Poezia asta n-are limite

mă târăşte înainte
nepregătită aşa cum sunt
cu pumnii vineţi şi genunchii moi
mă spală
îmi pune gloanţe în buzunar
îmi deschide ochii
mă ia la palme
dar eu nu şi nu

poezia asta n-are nici o ruşine
mă dezbracă în stradă
mă pune să vânez
iar eu vreau să mă-ngrop
sub albul cuvintelor
cu Dumnezeul tău în braţe

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Poezia
O emisie de cuante
de inspiraţie aleasă
dacă se pune în arc
devine coardă
dacă se pune în tolbă
devine săgeată
dacă se pune în teacă
devine sabie
dacă se pune în lacăt
devine cheie
dacă se pune în plic
devine mesaj
dacă se invocă
devine incantaţie sacră
dacă se pune în univers
devine eternă
dacă se transcrie
în cartea vieţii
va fi o splendoare.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

A citi: a se pune în spatele cuvintelor. A scrie: a se pune în faţă.

aforism de Rinaldo Caddeo din Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi" (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia este arta de a pune în mişcare imaginaţia noastră cu ajutorul cuvintelor.

definiţie de Arthur Shopenhauer în Cu privire la estetica poeziei
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de poezie

Picături de poezie

Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu ştie nici ramul,
nici codrul nu ştie
în freamăt şi-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.

Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
creşte, se ofileşte,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
şi nu mai plouă.

Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu ştie
care-a facut-o ca pe noi din iubire
şi din dor de poezie.

Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum şi-ar scrie poezia?
Nu ştie nici Maica Preacurată Maria,
nu ştie nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreţ,
nu ştiu nici oştenii romani
care fac de pază
şi se-ncălzesc la foc.
Ştiu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care şi ani mai cad
picături de poezie.

Inviato dall'app Tiscali Mail.

poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi femeii

Femeia astăzi pasămite
E-mpinsă spre cele de jos
Şi terfelită fără sos
La fel ca la un târg de vite

În ochii noştri nu mai are preţ
Urcată de samsari pe câte-o scenă
Îi siluesc imaginea obscenă
Cu cel mai vulgar dispreţ

Iar ea, femeia, se supune
Că volens nolens se dezbracă
De sus şi până jos numai o cloacă
Întinează lucrurile bune

Am pierdut respectul pentru mamă,
iubită, soră. Ce mai poţi să speri
Când lumea scoate la mezat plăceri
Şi-i înălţăm ruşinea-n câte-o ramă?!

Împerecherea-a devenit deviză
Şi e plimbată ca s-o vadă
Această gloată de pe stradă
Ca pe o marfă cu franşiză

Ruşine şi, ruşine şi, ruşine!
N-avem nimic mai bun pentr-un stindard
Decât instinctele ce ard
Şi bălăceala asta ne convine!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu într-un vis nu ai nici un corp şi totuşi visezi unul după cum visezi o lume de corpuri. Ce anume este real în ireal? A pune corpul pe primul loc, însemnă a pune mândria deşertăciunii, şi totuşi aproape toţi oamenii fac asta. Fetiţele sunt de mici învăţate să facă asta, grija de corp, de imagine devine astfel "Dumnezeul" lor şi călăuză le este depresia. Oare realizăm cu adevărat că într-o fracţiune de secundă corpul şi mintea pot dispărea FĂRĂ URMĂ? Mintea, nu tu, este foarte mândră că are un corp, prin care te poate face pe tine sclavul iluziilor ei deşarte. Cât de mulţi oameni realizează că frica le este călăuză în viaţă? Lupul Frică îmbrăcat în straie de gând.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta sunt eu!

nu vreau un număr pe umăr
nici între copacii pădurii să rămân
nu vreau să număr cuvinte
de la un ieri până la un altfel
de-a fi, astăzi, chiar eu
pe stradă, pe sticlă sau în revistă
nu vreau formă
numelui meu sau un altfel de-a fi privită
nici în iatace de taină să fiu dezgolită
cu ochi de monezi atrasă şi grav
apoi pe viaţă rănită
şi totuşi... viaţa mă obligă
să merg spre viitor şi asta
o fac cum veau eu
voi nu sunteţi cătuşe să-mi fiţi viitor
pe nici o "sticlă"
să ţineţi minte, asta sunt eu!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumnii strânşi

