Ai putea, gândeam, mărşălui cu un prieten întreaga Europă, povestind, glumind şi împărţind o bucată de pâine, dar dacă după o mie de kilometri îţi pune piedică de-ţi juleşti genunchii, nu cred că ar mai fi cazul să continui nici dacă te-ar purta în braţe tot restul drumului. Se pare că este imprevizibil prietenul meu, peste alţi o mie de kilometri ar fi posibil să-mi luxeze glezna.

Dorina Georgescu în Weekend gratis (octombrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Dacă cineva ţi-ar putea demonstra că Dumnezeu există, te-ar schimba asta?
Dana Scully: Numai dacă ar dovedi contrariul.
Fox Mulder: Atunci recunoşti că este posibil ca credinţa în Dumnezeu să fie o minciună?
Dana Scully: De fapt, nu mă gândesc la asta, şi nu cred că poate fi demonstrat.
Fox Mulder: Dar dacă ar putea fi? Nu ar merita să cauţi această informaţie? Sau e mai uşor să continui să crezi într-o minciună?

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Te întreb un lucru, Lucian. Dacă veţi purta armele la uniformă, îmi veţi da şi mie în mod obligatoriu o astfel de armă, de moment ce sunt membru al echipajului?
Lucian: Nick, în cazul tău, o asemenea decizie e dificil de pronunţat. Eu nu te pot obliga să ai o armă asupra ta, dacă tu nu vrei sau nu consideri a fi necesar. Desigur, îţi putem da totuşi una, numai dacă şi tu doreşti acest lucru.
Nick: Nu, mulţumesc. Nu cred că aş avea nevoie de o armă. Nu mă simt ameninţat, nu ştiu s-o folosesc, n-am de gând să învăţ cum se utilizează şi nici nu m-aş simţi bine având-o asupra mea. Sper să mă înţelegi.
Lucian: Bine, cum doreşti. Deşi să ştii că o asemenea atitudine negativistă nu e întotdeauna soluţia cea mai bună. În fine, am spus clar că rămâne aşa cum doreşti. De asemenea, în cazul surorii tale...
Ly: Nu vreau nici o armă!
Lucian: Tot aşa mă gândeam şi eu.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Mai aveţi nelămuriri?
Maria: Da, ar mai fi ceva.
Eugen: Spuneţi, domnişoară.
Maria: De fapt, aş vrea să ştiu dacă... Dacă ar fi posibil să... Să luăm animale la bordul navei, în misiune?!
Eugen: Animale?! Nu ştiu dacă s-ar putea... N-am discutat despre asta cu nimeni. Personal însă, nu v-aş sfătui.
Maria: De ce?
Eugen: Nu că v-ar încurca cu ceva; sunt tare drăgălaşe, dar mă gândeam la faptul că nu trăiesc prea mult, adică, durata vieţii animalelor de companie nu e foarte lungă, iar asta ar putea ridica probleme; ar fi de preferat să le evitaţi.
Maria: Dar plante?
Eugen: Plante?! Desigur, da... Cred că astea nu încurcă pe nimeni, cu nimic. În cazul lor, altfel stă treaba. Deci, plante cred că puteţi lua.
Maria: Şi... Dacă ar fi vorba de mai multicele, aş avea unde să le depozitez? Şi li s-ar asigura toate condiţiile necesare?
Eugen: Eu cred că da, dar aici mai bine îţi poate răspunde unul dintre cei trei elevi ai mei. Luci, lămureşte-o tu pe domnişoara, te rog!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa existentă între planete - patruzeci de milioane de kilometri până la Venus în momentul de maximă apropiere, şase miliarde de kilometri până la Pluto - i-ar fi uimit pe acei greci care se scandalizau la afirmaţia că Soarele ar putea fi la fel de mare cât Peloponezul.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul devine deseori ceea ce se consideră a fi. Dacă continui să-mi spun că nu pot face un anume lucru, este posibil să sfârşesc prin a deveni incapabil să o fac. Dimpotrivă, dacă am credinţa că o pot face, cu siguranţă voi dobândi capacitatea să o fac chiar dacă nu o am de la început.

citat celebru din Mahatma Gandhi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai credinţă cât un bob de muştar, poţi muta un munte. Dar dacă deznădejdea ta este cât un munte, nu poţi să urneşti nici măcar un bob de muştar, pe care şi o furnică îl poate căra kilometri întregi.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă partenerul se află la mii de kilometri distanţă, dacă îi oferi încredere, acesta te va simţi mereu aproape de sufletul lui.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te miros în colţul meu de pâine...

