şi... tu!
Lucian: Eu, da... Foarte bine! Şi ce-ai vrea să-ţi spun?
Mihai: Păi, nu ştiu... Spune-ţi părerea!
Lucian: Mihai, cred că ştii foarte bine care-i părerea mea în legătură cu asta. Dar de moment ce tu ai crezut că ai procedat corect, nu-mi rămâne nimic altceva de adăugat, decât să iau la cunoştinţă şi atât!
Mihai: Şi chiar nu protestezi deloc?
Lucian: Acum, după ce faptul e deja consumat, ce rost ar avea?! Doar ai trimis deja mesajul... Orice protest de-al meu ar fi absolut inutil!
Mihai: Deci, doar din cauza asta nu protestezi deloc?
Lucian: Campionule... Mi se pare că nici tu nu m-ai înţeles aşa cum trebuie! Eu doar v-am spus care este punctul meu de vedere în legătură cu acest gen de acţiune, dar nu v-am interzis niciodată să luaţi legătura cu cei de acasă, dacă voi consideraţi că ar fi corect să procedaţi astfel. Nu v-am impus nimic!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!