Beţia secetei

O pârlie şi-o pălie
Vorbeau cu Sfântul Ilie:
Ce ne facem noi, bădie
Că vin zile de urgie?

Scărpinându-se-n chelie
Le-a răspuns că nici nu ştie
Dar se va ruga să fie
Secetă ca prin pustie

Până la Sfânta Marie
Va sta ploaia la cutie
Sus în cer, iar pe câmpie
Nici un fir de păpădie.

Una râse din prostie
Cealaltă de bucurie
Că-i va fi curând soţie
Unui om de omenie

Care stă la prăvălie
Din zori până la chindie
Cumpărându-şi apa vie –
Dragostea pentru pârlie.

Dar dacă mi-o vinde mie
Pe trei chile de răchie
Jur că i-o fur pe vecie
Şi că fac mare beţie!

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi drumeaţa, pornind, a mers iar un an de zile tot prin locuri sălbatice şi necunoscute, până ce cu mare greu ajunse la sfânta Vineri. Şi aici i s-a întâmplat ca şi la sfânta Miercuri: numai că sfânta Vineri i-a mai dat şi ea un corn de prescură, un păhăruţ de vin şi o vârtelniţă de aur care depăna singură; şi a îndreptat-o şi ea cu multă bunătate şi blândeţe la soră-sa cea mai mare, la sfânta Duminică. Şi de aici drumeaţa, pornind chiar în acea zi, a mers iarăşi un an de zile prin nişte pustietăţi şi mai grozave decât cele de până aici. Şi fiind însărcinată pe al treilea an, cu mare greutate a putut să ajungă şi până la sfânta Duminică. Şi sfânta Duminică a primit-o cu aceeaşi rânduială şi tot aşa de bine ca şi surorile sale. Şi făcându-i-se milă de această nenorocită şi zdruncinată fiinţă, a strigat şi sfânta Duminică o dată, cât a putut, şi îndată s-au adunat toate vietăţile: cele din ape, cele de pe uscat şi cele zburătoare. Şi atunci ea le-a întrebat cu tot dinadinsul dacă ştie vreuna din ele în care parte a lumii se află Mănăstirea-de-Tămâie. Şi toate au răspuns, ca dintr-o singură gură, că nu li s-a întâmplat să audă măcar vorbindu-se vreodată depre aceasta

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-o fi să fie

Fi-ţi-ar trupul tău să-ţi fie
De fâşneaţă, de zglobie
De iubire timpurie
De ulcior cu apă vie
Când o fi să te dai mie?

De cu zori, pe la chindie
Sau la oră mai târzie
Ca ruşine să nu-ţi fie
Dacă facem vreo prostie.

Viaţa ta: o clipă vie
Care trece-n duşmănie
Şi se zbate-n agonie
Şi visează ce-o să fie.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chelia din cap

Nu e o bucurie,
Dar nici o tragedie,
Să ai pe cap chelie,
Ci nu în el să fie.

Dar e o tragedie,
Şi nicio bucurie,
Să n-ai pe cap chelie,
Ci-n el, fir-ar să fie!

poezie de Marius Robu (1 octombrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul cu trei sute de biserici

În oraşul cu trei sute de biserici,
De trei ani,
Sună clopotele-ntruna...
Şi oraşu-i plin de lume
Ce se-ntreabă:
- Unde-i sfântul?
Unde-i sfânta fără nume?...
Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?...
Preoţii-mbrăcaţi în negru, ca şi cioclii,
De trei ani,
Încruntaţi privesc mulţimea albă adunată-n stradă,
Preoţii-mbrăcaţi în negru păsărilor mari de pradă
Tremură când văd mulţimea răzvrătită de trei ani!...
- Unde-i sfântul?
Unde-i sfânta fără nume?
Să ne spună,
Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?
Cui trimitem noi atâtea lumânări
Şi-atâţia bani?
Unde-i sfânta iertătoare de păcate?...
Să ne spună...
Şi-ntrebările mulţimii răzvrătite
Se ridică
Ca şi valurile mării frământate de furtună,
Şi-n oraşul cu trei sute de biserici
Parcă pică
Din văzduh ameninţarea:
- Să ne spună... să ne spună...
...................
În oraşul cu trei sute de biserici,
De trei zile,
Nu mai sună nici un clopot - nici un clopot de aramă;
Şi oraşul cu trei sute de biserici,
De trei zile,
Pare-a fi pictat în dosul unui geam de panoramă!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Liturghii profane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime unică şi dublă

Ochii mei sunt ochi de rob,
Nici nu-mi cer eliberarea
Şi nici eu nu le-o aprob;
Vor căra cerul şi marea
Până când se vor sfârşi:
Trei fiind, Una vor fi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn

Dacă mai văd până la stele
Şi mai aud până la cuc
E semn că trebuie s-apuc
Şi zile bune, după rele.

