Călugăriţa

cu ochii blânzi de caprioara
şi haina neagra, pana jos
ea singura si-a spus dorinta
-să fiu mireasa lui Hristos!

un trup firav, abia se vede
prin haina neagra ca un giulgi
si glasul stins abia sopteste
mereu povestea lui Iisus!

obrazul ei ca de mătasa
l-a mângaiat oare candva
o mana calda, barbateasca
trezind dorinte-aprinse-n ea?

nu ştie nimeni... numai cerul
şi ochii ei plecati in jos.
sfioasa isi pastreaza taina
şi-o spune numai lui Hristos!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul meu

Toamna-şi ia din şevalet tot tabloul de aramă,
Se apropie încet Sărbătorile de Iarnă...
Pomul verde de Crăciun vrea să fie -mpodobit,
Nepoţelul meu cel mic a scris tot ce şi-a dorit:
Schiuri şi patine noi, un rucsac şi geacă albă,
Ca să fie asortat, când zăpada o să cadă.

Îmi doresc şi eu ceva dar nu ştiu cum să vă spun...
Vreau un Moş Crăciun mai tânăr, căci al meu e taciturn,
Abia merge, abia şade, ochelari mereu îşi pierde,
N-are zâmbet, n-are vlagă, nu aude, nici nu vede.
Dacă-a fost mereu aşa? Nu, nici vorbă... un frumos...
Numai timpul e de vină, a întors totul pe dos.

Intră frigul pe fereastră.... amintirile învie....
Moşul face foc în sobă şi-o cafea mi-aduce mie.
Am spus cumva"taciturn"? Am greşit în exprimare,
Moşul meu e cel mai bun, nu-mi doresc nicio schimbare
Ochii verzi sunt tot la fel... pasul nu-i aşa vioi,
Dar vom merge mai departe, tot de mână, amândoi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este misticul?

În cinstea Ieroschimonahului Nil Dorobanţu

Abia atunci devii tu mistic
când dinspre lumesc, îţi întorci ochii
către Hristos Schimbat la Faţă pe Tabor;
Abia atunci o vezi pe Fecioara Maria
în Lumină lină necreată,
când în trupul tău ascetic
fiorul sexualităţii s-a stins demult.
Teofaniile sunt daruri pentru toţi,
precum Hristos Euharistic
Se împarte tuturor flămânzilor –
căci nu există mistică individuală
sau sfinţenie personală.
Coboară-Mi Lumină lină din minte în inimă!

poezie de Cătălin Varga (1 iunie 2020)
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos este singura entitate care a infirmat legile anatomiei, fizicii, vieţii şi timpului.
1. A fost plăsmuit în relaţia dintre un zeu (Dumnezeu) şi o pământeană (Fecioara Maria)
2. A învins legea gravitaţiei Pământului şi S-A ÎNĂLŢAT LA CER.
3. De la Naşterea Domnului Hristos a început viaţa în era noastră.
4. Iisus Hristos este reper al timpului: înainte de Hristos şi după Hristos.

citat din Maria Filipoiu (27 decembrie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa Romanie

In tara mea iubita, pasc turmele pe plaiuri
Si varfuri Carpatine privesc semete zarea
Doinesc duios pastorii din fluiere si naiuri
Izvoarele le poarta in susure cantarea.

In tara noastra draga, batranii, albi mesteceni
Si brazii verzi si falnici se joaca-n munti cu vantul,
O capra neagra sare si scanteie prin cremeni
Iar vulturii se-nalta, dispretuind pamantul.

In dulcea Romanie, spice danseaza-n holde
Ca tinerii la hora cu pletele-aurii
Campia-si pune haina de in si de smaralde
Si peste tot rasuna, viers nou de ciocarlii!

Frumoasa Romanie, ai oameni buni si harnici
Cu fete luminoase, iubiti de Dumnezeu
Si iubitori de semeni, cinstiti si drepti si darnici
Romani din lumea larga, Romani, poporul meu!

