Amărăşteală

Şi-a pus dinţi de nevăstuică,
să-şi salveze căsnicia,
şi apoi a tras o ţuică,
să poată-nfrunta "sosia".

S-a-ncreţit cu bigudele
şi şi-a pus flecuri la tocuri,
ciorapi plasă, jartiere...
şi s-a epilat de smocuri.

N-are timp să se şi spele
şi miroase a prăjeală
şi-a aromă de pacele,
ce mâncase de-cu-seară.

Îşi aruncă-n grabă mare
geanta de lac, scorojită,
pe umărul stâng ce-o doare...
peste geaca jerpelită.

Într-un scrin cu amintiri,
are trei fiole mari
cu parfum de trandafiri,
cumpărat de la bulgari.

În oglindă nu priveşte
nici nu mai ştie de când...
Şapca, pe cap îşi tufleşte,
ieşind din casă plângând.

Se grăbeşte să-i surprindă
în aventuri amoroase.
I-a văzut la crâşmă, -n tindă,
nevasta lui nea Tănase
şi i-a spus încrâncenată:
"-Fato, al tău te înşală
cu una mai sprâcenată!
Stau acolo, la vrăjeală!"

Dar, surpriză! Când ajunge
la locul cu pricinica,
îl găseşte pe Vasile
cu sora lui, Maricica.

Plânsă toată, Maricica
începe să-i povestească:
bărbatul ei o înşală!
Nu mai vrea să mai trăiască!

O întreabă, -nmărmurită,
cum, şi ce, şi-o tot descoase...
Ea-i răspunde împietrită:
"-Mi-a spus Miţa lui Tănase!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maricica...

Mama lui de Photoshop,
Sunt toate frumoase foc,
Însă numai pe ecrane,
Când le vezi... sunt mai "sărmane"

M-a oprit una pe stradă,
M-am trezit că mă întreabă:
Mă mai ştii? Sunt Maricica!
Dintr-o dată mă luă frica!

Maricica ce-o ştiu eu
N-are frate chipul tău!
E mai altfel, mai stilată,
Mai finuţă... nemachiată

Pe când tu? Îmi fac şi cruce
Cât fard faţa ta mai duce...
Aveai ochi frumoşi, căprui,
Ai tăi... unul e mai şui!

Ce să spun... hai sărut mâna!
Dau să fug... însă nebuna
Se ţinea scai după mine
Să îi scriu o poezie

Şi i-am scris una pe loc:
Maricica, zic, stop joc!
Scoate poza din profil
Că-n real... eşti cam trotil

Plus că ai rămas c-un dinte,
Nu mai spun că n-ai nici minte,
Iar în rest?... eşti o frumoasă!
Dar mai bine stai în casă

Că dacă mai ieşi pe stradă,
Creezi vreo degringoladă,
Te-am pupat! Mă rog... bezea,
Mai mult chiar nu îţi pot da...

Şi-am luat-o uşor la trap,
Doar cu gândul c-am să scap...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda şi ea

Şi-a tras o bluză peste ea,
În grabă şi-a legat fundiţa,
A vrut să-şi pună şi-o curea,
Dar îi acoperea fustiţa!

epigramă de Gheorghe Gurău (2007)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea şi dulăii

sluga nu ştie de stăpân
decât atunci când îi este foame;
el ajunsese să stăpânească toată ceatea,
cine îi era împotrivă
îşi sfârşea zilele în închisoare -
când nu a mai avut
unde să-şi încercereze supuşii,
a dărâmat zidurile,
dar nu ca să le dea drumul,
ci să facă puşcăriile mai mari;
apoi şi-a schimbat planul,
a înconjurat cu ziduri toată cetatea,
nu ca să se apere de neprieteni,
ci ca să-i ţină închişi acolo pe supuşi:
ziduri groase, pâine puţină
şi cât mai mulţi dulăi

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostita

Amoreză la-nceput,
N-are pace-n casă,-n tindă;
De când capul şi-a pierdut,
Îl tot caută în oglindă.

epigramă de Ioan Fărcaş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e un lucru mare

Iubirea l-a acaparat
O ştie Sile mai demult,
Şi-atunci cuprins de-un vast tumult,
Gonflabilă şi-a cumpărat
Cu ea nu vrea a fi ingrat
Îi duce flori, ca "omul cult",
La medic merge la consult
Când dânsa nu l-a excitat
Dar, altfel nici nu se putea,
Se plictisi curând de ea
Atunci, vreo zece cu avânt
Gonflabile şi-a cumpărat
Şi zicem toţi pe drept cuvânt,
Că Sile-i un afemeiat!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplarea

Furios nevoie mare,
Se gândeşte la-ntâmplare
Şi nu poate să-nţeleagă
Cum, nevasta lui cea dragă
Poate să i-o facă-aşa
Lui, de parcă n-ar avea
Intuiţia la ea.

