De sus, din aștrii
Pe mine să mă chemi
Când durerea, grijile și frica
Nu mai sunt.
Stau ascuns în ceața Lunii ce imi place
Și meșteresc iluzii,
Dar nu mă deranjați!
Decât atunci când somnul tace,
Pe buze trec doar degete încinse
Eu să primesc atingeri generoase,
Că altfel, sus și agățat în raze
Eu mă descurc,
Nu fac decât să dau luminii drum spre plaje,
Să te privesc arzând de dor, în voie,
Te răcoresc cu norii prinși de coapse
Arunc și tunete,
De dragul mării-n valuri, la nevoie.
Tu doar să-mi spui,
Prin gesturi de înec sărat în ape,
Să mă cobor pe linii de magneți din aștrii,
Să te salvez,
De gustul greu ce-l iei din mare,
Și de privirea rece ce o vezi în monștrii.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cei liberi
Stau,
dar nu mă pot mișca,
Incremenit,
Privesc la păsările libere
Ce domină un drum curat pe cer.
Mă uit la brațele mele, ce le am lipite-n corp -
Aproape inutile,
Am încercat și eu să zbor,
Dar prin degete îmi șuieră vântul
Și-n încercări frivole de curaj
Mă simțeam persiflat, prin râs decent,
De tot ce era mai presus de josul auster.
Stau în mâini și încerc să zbor,
Cu mintea să ajung la stele
Să mă despart de corpul inutil
Ce pașnic îl tot port.
Nici să zbor, și nici să mă adâncesc în mări,
Nu pot.
Il las inert pe iarba uscată,
Renunț la tot.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În haită
Când valurile mi-au lovit picioarele
Mi-am amintit de tine,
Doar tu aveai un dar să mă obții
Să-mi tragi spre ape tălpile,
Prin ploile furioase
Cu patimi strangulând torente
Doar tu în minte mă găseai
Cu florile din iriși
Ce-și arătau culori mai lente.
Dar m-am rănit când m-am întins
Prin trestia de lungi cuvinte,
Mi-ai amintit cum mă priveai
Rostind doar vorbe calde
De te fereai să-mi stai în minte.
Cu cine vreau să mă împac!?
În spate să îi țin nisipul
E doar un coș cu lupi de mare
Flămânzi de apă mai fierbinte,
Și-i duc lupoaicei din oraș
Să mă imbrace-n sur
Și-n haită să m-alinte.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă, Poezieînrampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu și frunzele
Cazi frunză,
Calmează-mi dorul încercat
Să mă atingi ușor pe buză
Cu verdele din ram picat.
Din poza ta lovită-n geamuri
Să cazi apoi și pe pământ
Din el te vei renaște-n ramuri
Și-mi vei cădea din nou în gând.
Să-mi dai pe gură tot amarul
Schimbării tale în culori
Voi ține rece tot ghețarul
Culcat să-ți fie loc să mori.
La câteva căderi și nașteri
Vom deveni amici prin parcuri
Tu frunză galbenă prin creșteri
Eu amator de frunze-n vreascuri.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă, Poezieînrampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul tău
Acum că ți-am scris
O-ntreagă scrisoare,
Mă rog s-o citesc
Să merg prin cuvinte
Ca râul spre mare.
Nu cred că vei plânge
Râzând cât să doară
Prin rânduri să curgă
Să vrei să clipești
Făcând loc la vară.
Un nume am scris
Prin rime dublat
Uzând doar de index
Tentat de amprentă
Prin pagini udat.
Am scris să mă simți
Curat de rostiri,
Mai simplu mi-a fost
S-aștept noaptea caldă
Să văd dulci priviri.
Citește un rând,
Trezește o foaie
Curând vei dormi
Iar scrisul meu scurt
Se șterge de ploaie.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mine
Salvează-te cu grija mea
Când ochii mi se-ascund în peșteri
Lucind, vei știi că voi urma
Un soclu ridicat de meșteri.
Te voi atinge doar cu gura
Prin palme voi săpa tranșee
Să te ascund de vânturi reci
Prin păr să-ți curgă orhidee.
Ești toată fulg de păsări rare
Te port prin gând să nu te supăr,
Atunci când pielea ți-o ating
Mă simt întins în somn pe nufăr.
De te vei naște înc-o dată
Să plângi mai tare să te-aud,
Ca eu din drumuri puse-n viață
Să te feresc de solul crud.
Autor: Mili Dumitru
Poezieînrampă
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marte
Visul tău ți l-ai format în piatră,
Greoi parcurs prin lumea noastră mică
Te preferam în jocul tău de seară
Robită-n gândurile sorții
Și-n fiecare noapte, mă prefăceam în vise.