Aleasa Romanie, ai grija azi de tine
Pastreaza a ta credinta si tot ce ai frumos
Pastreaza bucuria si facerea de bine
Multi ani ‘nainte Tara, alaturi de Hristos.

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (30 noiembrie 2015)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Lumină

Dragi cititori... "S-a întâmplat"
Aşa-n... "Mass-media", au relatat;
S-a întâmplat... Sfânta Lumină
Foarte-adevărat... să vină.

Aşa e omul păcătos
Nu crede în Iisus Hristos;
Te duci... cu ochii tăi să vezi
Apoi, văzând, pe loc să crezi?

Lumina Sfântă care vine
Uimeşte fiinţa din tine;
Mormântul Domnului e sfânt
Iisus, a fost pe-aceast pământ!

-N-am crezut şi am venit
Aici... din Târnăveni - privit
Şi-ntradevăr... Sfânta Lumină
A coborât – este Divină!

Privind spre cer, aşa a spus
O tânără, despre Iisus
Golgota, este-adevărată
O vizitează: lumea toată.

Ridică-ţi ochii om spre cer
Acest Mormânt nu-i un mister;
Te rog din: "Suflet", tu, să vezi
Divinitatea să o crezi.

Iisus Hristos a înviat!
Nume lui Dumnezeu a dat;
Căci, Dumnezeu, este "Cuvânt"
El ne-a Creat pe-acest pământ!

Ridică-ţi ochii şi-ai să-L crezi
Unde vei merge ai să-L vezi;
Ridică-ţi ochii cât mai Sus
Iubindu,-L pe Domnul Iisus.

Hristos a înviat!

poezie de Paul Preda Păvălache (15 aprilie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu numai că noi nu cunoaştem pe Dumnezeu decât prin Iisus Hristos, dar nici pe noi înşine nu ne cunoaştem decât prin Iisus Hristos.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni înaripaţi

dincolo de cuvinte sunt tăceri şi Icari de fum
care se tot ridică spălând cerul de temeri
niciodată nu o să pot zbura, şi-a spus omul în sinea lui
numai că sinele abia aşteaptă noaptea
şi atunci rupe lanţul;
zboară unde vede cu ochii
şi dacă nu mai vede, el simte
mă uit jur împrejur şi cred că ne-am mai întâlnit
numai că nu mai ştiu în care lume
poate că mergeam trecând unul pe lângă altul
sau poate că zburăm care încotro cu treburi
cert e că figura ta îmi spune ceva
fără cuvinte, fără mimică
fără aşteptări
spune-mi te rog... ce faci la noapte?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trist ca nimeni sa te stie

E trist ca nimeni să te ştie,
Dar şi mai trist să-ţi zici mereu
Că te-a pătruns nimicnicie
Deşi ai fost ca Dumnezeu.

Unde sunteţi, iubiri deşarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?
O, fugi departe, fugi departe,
La ce mă-ngâni cu faţa ta?

În viţa lumii acestie,
Ce-i fără capăt şi-nceput,
În toată neagra vecinicie
O clipă numai te-am avut.

De-atunci te chem din întuneric
Şi amintirea ta dezmierd
Pân-ce răsai… un vis himeric,
Abia răsai… şi iar te pierd.

Ca la un zvon ce lin adie
Urechea ţin, mereu ascult…
Tot mai puţină armonie…
Pustiu din ce în ce mai mult.

Şi din comoara-mi de suspine,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Şi-n mângâieri de tot sărac.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haina celor şapte ani

În toată trecerea prin ani
Alături fii de cei sărmani,
Să nu te lăcomeşti la bani
De cinste sunt destui orfani.

Şi-n fiecare zi de săptămână
Să fii mereu cu voie bună,
Să împlineşti ce ai de împlinit,
Să mulţumeşti, să fii şi mulţumit.