Dacă mai vezi până la cer
Şi mai auzi până la nori
E semn că vei mai fi stingher
Cât vei trăi, dar n-ai să mori.

Dacă mai vezi până la mine
Şi mai auzi până la cine
E semn că veşnic te-a făcut;
N-ai auzit şi n-ai crezut.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marius Robu, la volumul "Degeaba"

De-aş fi găsit în standuri cartea
Eu aş fi ocolit taraba
Scăzându-mi curiozitatea
De vreme ce era DEGEABA.

Dar oferindu-mi-o poetul
Fără vreun preţ de librărie
Şi pentru că-i ştiam talentul,
DEGEABA, fu o bucurie.

Citind-o, nu de circumstanţă,
Chiar de-am lăsat o vreme treaba,
Găsii în versuri cutezaţă
Deci, Robu nu a scris DEGEABA.

Aprofundând tipăritura
Să-mi satur gustul de confort,
Văd, până chiar şi editura
Că nu-i DEGEABA "Contrafort".

Am zis cu toată greutatea
În ritmu-n care mai creez:
Ar fi DEGEABA răutatea
De-aş vrea să-l minimalizez.

Şi-acum, în zi de Bobotează,
Să-l laud şi să îl admir
Când Domnul nostru se botează,
Eu ung pe Marius cu mir.

Îl las unde îi e menirea
Fiind cu scrisu-n apogeu
Să îşi apropie iubirea
Şi sufletul de Dumnezeu.

Să stea acolo zi şi noapte
Ca şi epava unui vis
Şi fără grai şi fără şoapte
Pierdut o lună în abis.

Îngrijorat că el s-a dus
Prin stele făr' să fie sfânt
Mă voi ruga la Cel de Sus
Să dea cu Robu de pământ.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anestezia măsurii

Că-i vară sau iar,
Noi tot mâncăm car;
Că-i frig sau căldu,
Paharul îl du
La gură cu se,
În zori şi pe-nse...

Măsura-i strica
Şi stă nemişca
Sub anestezi;
Nici "au" nu mai zi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până nu mor, nu pot şti nici eu dacă te-am iubit.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nici nu ştii (odiseea ploilor de noapte)

Tu nici nu ştii c-afară plouă
Şi nici nu ştii că mă iubeşti
Când noaptea, pe la ora două
Numai la mine te gândeşti.

Tu nici nu ştii să joci prin ploaie
Ca paparudele, ca mine
Să te usuci la foc de paie
După ce ploaia pleacă, vine...

Tu nici nu ştii cine sunt eu –
Poet ştiut pe dinafară
Întreabă-L doar pe Dumnezeu
Din ploaia Lui de primăvară.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea

În amurgul sufletului meu
Nu e niciun fel de înserare,
Stelele se nasc şi Dumnezeu
Înviază parcă din uitare.

Şi ce dacă scapătă lumina
Soarelui, şi n-o să mă mai vezi,
Îţi voi da-ntâlnire în grădina
Visului, cât o să mai visezi.

Tu nu vezi că tot ce ni se-ntâmplă
E deasupra celor ce se pot?
Mâna stângă mi-o ridic la tâmplă
Şi cu dreapta inima mi-o scot.

Şi mi-ntreb şi inimă şi minte:
Care dintre voi se teme oare
Că-n amurguri soarele fierbinte
Se răceşte sau iubirea moare?

Inima-mi bate, mintea mă gândeşte
Şi-n ochii mei se văd ca să mă plângă,
Dar dacă una poate se-ndoieşte
Cealaltă sigur poate să se frângă...

Iar eu le spun fricoaselor din fire:
Iubirea nu e-n mine sau în voi,
Ci noi suntem ostatici în iubire
Perechi să facem, nicidecum război;

Şi-am să le strig din fiecare
Cântec al zorilor de zi:
Măcar cât soarele nu moare
Nici dragostea nu va muri.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până unde nu mai pot

motto: "Doamne, spune-mi până unde să merg?"... iar Dumnezeu i-a răspuns cu glas senin: "Mergi până unde poţi!"
"E prea puţin, Doamne! Cere-mi mai mult!", s-a îndârjit omul. Dumnezeu i-a răspuns cu glas la fel de senin: "Mergi până unde nu mai poţi"...
(Nikos Kazantzakis)

Şi-am mers. Şi am ajuns. În faţa mea.
Nimic, nimic, nimic nu se mişca
Întregul Univers era un punct
Pe lama unui fir de păr cărunt
În jurul meu nici spaţiu şi nici timp
Nici lume şi nici zei şi nici Olimp
Nimic, nimic, nimc şi numai eu
Şi neputinţa mea.
Şi Dumnezeu...

poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Într-o noapte de urgie
Se-abătu vântoaica grea,
Într-o zi pe la chindie
Cuibuşorul lăcrima.