Mă dor genunchii, mamă! Şi ce rost,
Mai are ruga de pe arse buze,
Când, nici în rugă nu am adăpost
Şi nu găsesc intrarea în ecluze?

Mi-e dana-n aşteptare, ca un gând
Neprimenit 'nainte de-a se naşte;
Şi cum să ancorez, în ea plângând,
Când, niciun ţărm nu mă mai recunoaşte?

Stau pescăruşi pe mal, ca un reper,
Parâma, să-mi întindă, peste braţe,
Dar eu sunt prinsă între vânt şi ger
Cu prova sugrumată de paiaţe.

Se-anunţă ceaţă deasă şi furtuni,
Sirenele se-ntrec în vocalize,
Hai, vino, mamă, tu să mă aduni!
Mă dor genunchii şi nu am nici vize,

Să trec într-un ocean neîngheţat.
Mă voi ruga în radă pentru mâine,
Cu lacrima durerii la pătrat,
Să te miros în colţul meu de pâine...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nis, eşti căzut în cap?! Ce naiba ai?! Nu-ţi dai seama ce înseamnă 13 ani?! E vorba de ani, nu de ore, zile sau luni, ci ani... Într-o perioadă atât de lungă, orice este posibil; se pot întâmpla multe. Poţi lua în calcul mai multe variante, dar nici n-are rost să-ţi baţi capul cu aşa ceva, pentru că-ţi toceşti nervii de pomană! Ce-i cu tine?!
Nistor: Păi, şefu', ştiu că ai dreptate, că-i vorba despre 13 ani, dar ea mi-a promis...
Lucian: Ţi-a promis?! Ce ţi-a promis? Că o să te aştepte? Ce ştia ea atunci? Era doar o copilă naivă, visătoare, care a luat totul ca pe o joacă! Dar aici nu-i nici o joacă! Nu e o glumă banală, e pe bunelea!
Nistor: E adevărat că avea doar 16 ani, dar nu era naivă! Ştia ce zice. Era foarte sigură de ea. Şi mi-a promis singură, fără să-i cer ceva în acest sens.
Lucian: Ţi-o fi promis ea, tot ce se poate, dar tu, om la 22 de ani, cât aveai atunci, cu capul pe umeri, unde ţi-a fost mintea în acel moment? Plecată cu sorcova?! Calculează numai! Dacă la plecarea noastră avea 16 ani, atunci după 13 ani, dacă vom reuşi să ajungem înapoi exact după cum prevede programul nostru, va avea 29 de ani. 29, pricepi?! La vârsta asta, ar putea fi căsătorită şi chiar ar putea avea copii, destul de mărişori.
Nistor: Ce tot zici, şefu'?!
Lucian: Ce tot zic?! Nimic imposibil, Nis! Ţi se pare ţie că aş exagera cu ceva?! Mie nu... Dacă atunci ţi-a promis, poate că nu şi-a dat seama ce spune. Sigur nu s-a gândit la implicaţiile cuvintelor ei. La doar 16 ani, foarte sigur că nici măcar nu ştia ce înseamnă cu adevărat dragostea. Poate şi sub influenţa gestului tău de a o fi salvat de acei doi derbedei, te considera ca un fel de prieten, deşi prietenia ei semăna mai mult a recunoştinţă. Cred că îi erai drag, ca un frate mai mare, care o putea ocroti la nevoie; fratele pe care nu l-a avut niciodată. Te aşteptai la mai mult din partea ei, la doar 16 ani?
Nistor: Aşa e, şefu', dar...
Lucian: Nici un dar, Nis! Gândeşte-te mai bine şi ai să-mi dai dreptate! Nu-ţi face speranţe deşarte în privinţa Adelei. Nu te lega cu disperare de ideea că ea te-ar aştepta, pentru că la întoarcere s-ar putea să ai o surpriză neplăcută. N-aş vrea să fiu în pielea ta în acel moment.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În singurătatea mea, la kilometri distanţă de oameni şi case, sunt într-o stare mentală copilărească de bucurie şi lipsă de griji, pe care nu ai putea s-o înţelegi decât dacă cineva ţi-o explică.