Pumnii strânşi
Sunt ca o armă,
Paşnică,
Dar la nevoie,
Pot tăia
În carne vie,
Pune mâna
Pe secure.
Până vor cânta
Cocoşii,
Să reteze
O pădure:
Cu un vârf de brad,
Cu două.
Şi când ninge,
Şi când plouă.
Să frământe
Aluatul,
Pentru-a coace
Pâine caldă,
Pe sub streaşină
Să treacă
Dacă ochii
Se mai scaldă
Într-o lacrimă
Târzie.
Pumnii strânşi
Sunt o avere,
Pentru Omul
Gospodar.
Două mâini,
Câtă putere,
Ce se vrea
Canalizată,
Să răstoarne
Munţi pornite,
Două mâini,
Două izvoare,
Parcă-s
Din granit
Cioplite,
Monument
Sub cerul liber,
Unde pică
Universul.
Pe sub plopi
Sunt ca Atlanţii,
Pe-a lor umeri
Pică cerul.
Un caval
Alintă versul,
Ca pe-un sân
De fată mare,
Semnul crucii,
Tatăl Nostru
Înainte
De culcare.
Până la urmă,
Două mâini,
Se ascund
În părul moale
După gâtul
Cu mărgele,
Mai timide
N-am văzut,
Seamănă
Cu ale mele.

poezie de Victor Cobzac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabia n-are parale

Vrabia cum să plătească
La casă gospodărească?
N-are ban în buzunar
Şi nici buzunar măcar.
Toată lumea doar o ştie
Că nu plăteşte chirie
Şi stă-n pod pe datorie.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Cred că sunt îndrăgostită de tine.
Pacey: Crezi sau ştii?
Joey: Ştiu. Am ştiut asta din momentul în care m-ai sărutat şi poate chiar înainte de asta. Şi oricât de înspăimântător ar fi, nu mai vreau să neg asta, Pacey. Nu mai vreau să fug de sentimente şi nici nu vreau să le las să dispară.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncuri

lemnul lut sculptează, el nu vorbeşte
tăcerea lui lin pe trup aşează gând
inimă şi suflet, el pictează
ne spune cu mâna ce-i destin

imagini răsar din lut, rotundul unui sân
sau, prin albul pântecului,
murmur de lumină blândă
iubire ochilor, şi-un gând nebun

pune taină din adâncuri, jăratec în sânge
mişcări şi viaţă de păgân
el scoate amintiri nescrise
priveşte prin obloane închise, trecutul ca nebun

pune taina lumii, din sipeturi, dintre lumi
pune pe-o statuie, el pune
perle de lumină, gânduri în imagini
pune în momentul unirii saltul spre înălţimi

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezeteul se dă iute jos din capra trăsurei, şi c-un feliu de meşteşug, prinde cucoşul şi luându-i punguţa din clonţ o dă boieriului. Boieriul o ia, fără păsare o pune în buzunar şi porneşte cu trăsura înainte. Cucoşul, supărat de asta, nu se lasă, ci se ia după trăsură, spuind neîncetat: "Cucurigu! boieri mari... Daţi punguţa cu doi bani!"

Ion Creangă în Punguţa cu doi bani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeul tău vorbeşte

în fiecare zi
îmi creşte pe buze
ca un cuvânt albastru
în care înoată dragostea
mai rămâne să traseze
drumul reîntoarcerii mele
şi să urmez orbeşte
fiecare centimetru de credinţă

ştiu pare absurd să întorc totul acum
dar aş vrea să ascult câtecul îngerilor
rezemată de tâmpla ta
şi cum noaptea ne înveleşte în vise
aşa să fie braţele tale
în jurul cuvintelor mele
ce se aruncă în gol

mi-e teamă uneori să nu pleci
atât de teamă
încât
pun piatră peste piatră
implorând timpul să-mi lase
clipele în care te ştiu aproape

Dumnezeul tău vorbeşte
de tine
poezia mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pune virgule

E o joacă de copil să fur emoţii
şi cu mâna la ochi să trăieşti printre rânduri,
cineva te iubeşte în vis – poate chiar eu ţi-am zis
despre dragostea apărută de nicăieri,
cine vrea să trăiască în pielea mea, să iubească durerea din sân
şi golul din stomac, nu pune virgule nici spaţii nebuniei mele,
chiar dacă nu pot să strig te iubesc
te recunosc în palme când înfigi cuie şi tot ce simt e bucurie,
alerg în cerc – sunt autistul perfect
descifrez greu ce nu poate fi atins,
fac dragoste cu imaginea mea din oglindă, cu femeia aceasta imperfectă
mângâi cearcănele şi nopţile din părul ei le aşez ca piese de domino,
degetele tale pe chipul obosit şi buzele mi se deschid sărutând cerul
iarba, florile, lumina din jurul tău mi se desfac în poeme de dragoste
mă minţi că nu simţi – te mint că nu-mi eşti şi jocul acesta continuă,
primul ajunge la linia albă unde e prea târziu să te las să câştigi,
cerul cade în bolta sângerie a nopţii – eu râd de umbrele îmbrăţişate pe hârtie,
în seara asta se naşte un poem, îl vom boteza după noi
deschide ochii negri ai singurătăţii şi nimic nu va mai fi la fel.