Cu trei zile-n urmă-a spus
- Iar el nu i s-a opus –
Că mătuşa ei bătrână
E bolnavă. "Să rămână
În tot weekendul cu ea
Dacă-i liberă şi vrea
Cât de cât a o-ajuta".

Şi-a plecat! Iar el, "cuminte",
Doar din câteva cuvinte
S-a-nţeles, a rezervat
Şi la mare a plecat
Iute cu amanta. Da,
S-o-ngrijească – de! – că ea
N-are pe altcineva.

Toate bune... până-n seară
Când – ah! – inima să-i sară
Când, pe-o uşă din hotel
Au intrat şi Ea, şi El,
Ea – nevasta lui, vezi bine!
El – vecinul. Ah, Mărine,
Tare-mi pare rău de tine!

Na! – că are-o grijă nouă:
Lasă că v-arăt eu vouă!
Cum adică, eu, minţit?
Chiar credeai că m-ai prostit?
Cum să-mi spui aşa ceva
Când mai simplu îţi era:
"Dragă, plec la mama, pa!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea

O vulpe şi-a privit umbra la răsăritul soarelei şi-a spus,
"Astăzi la prânz voi mânca o cămilă."
Şi, optimistă, a început să caute cămile.

Dar la amiezi şi-a privit iarăşi umbra – şi-a spus,
"Cred că un şoarece-ar fi de-ajuns."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie exagerată

Când i-a spus ea vorba asta,
Că "aşa sunt toţi bărbaţii"
Crunt şi-a mai bătut nevasta...
Cum de ştie cum sunt alţii?

epigramă de Vasile Manole din Epigramei, cu toată dragostea (2018)
Adăugat de Vasile Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când a sosit scrisoarea prin care prinţul îi scria regelui că el va fi eliberat cînd Gobborn şi Jack se vor afla în siguranţă acasă, regele şi-a dat seama că trebuie să încheie socotelile cu construcţia şi să-i lase să plece. La plecare Gobborn a spus: "Acum că Jack şi-a terminat treaba va începe să construiască un castel pentru înţeleapta lui soţie cu mult mai frumos decât al regelui." Şi, într-adevăr, aşa a şi făcut şi au trăit acolo fericiţi până la adânci bătrâneţi.

finalul de la povestea Gobborn Înţeleptul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laleaua cu spini

Deşi în aparenţă nu se apropia niciun eveniment
Ai primit o floare de la cineva care ţi-a spus:
Ridică-te şi fii!
Cred că era un trandafir, căci tu i-ai rupt mai întâi
Spinii
Spunându-i că nu ştii ce vrei, ce vrea
Că toată viaţa ai visat o floare, dar lalea
Apoi ai vrut să-i schimbi culoarea şi mirosul.
Parfum, vopsea
Nu te-ai oprit
L-ai tuns ca pe lalea, l-ai ciumpăvit
Şi l-ai certat că n-a venit la timp, şi l-ai hulit
Că nu se poate, că floarea ta şi-a revenit
Şi asta datorită ţie
Că vei rămâne pân'la moarte fidelă mamă şi soţie...
Trandafirul ajuns lalea
Tăcea
Până când i-ai spus, într-o zi
Că ţie nu ţi-a plăcut la el
Cel mai mult şi mai mult
Că n-are spini.
E vina sa. Crezând că se apropie un eveniment extraordinar
S-a dat în dar
Cuiva care-şi dorea
Să aibă o lalea
Chiar dacă mai primise
O floare tot ca ea
Dar îi murise
Când o primea
Căci n-o iubise
Cum o iubea.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia:
"Hai la maica să te joace"-
- "Lup flămând cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.

Ieri, pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
"-Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!"

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
-"Puiul meu e bun şi tace,
Nu ţi-l dau şi du-te-n pace!
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!" Şi s-a dus.

Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlfă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!" Şi-a plecat.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocaua lui Cuza

Cuza Vodă, Domnitorul Principatelor unite,
A dat legi şi-a dat reforme... şi dacă ţin bine minte
Legea cu,, Ocaua mare'' nu prea era respectată
De negustorii din târg. Şi-a mers la Galaţi odată

Îmbrăcat cu un suman şi-o căciulă ţărănească
Pe cel necinstit şi lacom într-un fel să-l pedepsească....
Şi-a luat ocaua mare şi două putini cu lapte,
Lapte acru,.... ca ţăranii şi s-a pus Cuza pe fapte

Amestecat cu norodul Vodă şi-a luat îndemnul
Şi-a nimerit la băcanul care vindea untdelemnul
Nu cu,, ocaua lui Cuza'', vindea cu,, ocaua mică''
Ca să se îmbogăţească pe spinarea lui,, opincă''...

Cuza Vodă i-a propus ca-ntre negustori un,, troc''
Să-i dea lapte pe-untdelemn şi-au bătut palma pe loc:
Şase ocale de lapte pe una de untdelemn
Hoţoman, şmecher băcanul a făcut cu ochiu' un semn

Şi în loc de-ocaua mare voia să-i dea untdelemnul
Cu ocaua lui cea mică,( de-aceea făcuse,, semnul'')
Cuza Vodă a văzut că băcanu-i necinstit
Şi ca să-l înveţe minte uite-aşa l-a pedepsit:

Şi-a dat de pe cap căciula şi a lepădat sumanul,
(Când a văzut epoleţii... a înlemnit pe loc băcanul!)
I-a pus pe slujbaşi să-l plimbe cu ocalele de gât
Prin tot târgul din Galaţi pentru fapta ce-a făcut

Arătând ocaua mare să strige:,, Cu asta, DA!''
Şi-arătând ocaua mică:,, Cu-asta, NU!''... Aşa striga....
Dacă stau să mă gândesc să îmi vărs şi eu amarul
L-aş chema pe Cuza în piaţă să verifice cântarul!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta, revoltată, Maria Tănase: "Cine iubeşte şi lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă". Drama e că flăcăul nu şi-a părăsit mândra, ci a... lăsat-o gravidă?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie o să fie
O să fie o bogăţie
Cu n-a fost şi nu mai este
Decât numai în poveste
O să fie un bairam
Ca-n sânul lui Avram
Şi de sus, măi, tam nesam
O să plouă cu salam
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
Straşnică minunăţie
Din fântâni va curge bere
Numai lapte şi cu miere
Pe ogoarele golane
O să crească macaroane
Şi pe oricare maidan
O să calci pe parmezan
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
O să fie-o grozăvie
Leul o să fie cât carul
Şi doi bani va fi dolarul
Şi-o s-ajungă americanii
Să cerşească gologanii
De-o să facă atuncea ei
Împrumut la noi în lei
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
O să fie-o poezie
Că s-a dat ordin fârtate
Ca ţăranii de la sate
În loc de sămânţă-n glie
Să-şi puie radiofonie
Şi-o să fie o melodie
În întreaga Românie
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
O să fie o drăcie
Cu stabilizarea asta
Stabilizăm şi nevasta
O să stea frumos în casă
Şi-o să fie drăgăstoasă
N-o să se mai ardă friptura
Şi n-o să-i mai auzi gura
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
O să fie-o nebunie
Toţi aşteaptă ahtiaţi
Ca să plouă cu cârnaţi
Dacă daravela asta
O sa-ţi bucure nevasta
Şi se roagă. şi se roagă
Ca să ploaie ziua-ntreagă
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
Doamne, pe la primărie â
Cică o s-avem trotuare
Si-o s-avem şi felinare
Să dai acatist la popi
N-o s-avem pe uliţi gropi
Şi când nevoia te-o pătrunde
Cică o să fie unde.....
Dă, Doaaamne!