citat din Knut Hamsun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă automobilele evoluau la fel ca şi computerele, un Rolls Royce ar costa acum doar 100 de dolari, ar putea rula un milion de kilometri cu un litru de benzină şi ar exploda o dată pe an, ucigându-i pe toţi cei care sunt înăuntru.

citat din Robert X. Cringely
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhoare, gândire şi cenzură

Infirmieră, soră, dragă soră,
Cred că e nevoie de mai multe medicamente
Dacă chiar trebuie să rămân docil;

Am început să-mi simt iarăşi mâinile şi picioarele...
Aşa că s-ar putea să mai fiu
Încă în viaţă...

Dacă sunt în viaţă va deveni necesar să mă exprim
Cum cred eu de cuviinţă şi asta ar putea însemna
Că-i posibil să încetez
Să mă gândesc la curcubeie şi la îngeri, şi doar bunul Dumnezeu
Ştie ce răutăţi vor voma maţele mele...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un kilometru, iarna, pare a se transforma în doi kilometri.

citat din George Herbert
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum apa nu se poate transforma decât dacă o cauză determinantă o aduce într-una sau alta dintre aceste stări, nici omul nu poate face ceea ce crede că-i stă în putere, decât dacă nişte motive particulare îl determină în sensul respectiv. Până la intervenţia cauzelor, orice gest îi este imposibil, dar, o dată ce ele intră în joc, individul nostru trebuie, la fel ca apa, să acţioneze după cum o cer împrejurările corespunzătoare fiecărui caz. Abia după intrarea în joc a unui motiv ne putem decide într-adevăr, iar atunci trebuie s-o facem, dacă nu cumva se prezintă un motiv opus încă şi mai puternic, în cazul în care ar exista aşa ceva. Ideea că un individ ar putea acţiona cumva fără ca vreun interes să i-o ceară e la fel de absurdă ca aceea că o bucată de lemn s-ar putea rostogoli înspre mine fără a fi trasă de o sfoară.

Arthur Schopenhauer în Lumea ca voinţă şi reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom încerca, totuşi, pentru o mai uşoară înţelegere, să comparăm talentul cu aburul ce iese din apă când e pusă o oală pe jăratic. Desigur, aburul din oală se iroseşte şi nu serveşte la nimic decât să aburească pereţii şi geamurile. Dar dacă intervine ştiinţa, teoretică şi tehnică, şi pune apa într-un cazan matematic calculat cu rotiţe şi şuruburi, cazanul se cheamă locomotivă şi aburii o mişcă cu mulţi kilometri pe oră, trăgând în viteză după ea multe sute de vagoane. Iată dar că talentul actorului nu e nimic, dacă nu e întrebuinţat cu ştiinţă. Şi e periculoasă această încredere în pur şi simplu talent.