Te alintam de sus, din alte lumi
Să iți revii din ziua de năpastă
Tu singură te linișteai, în cursul apei lângă casă.
Am renegat furtunile acide
Ce se lăsau în Univers
Și te-am privit cum desenai în praful roșu,
Poteci în forme rotunjite
De inimi reci ce le-ai primit
În zeci de vieți nedreptățite.
Un Marte zgomotos prin munți
Dar mort în sunetele sale,
Te lasă-acum în raza mea
Să-ți cauți visul pe planetă.
Aici în spațiul larg de stele
Te voi salva de voalul așezat pe creste
Voi fi în fața ta pe stânci
Să mă iubești așa cum sunt,
Același tip din mintea ta de seară
Când apăream, pe gustul tău,
Un prinț frumos
În visul tău dorit la fiecare strop de ceară.
Te voi salva în alte sfere,
Ești tot a mea, deși topiți de alte raze,
Prin dune roșii de nisip
Vei fi cu mine prinsă-n șoapte,
Dar te previn, prințesă pământeană,
Că sus, departe-n luna Marte,
Vom fi doar doi,
Iar sunetul de buze ce ți-l voi da
Va fi trăsnit în Univers,
Ca tunetul căzut în noapte,
De vei gândi să mă atingi
Nu vor mai fi dorințe să te piardă
Că totul sus, aici, e visul tău
Făcut să-l vezi puțin, și-apoi să ardă.
Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăpastia din mine
Simt cum se deschide-n mine
O prăpastie întunecată, profundă
Ș-ar vrea-ntre gheare să mă prindă
Să mă ducă, acolo, de unde vine.
Și-n negura ei, unde-i doar scrum
O iubire își plânge tăcuta durerea
Privind în gol, își dojenea vrerea
Privind tristă spre ultimul ei drum.
Dorul sau, tâmpla-n palme-și odihnea
Și cu trupu-i obosit și glasu-i stins
Avea mersu-i lent și părul nins
A moarte prin ochi, chiar duhnea.
Frica mă pune să-mi arunc privirea
Peste apa morții tulbure și rece
Privind spre sufletul ce nu trece
Prin sita vremii căutând uitarea.
poezie de Camelia Boț (5 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Privesc spre cer
o lume rece
aud ecoul umbrelor ce trec
un suflet, un fior
un pas pe lângă noi
sunt suflet ce tulbură țărâna de pe drum
în mine plâng dureri
de azi, de ieri
ascult o lacrimă ce curge acum, pe lângă drum
mi-e gândul amar, sufletul ruină
timpul merge aiurea
noi, pășim pieziș, prin noroi
privesc în jur, pustiu...
păsări nu mai sunt, au plecat la vânare
doar durerea mai țipă pe ramuri
ne stingem în tăcere, în eterna durere
privesc spre cer și plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ce bun o floare
Am vrut să-ți aduc o floare din parc
Dar când am văzut că și ea
Era îndrăgostită de o altă floare mai albastră
Am renunțat,
și m-am dus la o florărie
Care vindea numai ghivece
Am luat un ghiveci cu câteva flori în el.
Emoționat de pământul pe care și-l împărțeau
În aceeași formă de viață,
Am renunțat, și
Am fugit spre un cimitir
Măcar acolo florile nu contează,
Erau munți de flori
Și un nume celebru înscris pe o piatră.
Am luat o floare din miile de cozi verzi
Dar roua ce cădea pe ea
Venea de pe frunzele ce îmi arătau
O altă floare pe care o ținea un tânăr în brațe,
Pe-o piatră era un nume de ea.
Să mă scuzi iubito, că am venit la tine fără nici o floare,
La cum miroși, la ce bun o altă plantă
cu parfum de lăcrămioare?
Autor: Mili Dumitru
copyright
#poezieînrampă
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colț de stea
De unde ai venit la mine?
Din care colț ceresc ascuns?
Tu mi-ai adus stele cu tine,
Să-mi strălucească când sunt plâns.
Pe drum cules-ai curcubee,
Ca să le văd eu peste tot,
Să-mi curgă rimă din condeie,
Atunci când nu mai simt că pot.
Din care altă galaxie
Te-ai înălțat ca să îmi zbori?
Să-mi pui în suflet poezie
Și infinituri de culori?
Doar te privesc și simt o pace
Din care nu mai vreau să plec,
Acolo dragostea nu-mi tace
Și-n ea vreau timpul să-mi petrec.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o cruce de vânt
Sunt o cruce de vânt cu brațe de lemn
și văd cum ele se mișcă în valuri concentrice
mă ghemuiesc, așa vaporoasă cum sunt, la pământ,
pe solul unui nor de furtună...