Cu haina celor şapte ani de-acasă
Să-ţi faci prezenţa mai frumoasă
Oriunde ai fi, te are-n seamă
Un crez şi-o inimă de mamă!

Tu prin gândire şi prin faptă,
Ai grijă s-o păstrezi curată!

"Mamei copiilor mei
Mamei nepoţelului meu
Şi nu numai lor."

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai stins

Inca o petala cade rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise
Pe care le zdrobeste in cadere...
Insa aceasta petala e unica in felul ei,
E ultima petala, ultima speranta.
Ultima speranata tocmai s-a desprins
Din inima mea care sa deprins
Doar cu speranta.
Inima mea, o floare plina de petale...
Si iata ca inca o petala s-a desprins
E ultima petala, ultima speranta
Ce imi mai ramasese. Dar acum ce mai am?
Si daca speranta moare ultima,
Oare in urma ei ce mai ramane?
Cine poate oare acum spune?
Ce mai ramane?
Caci aceasta e ultima speranata... Era,
Caci tocmai a murit...
Ultima petala a cazut...

Pe cer, o stea straluceste puternic, caci arde.
In stralucirea ei, osciland mereu, incalzeste totul in jur,
Dar aceasta stea arde, caci doar asa straluceste, arde
Putin cate putin, pana se mistuie, pana se consuma.
Acum straluceste tot mai putin, acum nu mai straluceste.
A obosit. I-a trecut timpul. Acum abia se mai vede.
Acum nu se mai vede: s-a stins.
A stralucit pana la ultima picatura de substanta ce continea,
Pana la sfarsit.
Acum a incetat!
S-a transformat intr-o amintire...

Asa si tu:
Chipul tau, plin de substanta, plin de prezenta,
Stralucea intens in inima si mintea mea...
Totul se transforma in bucurie si fericire,
Orice neimplinire, chipul tau o transforma in succes,
Si era bine...
Chiar daca te eclipsa cineva,
Eu tot asteptam plin de sperante, de petalele inimi mele inca pline,
Sa apari, iar tu, ca o sarbatoare apareai mereu.
Apareai, caci acum totul s-a schimbat.
Treptat, ai ajuns la epuizare, apoi te vedeam din ce in ce mai rar,
Iar uneori te vedeam doar in mintea si in inima mea,
O fictiune reala, apoi si mai rar,
Pana cand te-ai transformat intr-o amintire placuta.
Am incercat sa te astept neincetat, dar petalele au cazut,
Speranta a murit, asa cum steaua stralucitoare de altadata s-a stins,
Asa ai murit tu in inima mea.
Iar acum, mai tin o mica faclie aprinsa in a mea inima:
O amintire de la tine, asezata frumos intr-un coltisor
In mintea mea: imaginea chipului tau,
O stea ce candva a stralucit si pentru mine.
Acum s-a stins, iar odata cu ea, s-a stins si o parte din mine.
Soarele a apus, dar cerul plin de stele
A ramas gol,
Caci s-a stins acel astru arzator, acum inghetat.
S-a sfarsit...

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-s ochii....

Ti-s ochii plini de valvataie,
Abia eu azi am observat,
Ei parca rasuflarea-mi taie,
Cand te privesc neincetat.

Ti-s ochii lung purtati de vant,
Privesc prin ei si ma zaresc,
In ochiul tau firav si bland,
Si stelele se oglindesc.

Si vad marea si vad tarmul,
La care-as vrea s-ajung,
Ti-s ochii plini de cantecelul,
Pe care azi il cant.

Ti-s ochii plini de soare,
In ei si razele clipesc,
Dar vad si-ndurerare,
Poate nu stii cat te iubesc...

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni n-o să poată spune

Nimeni n-o să poată spune
că el n-a putut să vină
că el n-a ştiut Cuvântul
şi el n-a putut să-l ţină
— căci la fel de călduros
ne-a chemat pe toţi Hristos.
Nimeni n-are să se poată
dezvinovăţi pe sine
că el n-a avut prilejul
a iubi şi-a face bine
— căci la fel de luminos
ne-a vorbit la toţi Hristos.