Ion Sava în Caietul program nr. 5, stagiunea 1970-1971, al Teatrului Naţional I.L. Caragiale, Proiect de organizare a învăţământului teatral
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu văd această Pasăre de aur foarte departe - la o sută de kilometri depărtare şi de o asemenea măreţie, încât să umple întreaga boltă cerească.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Văd că mama ta ţi-a dat ţie lănţişorul ei.
Lucian: Da, ca să-mi poarte noroc şi să-mi amintească de ea, de parcă aş avea nevoie de un lănţişor ca să-mi amintesc de ea.
Iulian: Cine ştie?! Poate vei avea nevoie vreodată. Iar dacă ea ţi-a dat acest lănţişor, eu ce să-ţi dau, ca să nu mă uiţi?
Lucian: Nimic, blondule. Nu-i nevoie de nimic. Oricum, n-o să te uit niciodată. Cum aş putea oare?!
Iulian: Aşa-i. Sunt o persoană greu de uitat.
Lucian: Mai ales pentru mine. În plus, mama mi-a spus că de la tine are acest lănţişor; tu i l-ai dăruit...
Iulian: Hmm... Eu?! Mda, desigur... de la mine.
Lucian: S-a întâmplat ceva, blondule?
Iulian: Nu, nimic. Ce s-ar fi putut întâmpla?! Totul e-n ordine, cu excepţia faptului că peste câteva ore vei pleca într-o misiune spaţială, pentru următorii 13 ani...
Lucian: Greşeşti; poate ăsta-i singurul amănunt care e-n ordine acum. Restul pare a fi un haos total.
Iulian: Ai dreptate.
Lucian: De ce nu-i şi fotografia ta în medalion, alături de-a mamei?
Iulian: Nu e?! Se pare că am neglijat acest mic amănunt.
Lucian: Tot aşa mi-a spus şi mama.
Iulian: Mda, normal că tot aşa. Bine, Luci... Cred că e cazul să mai şi dormi. Până şi comandantul misiunii are nevoie de odihnă.
Lucian: Desigur.
Iulian: Noapte bună, fiule. Succes în misiune! Şi ai grijă cu domnişoara Barbie; ambele...
Lucian: Noapte bună, blondule! Şi mulţumesc.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Salut. Vrei să pleci acasă?
Nistor: Cam aşa ceva. Intenţionez să plec...
Mihai: Şi... Chiar te grăbeşti să ajungi acasă?
Nistor: Depinde; de ce mă întrebi?
Mihai: Păi, mă gândeam că dacă nu te grăbeşti, am putea trece pe la mine, să-mi arăţi la geogra', dacă zilele trecute n-ai putut; erai ocupat...
Nistor: Ah, asta doreai... Când ai proba la geogra'; mâine?
Mihai: Nu; poimâine.
Nistor: Păi şi... Pentru mâine? Nu te pregăteşti?
Mihai: Mâine n-am probleme, sunt superpregătit; am proba la fizică.
Nistor: Ah, deci, cu fizica nu stai prost, doar cu geografia...
Mihai: Eh, nici cu geografia nu stau foarte prost, dar dacă tu ştii mai multe, presupun că mi-ai putea arăta şi mie, dacă vrei; nu te obligă nimeni.
Nistor: Bine, hai...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiunile Cosmosului sunt atât de mari, încât recursul la unităţi familiare de măsurarea distanţelor, cum ar fi metri sau kilometri, alese pentru utilitatea lor pe Pământ, nu ne-ar folosi la nimic. În locul acestora, măsurăm distanţa cu viteza luminii. Într-o secundă, o rază de lumină călătoreşte aproximativ 300000 de kilometri sau de zece ori în jurul Pământului. Distanţa de la Soare la Pământ o traversează în 8 minute. Putem spune astfel că Soarele se află la o distanţă de opt minute lumină. Într-un an, lumina traversează aproape zece bilioane de kilometri de spaţiu. Această unitate de lungime, distanţa pe care lumina o parcurge într-un an, este numită an-lumină. Nu măsoară timp, ci distanţe – distanţe enorme.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zdreanţă şi os

Razele soarelui au gonit către noi
cu milioane de kilometri pe oră.
Iar acum când au atins podeaua duşumelei
se târăsc mai încet decât un filozof,
insinuând o baltă de lumină
cu forme schimbătoare ca acele ale unei amoebe;
se caţără pe uşă
ca şi cum le-ar fi teamă să nu cadă.

Peste câteva clipe se vor refleca pe această pagină,
asaltând-o până când va deveni de necitit. O să trag perdeaua
într-o parte. O să scurtez cu câţiva metri milioanele de kilometri
şi, croitor al universului, voi sta liniştit
peticindu-mi cele câteva zdrenţe de zile rămase.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!