La Iulia Alba
Ningea bogat, ningea duios
Cu fulgi mașcați ca nalba,
Pe când trăiam un vis frumos
La Iulia Alba.
Un vis reunitor de neam
Ca din mărgele salba,
Ah, eu pe-un vis mă răstigneam
La Iulia Alba.
Mergeam tăcut, cu pasul blând
Prin dimineață, dalba,
Prima-n zăpezi urme lăsând
La Iulia Alba.
poezie celebră de Leonida Lari (2 decembrie 1990)
Adăugat de MG

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre alb, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre ninsoare, poezii despre frumusețe, poezii despre dimineață sau poezii despre bogăție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.