Nimeni n-are să-ndrăznească
a grăi că-n neputinţă
a fost viaţa pământească
a trăi-o prin credinţă
— căci la fel de generos
ne-a dat har la toţi Hristos.

De aceea nemurirea
va da celor drepţi cununa
căci ei au voit sfinţirea
şi-au iubit cărarea bună
— cinste celui credincios
ce dă tot, pentru Hristos.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos (vezi şi Hristos)

Iisus Hristos este inefabilul vas comunicant prin care mântuirea este distribuită oamenilor.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (4 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaratie de dragoste

Priveste-mi mana
ce usor se-nalta
spre fata ta plecata
inspre a mea
Priveste-mi sufletul
Ce fericit sopteste
Inca o oda, iarasi dragostea

Priveste-mi ochii
Si spune-mi de sunt sinceri
Cand rugaciunea si-o inalta spre eter.
Priveste-ma pe mine
Cum te astept tacuta
Pe banca noatra
Sub inaltul cer.

Mai da-mi o data mana
Sa mai zburam o data
Spre cerul negru-al noptii
Spre luna ce se-arata.

Mai scrie-o data versul
Acesta pe hartie,
Pune argint in pana
Sa tin-o vesnicie.

poezie de Mirabela Lazăr (28 octombrie 2008)
Adăugat de Mirabela Lazăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub gerurile aspre ...

Sub gerurile aspre-ncremenite,
Sub greaua lor povară de zăpadă,
Cu frunţile de vreme-ncărunţite
Zac rebegite ramuri, în livadă.
Privesc abia ţinându-se de şale,
Rugându-se la pronia Divină,
Să stea înfipte bine-n rădăcină,
Cât iarna e-n cămaşa ei de zale!
E ziua la nămiezi şi-n ger năpraznic,
Soarele îşi arată numai dinţii.
Văd doar un foc mocnit, cu ochii minţii,
Ce arde undeva, la naiba-n praznic.
Cortina nopţii ce coboară-n pripă,
Îmbrăcă-n haina ei de neguri valea.
Răzbate prin troiene numai jalea,
În timp ce eu fumez, în tihnă, pipă.
În zori, o rază-mi bate-ncet în geamuri
Şi-alerg să îi deschid, cu-nfrigurare,
Dar tremură cu-atâta-nverşunare,
Cu-aripi de chiciură, smulse din ramuri.
Iarna e o sculptură-n sărbătoare,
Cioplită-n gheţuri de-al ei meşter, gerul,
Ce trage de pe ea un colţ din cerul,
Brodat cu stele la inaugurare.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea lui Iisus are un singur scop, şi numai unul. Să-l facă pe cel care-o spune să devină conştient de prezenţa lui Hristos.

J.D. Salinger în Franny şi Zooey, Zooey (1957)
Adăugat de D.V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce trebuia să ştie lumea, a spus Iisus Hristos.

citat din Cătălin Dupu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica în tei

altă zi se arată
îmbrăcată în haina de floare
a teilor.

nu trebuie să deschizi ochii.
ca să o vezi,
aduni palmele numai
pe o pârghie de lumină
şi tragi în piept
cu putere
aerul dimineţii.

pendulând
deasupra tuturor
limba unui clopot
retează liniştea.

această zi de duminică
îmbrăcată în haina de floare
a teilor
traversează sufletul
pe strada mare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN

Din lut făcuţi suntem şi-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?

S-a spus că noi de Cer suntem iertaţi,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toţi fraţi;
S-a spus că Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?

Azi sufletul îmi este sfâşiat,
Că azi un frate-i este morţii dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut şi pe Iisus Hristos!

Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
Că-i eşti prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al ţării şi-al lui Dumnezeu!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa; oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.

replică din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:29-30 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!