în ceea ce visez este utopie - cruce cu vise de lemn -
din când în când așchii îmi sar din brațe
zilele s-au prins de mine cu rășină
fac plecăciuni și descopăr reîncarnări
și mă sprijin de nori, de amăgiri și de ziduri crăpate
dacă aș avea voie, aș rupe transparența din vocea mea
și aș da drumul cuvintelor
mă las încolăcită de un șarpe
mi l-aș strecura în mine dacă aș fi om
îi dau voie, fiindcă mă uit în interiorul meu și văd abur
ne înțelegem tacit - singurătatea e doar un drum spre analiză
insomnia rece mă amorțește - iederă uscată
dar mă trezesc cititorii în stele
așchii îmi sar din brațe
și trec spre pământ prin mine.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu să zbor decât în versuri...
nu știu să zbor decât în versuri
altfel merg doar printre frunze agățate
de-o primăvară în copaci
copacii cresc și trec și mor
și aripile se duc și ele-n zbor
de albatroși, cocori și alte călătoare...
doar pana mai rămâne
rătăcită-n zbor
să scrii cu ea și versuri chiar
mai albe decât dor...
să știi că-n lac încă mai cresc ei, nuferi
și nu le scald parfumul lor
cu trupul meu
ci doar privesc
pierdută-n rotocoale de lumină
străină doar de valuri
și senină
privind
doi ochi ștrengari
ce-și pierd privirea de departe
în lac
să fie spre citire
de suflet
cald,
în rătăcire...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea a renăscut...
Lângă el nimic nu este greu,
totul vine de la sine și trecutul dureros
îl arunc într-un sertar.
Îmi place pentru că nu-i este teamă
să plângă atunci când simte.
Îmi place pentru că știe să-mi dea libertate
atunci când am nevoie.
Pentru mine el este totul,
chiar și mai mult,
iar viața este și mai minunată
de când l-am cunoscut.
Îmi place fiecare minut petrecut lângă el
și îmi este dor de el în fiecare clipă
în care nu este lângă mine.
Miile de minute lângă el
mi-au dat energia de care am nevoie
pentru a merge înainte,
veselia care mă invadează,
speranța că totul va fi și mai frumos.
Îmi place când mă privește
atunci când dorm și îmi sărută mâna
când vrea să-mi declare iubirea sa.
Îmi place că nu se supără ușor
și este înțelegător.
Îmi place când se poartă ca un copil
și când se entuziasmează.
Îmi place când atrage privirile oamenilor
cu poveștile lui și este în centrul atenției.
Îmi place că are încredere în mine,
mă respectă pentru că îl susțin în ceea ce face
și că îi sunt alături.
Cu el râd des, cu el merg oriunde,
inima mea nu se poate dezlipi de a lui
și viața mea a renăscut
odată ce a întâlnit-o pe a lui.
poezie de Eugenia Calancea (12 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anunț (2)
vreau o iubire
ca o holdă. să merg prin ea cu picioarele goale
și-n loc de incizii să-mi implanteze-n glezne levănțică
macii să-și întoarcă privirea când trec / să nu țină supărarea
decât așa... și mai roșii să se facă
chem o iubire
care și atunci când va face zgomot
să nu fie decât liniștea prinsă de poemul păsării
de acolo de sus sferele vor capta frenetic teluricul
în tandem vor așterne corturi iluminate
zboruri albe desfășurate-n miez de noapte
la nevoie închipui o iubire
ca o cruce peste care de bună voie să mă întind
cu zâmbetul mare cât ploaia de vară / cât un verde
să fiu scoarța-etanș ce ferește de alteritate
să nu dau zor să cobor... poate doar atunci când
tu vei vrea să facem schimb de identitate
aștept o iubire
ca un duh blând / domesticit. când voi pleca
ea să-mi ude veghile / neuitările
de noi să-mi amintească
acea iubire aștept
care să-mi completeze jurnalul / cu iasomie să-mi întregească gândurile
cărțile și rugăciunile ea să mi le aleagă
zilele de priveghi și nesupunerile
caut o iubire
care să fie prietenă cu anotimpurile
fiica cea bună a lămâiului / confidenta răsăritului
ce nu-și reneagă asfințitul
poate puțin prea vorbăreață câteodată
frivolă cât să fie șarmantă. numai de mine să se lase subjugată
ating o iubire
din ea fac rochia mea de seară
dimineața cu care îmi împrospătez ochii
(că induc în eroare sălbaticia curată a piersicilor)
oglinda de pe noptieră / mănușa din catifea...
povestea cea adevărată
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pilat
Tu ai privit vreodat' o țară
Doar ca pe un trup crucificat,
Când cerul a-nceput s-o doară,
Răstignită fără de păcat?