Într-o seară stacojie
Dorul său îi tremura,
Sufletul în nostalgie
Dragoste îşi căuta.

Dimineaţa, cine ştie,
Să-ndrăznească mai putea
Să potoale fumurie
Altă rană şi mai grea.

Unde n-a fost niciodată
Flori de tei ori iasomie...
Plânge o inimă curată,
Disperată pe vecie...

Într-o seară purpurie
Dorul i se deştepta,
Sufletul cu bucurie
Dragostea îşi regăsea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă de culori

Cu moartea nu m-ameninţaţi
Cât prin ferestre văd zăpadă,
Căci viaţa dacă mi-o luaţi
Mai am în casă o grămadă.

Cu iarna de mă speriaţi
Mi-e frică, jur, şi tremurând
Văz doar nămeţi îndoliaţi
Crescând sub fulgii albi căzând.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seceta desfrânată

O secetă plângea lâng-o fântână
Şi se ruga cu foc lui Dumnezeu:
"Mai lasă-mă, Părinte, doar o lună
Cu soarele vărsat în pieptul meu!"...

Când a venit o ploaie şi seceta fecioară
S-a răcorit de-odată din piept şi până jos;
Dar a-nceput s-o ude, şi-a început s-o doară
Şi s-a sfârşit iubirea din visul ei frumos.

Plângea şi se ruga lui Dumnezeu,
Că tocmai se trezise dintr-un vis;
I-am auzit cuvintele doar eu,
Dar niciodată-n viaţă nu le-am zis.

O scetă plângea la poarta mea
Şi se ruga să n-o spun la vecine
Că s-a ţinut cu soarele şi-ar vrea
Să vină să se ţină şi cu mine!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia mea

În cenuşă stă ascunsă
Foarte-adese o scânteie
Şi-o iubire nepătrunsă
În sufletul meu, femeie.

Şi de patimă e arsă
Inima ce ţi-am dat ţie,
Si iubirea mea neştearsă
A rămas pentru vecie.

Viata mea are un nume,
Alina, asa i am spus
Nu ştie de sentimente
Şi de răni eu cad răpus.

Şi de o fi sa treacă timpul,
Fără dragostea ei dulce
Oi lasa-o ca sa plece
Poate vântul mi-o aduce.

Marius numele îmi este,
De dragoste ratacit
De iubirea mea ce este,
O dragoste de argint.

Nu prea ştiu eu sa iubesc,
Dar încerc şi şti prea bine
Nu aştept ca sa primesc,
Puiu meu tot de la tine.

Marius N

poezie de Marius Nedelcu (20 martie 2018)
Adăugat de Marius Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul nu bate

Motto:
"Nu se ştie ca pământul
Dincotro va bate vântul"

Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Şuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca şi cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum

Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Şi vântul doar tace.

Ce ştie vântul
Nu pot să ştie
Nici apa vie
Şi nici pământul.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

N-am fost copil, nici tânăr şi nici moşneag n-oi fi
Dar am venit pe lume, şi-am stat, şi-oi şi muri;
Mi-a fost această viaţă precum un an în care
N-au fost nici anotimpuri, nici zori... doar înserare.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune la vânt

Să bată vântul,
Să ia cuvântul
Acesta, DOR,
Să-l ducă-n zbor;

Să nu mai fie
Scris pe vecie,
Nici pronunţat,
Ci blestemat

Cu dor cu tot;
Că nu mai pot
Trăi, de dor,
Şi nici să mor!

poezie de Marius Robu (18 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nădăjduiesc îm muză

Îmi curgi prin vene ca o apă vie,
Tu nu eşti aici aevea, doar exişti,
Iar ochii mei nu mai par atât de trişti,
Deşi au lăcrimat de bucurie

La întâlnirea noastră cea târzie,
Unde martor mi-a fost Universul,
Care mi-a transpus pe note versul
Şi a făcut ca lumea să mi-l ştie.

Nădăjduiesc în tine şi am crezul,
Tu muza mea, chiar dacă eşti târzie
Mă faci să scot din piatră poezie,

Pe care să mi-o înalţe vântul
Risipind-o ca ploaia pe câmpie
S-o citească cine vrea să ştie...

Sibiu, 05.12.2015

sonet de Ioan Friciu din Inedita (5 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!