Astăzi femeii
Femeia astăzi pasămite
E-mpinsă spre cele de jos
Și terfelită fără sos
La fel ca la un târg de vite
În ochii noștri nu mai are preț
Urcată de samsari pe câte-o scenă
Îi siluesc imaginea obscenă
Cu cel mai vulgar dispreț
Iar ea, femeia, se supune
Că volens nolens se dezbracă
De sus și până jos numai o cloacă
Întinează lucrurile bune
Am pierdut respectul pentru mamă,
iubită, soră. Ce mai poți să speri
Când lumea scoate la mezat plăceri
Și-i înălțăm rușinea-n câte-o ramă?!
Împerecherea-a devenit deviză
Și e plimbată ca s-o vadă
Această gloată de pe stradă
Ca pe o marfă cu franșiză
Rușine și, rușine și, rușine!
N-avem nimic mai bun pentr-un stindard
Decât instinctele ce ard
Și bălăceala asta ne convine!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.