Ce-o să fie ce-o să fie
Numai chiul şi bereţie
Ca-ntr-un an, mă, să tot caşti
O s-avem vreo şapte Paşti
Opt Craciunuri, cinci Invieri
Trei de capete tăieri
Şaptezeci de nopţi de Denii
Treizeci de blagoviştenii
Adormiri de maici vreo două
'nalţări cam la vreo nouă
Plus Ion şi plus Anton
Constantin, Pantelimon
Prooroci, ierarhi şi sfinţi
Ucenici şi sfinţi părinţi
Şi-o s-avem pe an, să mor
Cinci sute de sărbători
Şi-o s-avem, măi frăţioare
Doar trei zile lucrătoare
Dă, Doaaamne!

poezie satirică de Constantin Tănase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţi-am spus niciodată

Nu ti-am spus,
Copacul care l-am lasat acolo,
Şi-a schimbat frunzele
Şi acum are flori noi.
Când a nins, am vazut fereastra
Luminată de culoarea lor.

Nu ti-am spus,
Am trecut pe lângă el,
Să-mi amintesc zilele
Când am plecat să
Ajung în braţele tale.

Nu ţi-am spus,
Pentru că era acolo,
Când în cameră era întuneric
Şi în toata lumea mea mică,
Era prezenţa lui.

Nu ţi-am spus,
Că în timp, aleea m-a însoţit
Şi în sunetul tăcerii
Am regăsit lânga el,
Cântecul devenirii mele.

Nu ţi-am spus,
Pentru a mă asculta,
Aud vocea-mi pe
O foaie de hâtie
Şi scriu în zori
Când îmi lipseşti,
Căci scriu lumină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diphylleia grayi

Floare de gheaţă, topită de ploaie,
Unde ajungi tu, când Cerul se-ndoaie
Sub dor nesfârşit, din prea triste IUBIRI,
Şi-nchide privirea, plângând amintiri?!

Trimite-i parfum să-i aducă-aminte
Că omul curat, credincios şi cuminte,
Priveşte spre el şi când e fericit
Şi nu îl blesteamă când e necăjit.

Scrie-i tu, floare, cu gheaţa topită
De raza de ploaie ce ţi-a fost sortită,
Că lumea dispare, de nu mai e Cer!
Doar asta te rog, doar atâta îţi cer!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul

Într-o zi Ochiul a spus, "Văd dincolo de-aceste văi un munte
învăluit de-o ceaţă albăstruie. Nu-i aşa că-i frumos?"

Urechea a ascultat câteva clipa cu atenţie – şi-a spus,
"Unde-i acel munte? Eu nu-l aud."

La rândul ei Mâna a luat cuvântul şi-a spus,
"Încerc în zadar să-l simt sau să-l ating, nu-i niciun munte."

Iar Nasul, "Nu există niciun munte, nu-i simt mirosul."

Atunci Ochiul şi-a văzut de drum, iar ceilalţi
au început să-şi dea cu părerea despre ciudata iluzie a Ochiului:
"Ochiul are probleme, ceva nu-i în regulă cu el."

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabola bătrânului şi a tânărului

Aşa că Abraham s-a ridicat, şi-a spart lemnele, şi-a plecat,
Şi-a luat cu el amnarul şi iasca, şi-un cuţit.
Şi cum stăteau ei doi acolo, umăr lângă umăr,
Isaac – primul născut – a luat cuvântul şi-a spus, Tată,
Toate sunt pregătite, fierul şi focul,
Dar unde este mielul pentru această ofrandă a arderii de tot?

Atunci Abraham a legat tânărul cu curele şi chingi,
Şi a ridicat parapeţi, şi a săpat şanţuri,
Şi a scos cuţitul să-şi ucidă fiul.
Când, iată! Un înger a strigat din slavă
Şi i-a spus, NU atinge băiatul,
Nici nu-i pricinui vreun rău. Uite,
Un berbec, prins cu coarnele în tufiş;
Oferă Berbecul Trufiei, în locul copilului.

Dar bătrânul nu a acceptat, ci şi-a ucis fiul,
Şi jumătate din copiii Europei, unul câte unul.

*** Locotenentul Wifrid Owen a căzut în luptă pe 4 noiembrie 1918, în timpul traversării Canalului Sambre- Oise – exact cu o săptămână înainte de semnarea armistiţiului care încheia primul război mondial.

poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia care-şi înşală o dată bărbatul, o face din curiozitate; dacă îl înşală şi a doua oară, fireşte, a treia oară, îl înşală pe altul.

aforism de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a spus cineva, cândva, că-şi face implanturi dentare pentru că soţul ei, când a murit, şi-a lăsat protezele aici, dar ea vrea să-şi ia dinţii cu ea... Am înţeles că are mari planuri de viitor.

Beatrice Vaisman (21 octombrie 2021)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!