Cu tâmpla prăvălită-n mare,
Cu dealurile tremurânde,
Cu munții strânși spre apărare
În clipele ei muribunde,
Când din izvoare curge sare
Și ochii ei nu mai au lume,
Când rupi din ea cu disperare
Și-i lași copiii fără nume,
Tu mi-ai privit vreodată țara,
Prizonieratul meu de voie,
Cum ea îmi dăruiește vara,
Cum eu sunt doar a ei nevoie?
Nu am putere să te-nduplec,
Nu pot să o cobor din cruce,
Priveste in jur imperii trec,
Noi soart-am învățat a duce...,
Se va-nălța când va da Domnul,
Salvându-și sufletul nevinovat,
Dar tu-n coșmar trăi-vei somnul,
Mâinilor nespălate de Pilat.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
Când mă aplec
Simt doar înalțarea
Pe care universul o trimite
În aureola timpului sacadat.
Când te privesc
Doar boarea dimineții
Mai răcorește dorul
Cel neuitat de visuri.
Când stau în imanență
Cu arcul timpului abisal în pântec
Doar temerea de reverență
Mă mai astâmpără din somnul trezirii.
Cand mă înalț
Tu ai grija de a te coborâ
Spre sufletul scăldat
Ce inundă doar conștiința.
Dar când uit de mine
Mă regăsesc în tine
Și atunci timpul adoarme
Lipit de fruntea comună.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să te uit
(Oare de ce inima plânge când e rănită de vorbe?)
De ce să-mi supăr inima
că ai uitat de mine,
Pot oare norii să-i adun
și să-i arunc în mare?
Când vorbele ce mi le spui
sunt ca săgeți în soare,
Se fac în ghem ce le păstrez
lumina când dispare.
Mă ceartă oare Dumnezeu
că știu ce e durerea,
Sau îngerii sunt sub blestem
că gândul meu e teama?
Nu știu de-am să te pot uita
sau ce va fi și mâine
Ajunge zilei soarta sa,
necazului durerea.
Și fiecare gând al meu
e un porumbel ce zboară
În vârf de munte, am să urc
să uit de dragoste amară!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipostază
Stau încremenit
în fața oglinzii
privind străinul
ce mă fixează mut
cine e sărmanul
de unde-a apărut
dau ca să-l întreb
dar el tace încruntat
și prea supărat
ce-o vrea de la mine
ce-aș putea să-i spun
e prea trist sărmanul
și obosit de drum
Aș vrea să-l întreb
cine-i și ce vrea
ce-a făcut cu viața
cât și cum
a dăruit din ea
dar nu îndrăznesc
privirea lui rece
mă-n gheață
ba chiar mă-ngrozește
dau să fug
să nu-l mai privesc
dar el și oglinda
suntem doar totuna
cu noaptea și furtuna
ce ne bate-n geam
când brusc un trăznet
fulgerănd prelung
m-a trezit de-ndată
realizănd că cel din oglindă
n-am fost decât eu
doar de o clipită
și-am fugit grăbit
ca și-o ispită...
poezie de Valeriu Cîmpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si ochii asculta
e o nevoie de liniște din când în când
pașii noștri știu
marea își înghite valul
frunzele își odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruși cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb și albastru fluturat de vânt
fluturii își tac zborul mereu
scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculțe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte
azi tace
câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături
doar mâinile își mai vorbesc între palme
doar buzele își mai înțeleg un sărut
doar pași fără urme în mare
deschisă își scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce
e o nevoie de liniște din când în când
și ochii au timpane
se-ascultă
poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să știi doar tu
Să-ți fac pe plac doar eu, doar ție,
Să-mi spui ce simți doar tu, doar mie,
Să vezi că vreau doar un sărut,
Pentru asta știu că sunt născut.
Să te privesc doar eu, pe tine,
Să te gândești doar tu la mine,
Să avem ce n-am avut,
Crezând în noi eu am crescut.
Să știu de ce mă simt așa,
Acest fior... magia ta,
Cu toți sunt dur, de-orice capabil
Și-n fața ta sunt vulnerabil.
Să știi de ce n-aș renunța,
Să vezi de ce nu aș uita,
Să știu c-ai vrut ce s-a-ntâmplat,
Tu m-ai ales, tu m-ai schimbat.
Îți șoptesc, să știi doar tu,
Să nu mă uiți, să nu spui nu,
Să știi doar tu de ce trăiesc,
M-am nascut să te iubesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!