poezie de Mihaela Roxana Boboc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e casa mea

aici trăiesc
aici mă împiedic de iluzii
aici iubesc
până când mi se face rău
de atâta bine
aici devin prizoniera
propriei nebunii
şi învăţ să mă ridic
analizând toate segmentele grele
când albul şi negrul
se împletesc
la marginea unui strigăt
aici vine Isus
să mă întrebe de mine
când urlu din toate puterile că
nu sunt
poezia e casa mea
puteţi înţelege
aici nu am garduri
să plâng copacii trădaţi
de fiecare scândură
aici nu mi-e ruşine
să aşez sentimentele
pe o coală albă
şi să tai cu o linie oblică
trecutul
aici mă simt
eu
pentru o viaţă
trăită

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In absenta cuvintelor

Dintii tai
Au stralucirea durerii.
Zambetul tau
Este atat de trist
In absenta cuvintelor....
Ochii tai
Fac sa devina transparenta
Rana din suflet,
Unde numai albul se coboara
Pentru iubire,
Albul incesibil,
Prin care intelegem ca
Doar prin iubire si durere
Putem deveni eterni....

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria sufletului nostru

Sunt o etapă din viaţa ta care a trecut
O etapă care ne-a şlefuit în bine
Binele ce se întâmplă odată în viaţă
Eu privesc lucrurile mai profund
Vreau să spun simt mai aproape trecerea timpului nefast Uneori dar şi soarele care ne luminează
În primii ani petrecuţi împreună poezia pentru tine
A fost un joc, eu te-am convins să fii interesată
Naşterea surâsul lumina aşezându-ţi-o în palme
Nu vreau să pozez în discipol
A fost o metişare perfectă a versurilor
Ai toate tainele şi darurile zeilor
Te-am zidit cu răbdare, nu te grăbi să cauţi muzele
Ele sunt făpturi vii, adică oamenii
Învaţă de la zăpadă albul
Eu o să fiu o iarnă rară, unde nu te poţi întoarce
Nici tristă, nici veselă
Treptat voi deveni vers.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai putea, gândeam, mărşălui cu un prieten întreaga Europă, povestind, glumind şi împărţind o bucată de pâine, dar dacă după o mie de kilometri îţi pune piedică de-ţi juleşti genunchii, nu cred că ar mai fi cazul să continui nici dacă te-ar purta în braţe tot restul drumului. Se pare că este imprevizibil prietenul meu, peste alţi o mie de kilometri ar fi posibil să-mi luxeze glezna.

Dorina Georgescu în Weekend gratis (octombrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeul părinţilor

Dumnezeul părinţilor mei,
Nu-i tiranul văzut de atei,
Inventat precum toţi ceilalţi zei,
E real, mai real decât vrei...

Dumnezeul părinţilor mei
Nu-i absurd, ranchiunos ori hapsân
E ca mama ce-şi pune la sân
Prunc flămând. Este viaţă în trei...

Dumnezeul părinţilor mei
Cel hulit, renegat, lepădat,
Te-a hrănit, îmbrăcat şi ţi-a dat
Tot ce ai. Şi-o să-ţi dea tot ce vrei...

Dumnezeul părinţilor mei
E-n Crăciun, e în Paşte, în toate
El dă sens şi direcţie. Poate
Să deschidă orice uşă de vrei...

Dumnezeul părinţilor noştri
Şi al meu, şi-al oricui L-ar primi,
Ca un tată pe ai săi copii
Va-ngriji, şi pe voi, şi pe-ai voştri...

poezie de Petrică Conceatu (7 decembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnolia

Şi dacă plouă ochii tăi rămân senini pentru mine
Şi dacă e furtună, tu îmi zâmbeşti, îmi alungi singurătatea
Să pot zbura spre zările înalte, să fac ca viaţa să devină o floare
Ce dimineaţa! Ţi-o dăruiesc odată cu inima mea
Dacă n-ar fi depărtarea, n-ar exista strângerea în braţe
Nici poezia n-ar exista fără iubire
Suntem aşa de aproape unul de celălalt
Privim seara stelele ce răsar şi dimineaţa luceafărul în care credem cu tărie nu va apune
Tu ai părul prins într-un coc ca o magnolie
Când te strâng în braţe, mi te dăruieşti
Mă joc cu sânii tăi, şi-ţi desfac mugurii
Ca un foc mi se aprinde inima şi mi se pune la loc, făcându-mă fericit.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!